Fotografii de pe Inquam Photos
Nesfârșita goană după putere și avuție va scoate mereu ticăloși în față. Este, de asemenea, în natura lucrurilor, ca intrați în cursă, oameni aparent buni să se ticăloșească pe parcurs. O națiune care nu se lasă prostită își va schimba conducătorii ori de câte ori este nevoie, a vota fiind un gest esențial în apărarea libertății.
Cred că o scurtă analiză a scenei politice în urma acestor alegeri poate fi foarte utilă. În engleză se numește „disclaimer”: Dacă violența împotriva partidelor vă afectează emoțional, ar fi mai bine să nu citiți.
PSD
Nu îmi pot închipui decât un singur scenariu în care PSD ar putea fi „reformat”: „Pașol na turbinca!” Odată ce Ivan Turbincă ar exorciza toți dracii din acest partid, cel mai probabil nu ar mai rămâne decât cenușă, fum și miros de sulf.
Cu mulți ani în urmă am fost membru și cunosc bine cum arată PSD în interior. Sunt ani de zile de când scriu că trebuie să dispară de pe scena politică, luând cu el până la nivel de șefi de organizații locale de tineret. Ideal ar fi ca în locul său să apară o altă formațiune politică, una a social-democrației moderne. Însă, nu m-aș grăbi să-i pun lumânare la căpătâi. Partidul acesta este răspândit precum cancerul în toată România, de sus până jos, din capitală până în cele mai izolate localități. În cazul în care operația ar reuși, recuperarea ar fi foarte dureroasă și de lungă durată.
Chiar dacă este măcinat de lupte interne și atacat încontinuu din exterior, liderii săi rămân uniți în spatele intereselor comune. Pentru mulți dintre aceștia, este mult prea târziu să mai părăsească vaporul, în afara PSD carierele lor politice fiind încheiate. În plus, nu-și pot controla foamea pentru putere și nu se pot abține de la fărădelegi, toate acestea fiind parte adâncă a naturii lor. Drept urmare, vor continua să lupte, folosindu-se de toate mijloacele pe care le mai au la dispoziție.
În fruntea PSD poate ajunge oricând un personaj mai odios decât Dragnea. Din acest punct de vedere, partidul are vaste resurse. Însă „mașinăria” nu mai este ce era odinioară. Nu mai are cadrele din trecut, atâtea câte avea, pentru că orice strop de competență a fost ucis în fașă de numeroșii impostori ajunși în zone de putere. De la Iliescu la Dragnea, partidul a decăzut din toate punctele de vedere, în mod deosebit intelectual și profesional. Pata lăsată de Dragnea nu se va șterge din memoria colectivă a României, în timp ce electoratul tradițional al PSD va continua să se diminueze de la an la an.
„PRM-izarea” - sau mai bine spus - „ceaușizarea” partidului din ultimii ani este o lamă cu două tăișuri. Pe de-o parte, poate prelungi viața acestuia, supraviețuind din ceea ce este mai urât în societatea românească. Pe de altă parte, această identitate îndelung cultivată în ultimii ani poate fi utilizată împotriva sa, pentru a-l împinge în primă fază către periferia politicii, iar apoi, în istorie.
Dacă va continua să guverneze până la alegerile la termen, PSD se va concentra pe a-și întări structurile din teritoriu, acolo unde are cele mai puternice rădăcini. Alături de continuarea pomenilor, această abordare „tradițională” i-ar mai putea aduce încă o dată un rezultat bun.
Așa cum mulți oameni au sesizat, va putea însă profita și dacă este îndepărtat de la guvernare, în scenariul foarte probabil în care adversarii politici separați de interese și nepregătiți pentru a conduce țara și-ar arăta foarte repede incompetența.
PSD poate redeveni cel mai puternic partid al țării doar în urma unei prestații lamentabile la guvernare a partidelor care alcătuiesc astăzi Opoziția.
ALDE
Alde Tăriceanu și ambițiile politice eșuate ale lui Voiculescu de a avea succes cu un partid propriu.
