Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

În loc de un simplu „mulțumesc”, ne-ați dat o palmă

Violeta ALexandru - gov.ro

„Acum, că s-a prelungit carantina cu încă o lună, am încă un motiv în plus să mă simt inutil și nefolositor pe acest pământ. Îmi e rușine de mine și de ceea ce am ajuns. Acum ceva timp, încă mai aveam speranțe. Nu le mai am. Acum ceva timp, încă visam la mai bine. Acum prefer să nu mai dorm, ca nu cumva să mai visez ceva. Acum ceva timp, încă luptam. Acum, consum aer inutil și tai frunze la câini. Acum ceva timp, încă mai căutam soluții. Dar nu mă mai găsesc nici pe mine. Acum ceva timp, mă gândeam că sunt tânăr și mai am timp. Dar îmi dau seama că am irosit degeaba 22 de ani.”

Sunt cuvintele unui tânăr care a ieșit din protecția statului și nu are nimic și pe nimeni. Nu trebuie să fii psiholog ca, atunci când citești aceste rânduri, să îți dai seama că acela care le-a scris e cu sufletul și cu mintea în niște locuri întunecate și într-o depresie profundă. Pentru cei ca el, nu prea știu ce face statul, pentru că nu vedem măsurile luate. La fel se întâmplă în prea multe domenii: auzim multe vorbe, se publică fel de fel de studii și cercetări, părerologi-experți expun strategii peste strategii, cărămizi de maculatură. Aici, însă, se cam opresc toate. Înainte de fapte și înainte de alocarea de resurse efective. 

Știu însă cât fac organizațiile neguvernamentale. Se mobilizează. Aduc soluții la probleme mari, vin cu resurse materiale, bani și echipamente de urgență. Fac lucruri concrete. În ultimele luni, după cele mai conservatoare calcule, organizațiile neguvernamentale și societatea civilă, prin mobilizarea din comunități, au strâns cel puțin 20 milioane de euro, regăsiți în echipamente, resurse, bunuri de strictă necesitate, intervenții de urgență în comunități sărace și în spitale. Poate pare puțin, pentru că în mod evident, nu e suficient, pentru Ministrul Muncii:

„Din păcate, ajutorul din comunitate, inclusiv prin aportul entităților neguvernamentale, a fost firav. Până acum. Am văzut puține comunități mobilizate, punând laolaltă resurse și dorință de a lupta împreună. În multe cazuri s-a optat exclusiv pentru accesarea măsurilor de sprijin oferite de Guvern.” Și completează: „Criza a arătat că avem mai multe categorii vulnerabile și în disperată nevoie de ajutor decât era evident. […] În condițiile în care nici din comunitate nu a venit un sprijin real.”

Problema e de la cine vine mesajul acesta. Acum un an, un astfel de mesaj trecea neobservat – era cumva firesc atunci, pentru că nu aveai așteptări. Nu e deloc firesc, acum, iar această evaluare vine ca o palmă peste obrazul societății civile și al organizațiilor neguvernamentale și reușește să spulbere optimismul acestora, atât cât e, dezaprobând un întreg sector profesional – al organizațiilor neguvernamentale. Noi, ăștia