Tăriceanu își joacă zilele acestea, cel mai probabil, ultima mână. Din ștaiful său nu a mai rămas mare lucru, iar la politică nu s-a priceput niciodată. Puțini politicieni de prim-plan au debitat în ultimii ani atât de multe inepții, cu atât de multă emfază, ca acest ciocârlan bătrân. Puțini au fost atât de neclintiți în a apăra ceea ce este mai murdar și mai urât în societatea românească. Va mai supraviețui în politică doar dacă PSD și Voiculescu îi vor mai găsi utilitate. Dacă nu, va fi forțat, în sfârșit, să-și agațe papionul cu elastic în cui.
UDMR
Tot PSD, dar cu maghiari. Binișor mai competenți, udemeriștii știu să joace bine jocul, doar că o fac foarte rar în interesul celor pe care ar trebui să-i reprezinte. Minoritatea maghiară are și ea mare nevoie de un partid curat care să îi apere interesele, însă acest lucru nu se va întâmpla prea curând. În cârdășie cu semenii lor români, udemeriștii vor juca în continuare un rol important pe scena politică românească. Singura parte bună: mai bine să ai în Parlament un UDMR preocupat cu găinării, decât un UDMR corupt, extremist și anti-european, sub controlul direct al lui Viktor Orbán.
Pro România
Ponta și tovarășii săi, minus cei care au fugit din țară, de exemplu în Serbia. Aripa PSD care a fost suficient de deșteaptă încât să nu pună la loc tabloul cu Marele Cârmaci. Ar putea fi doar o barcă de salvare pentru cei care vor supraviețui de pe Titanicul PSD. Sau, ar putea fi mai mult.
Victor Ponta este astăzi un politician redutabil. Este nativ înzestrat pentru politică și a acumulat o experiență considerabilă, mai ales în lupta cu marele său inamic - Traian Băsescu. Vorbește bine, are grijă ce spune și, în mod poate surprinzător, pare a înțelege diferența dintre bine și rău. Se bucură încă de un anumit nivel de simpatie în rândul electoratului și este perfect conștient că poate juca un rol foarte important în cele ce vor urma.
În același timp, este deopotrivă hilar și de prost gust să-l urmărești vorbind precum o virgină, când, în realitate, a fost timp de aproape douăzeci de ani una dintre principalele atracții ale Cartierului Roșu. Ghinionul său, a mai avut și altele, este că cenușa de pe sacou, fumul dimprejur și mirosul de sulf nu îl vor părăsi niciodată. Încă puțin ghinion și ar putea reveni în PSD, tocmai la timp pentru exorcizare.
PMP
Partidul care a susținut-o pe nimeni alta decât Elena Udrea la Președinția României. M-aș putea liniștit opri aici. Ce altă dovadă că oricât ai fi de „bărbat politic”, nu poți avea suficient sânge în instalație cât să poți alimenta concomitent două capete?
Dincolo de limitele sale și de caracterul indigest, Traian Băsescu rămâne cel mai redutabil om politic român în activitate. Mintea sa a rămas ascuțită și experiența sa nu are în acest moment egal. În timp ce pe scena internă este benefic precum un deșeu radioactiv, în Parlamentul European ar putea fi un as în mânecă în cazuri în care ceilalți reprezentanți ai României ar fi depășiți de situație.
Greu de spus dacă mai are suficiente resurse încât să facă din PMP un nou PD, așa cum a declarat că-și dorește. Va fi foarte dificil chiar și să treacă pragul în alegerile parlamentare de la anul. Orice îi rezervă viitorul, din mâna bătrânului marinar au crescut mult prea multe buruieni. Ar face un bine tuturor dacă s-ar lăsa de grădinărit.
PNL
„Acest PSD rahitic”, așa cum foarte potrivit l-a descris un prieten. Și-a mai revenit în puteri între timp, nu și în cinste. Dacă PNL se prezintă astăzi ca o opțiune viabilă pentru o parte a electoratului, acest lucru nu se datorează faptului că ar fi făcut vreun pas în față în ultimii ani, ci faptului că PSD a făcut pași enormi în spate. Alinierea partidului de partea bună a luptei pentru Justiție sau atitudinea prietenoasă față de partenerii din Uniunea Europeană nu sunt niște merite, ci dovezi de normalitate.
Probabil orbiți de ura față de PSD, mulți oameni au uitat istoricul PNL, PDL și corupția care a caracterizat în permanență și aceste partide. Au uitat guvernările acestora și au trecut cu vederea personajele murdare care se află în continuare în Parlament și în administrația locală.
Ideologic, PNL a rămas liberal doar cu numele. În zonele sale mai spălate, este conservator sau creștin-democrat. În părțile insalubre, prezintă aceleași accente neo-ceaușiste ca și PSD, uneori acestea ieșind la iveală.
Pentru a ieși pe primul loc în alegerile care tocmai au avut loc, insipida conducere a partidului a fost nevoită să apeleze la serviciile unui saltimbanc pe monociclu, care până mai ieri se dădea drept jurnalist. Ar fi o ironie meritată dacă saltimbancul ar transforma partidul în circul său personal.
Asemenea PSD, PNL nu pare a avea resursele necesare pentru a se reforma cu adevărat, rezumându-se doar la a-și vopsi gardul atunci când situația o impune. Poate fi suficient pentru a câștiga alegerile ce vor urma. Însă dacă va face țăndări guvernarea în lupte meschine pentru putere cu USR-PLUS, trebuie să plătească un preț la fel de mare ca și PSD.
USR-PLUS
Marii câștigători ai acestor alegeri. Sau, mult mai corect spus, marii beneficiari ai urii împotriva PSD. Prima întrebare pe care ar trebui să și-o adreseze este: „Câte voturi ne-au fost acordate pentru meritele noastre și câte ne-au fost acordate în lipsa unei alternative?”
Înființat foarte târziu, PLUS este în acest moment Dacian Cioloș și cruciulița pusă după USR. Merită un parteneriat egal doar pentru că a renunțat, cel puțin pentru moment, la a merge pe un drum propriu, divizând un electorat eterogen și pe alocuri volatil.
Useriștii au pornit la drum cu o fundație șubredă, pe care doar au cârpit-o pe parcurs. Au evitat adesea să-și asume poziții ideologice clare, unul dintre motivele pentru care nu pot prezenta nici în acest moment un program coerent de guvernare. „Programul de Guvernare participativ”, pe care îl puteți găsi la ei pe site, conține multe idei bune, dar arată în același timp cât de departe sunt în a fi pregătiți de a-și asuma conducerea țării.
Dacă ar fi primit, din 2016 încoace, câte un leu pentru fiecare ocazie în care au dat dovadă de neseriozitate și infantilism politic, ar fi putut până acum să cumpere PSD și să-l închidă. În schimb, adversarii le-au exploatat la maxim vulnerabilitățile, neîncetând să-i ironizeze, să-i minimizeze.
Spre exasperarea multora dintre cei care i-au votat, de când au ajuns în Parlament s-au prezentat încontinuu ca niște victime, încălcând una dintre regulile fundamentale ale politicii: Nu trebuie să arăți niciodată că ești slab. Dacă nu poți face față unor trepăduși politici autohtoni, odată ajuns la conducere, nu vei avea nicio șansă să aperi interesele țării tale în bătăliile necruțătoare cu greii politicii mondiale.
În dezbaterile televizate, s-au prezentat adesea timorați și nepregătiți, fiind de foarte multe ori puși în încurcătură sau surclasați de indivizi pe care i-au subestimat. Problema s-a menținut până astăzi, inclusiv liderii celor două formațiuni având în repetate rânduri prestații bâlbâite și șterse. Noroc că votanții USR-PLUS nu se uită prea mult la televizor.
Eforturile de profesionalizare ale celor două partide sunt neglijabile. Deși a crescut vizibil în calitate la vârf, în teritoriu USR rămâne slab atât ca structură, cât și în calitatea cadrelor. PLUS, precum am menționat mai sus, este practic inexistent, beneficiind doar de notorietatea lui Cioloș, care, din cauza propagandei PSD și a trompetelor sale, este pe alocuri negativă. Într-o bună parte din zona rurală, oamenii nu știu mai nimic despre cele două formațiuni. Mai grav, în mintea multora dintre membrii USR-PLUS s-a cultivat o atitudine disprețuitoare la adresa acestor oameni, pe care i-au redus, din lipsă de profunzime, la nivel de „asistați” și masă de manevră a PSD.
Drept urmare, cele două formațiuni nu vor fi capabile să furnizeze suficienți candidați puternici și competenți în alegerile locale ce se vor desfășura peste doar un an. În multe părți ale ruralului, cel mai probabil nu vor avea nici măcar capacitatea de a propune candidați.
Timp de trei ani de zile, USR a cultivat „politicianul abțibild”, caracterizat doar de o singură idee, fie aceasta una deosebit de importantă pentru țară. Sunt foarte puțini cei care au demonstrat și competențe într-un anumit domeniu.
Foarte mulți dintre membrii celor două formațiuni continuă a se comporta precum niște activiști civici buimaci, nerealizând că au devenit politicieni. Unii s-au transformat din protestatari în zeloți, sărind la gâtul oricui îndrăznește să critice. Și mai îngrijorător, conducerile celor două formațiuni s-au dovedit a fi foarte ezitante în a se delimita ferm de extremiști, așa cum s-a întâmplat în cazul Caramitru.
Nu, nu toți politicienii sunt la fel, departe de a fi așa. În ciuda tuturor lipsurilor de care dau încă dovadă, cei de la USR-PLUS reprezintă speranța că România poate scăpa de un sistem corupt care domină această țara de cel puțin treizeci de ani. În virtutea acestui fapt, cu obligația că vor munci din greu pentru a merita, li se poate acorda șansa de a guverna.
*
Mă aștept să supăr mulți cititori cu acest text. Este o chestiune asumată, în joc fiind nici mai mult, nici mai puțin decât viitorul nostru al tuturor. Nu ne permitem să înlocuim corupția unora cu cea a altora și nici ca țara să intre pe mâna unor neaveniți. Alternativa la corupție nu trebuie să fie o combinație de superficialitate, îngâmfare și diletantism. PSD a mai pierdut bătălii politice, de exemplu în 1996 sau în 2004. Vă rog să nu vă mulțumiți doar cu înfrângerea acestui partid.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Noi alegem daca ii primim in casa sau ii lasam acolo unde sunt. Feed back-ul nostru e la un buton distanta. ALDE, Voiculescu, prestatii slabe, prestatii bune, manipulare si distragerea atentiei intru golirea portofelului pot sa ramana in urma noastra. Tehnologia ne ofera surse alternative de informare si manifestare, Agora s-a mutat on-line, e acolo in fiecare zi, pentru fiecare om care decide sa caute cinci minute pentru a se informa si a-si face propria parere pe subiectele de interes. USR a inteles, a aplicat si a reusit sa comunice eficient, credibil pentru un electorat pana acum absent. De aici succesul USR si tot de aici lipsa relativa de interes a lor pentru TV. Circul TV ramane in spate, jalnic prestator pentru si mai jalnicii insurubati consumatori captivi in propria comoditate.
Basescu propunea un experiment acum 7 ani, sa nu ne uitam o saptamana la Antene. Orice poti spune despre cetatean, doar ca e prost nu. L-am ascultat. Am descoperit ca am o viata!
Nu e corect să afirmați asta doar așa inerțial, conform clișeului cu usl.
Cum nu e corect nici tabloul pictat USR Plus.
Din tot textul rezulta ca nu e nimeni demn sa preia puterea. Nici un partid. Ok. Iaca stam câțiva ani așa, fără alegeri, poate devine niscaiva partid competent între timp...
Tipul asta de mesaj nu mă supără sau enervează, cum credea autorul. Ci mă dezgustă. Relativizarea ofertei politice e și stupida, și periculoasa. Din fericire, pe mine un așa text nu ma influentează decizional sau politic. Dar poate ca alții pun botul: nici unii nu sunt buni! “Aceeași mizerie.”
Ceea ce nu este adevărat. Partidele nou apărute nu pot fi și curate și cu oameni experimentați. Nu poate însă nimeni contesta ca oamenii partidelor noi sunt bine școliți și Civilizați. Ceea ce e mai greu de găsit la partidele vechi.
Nimeni nu s-a născut la putere. Nici atoateștiutor. Nu exista școală de învățat guvernarea. Pariez că tot așa ați scrie și despre tehnocrati. Când au fost ei la guvernare, problema unor fițosi din ăștia care se cred trăitori in “cea mai perfecta” dintre țări era ca tehnocrații nu sunt politicieni. :)
Babe care se piaptănă. In așteptarea oamenilor “cu experiența”.
Eu am incredere ca reuşeşte.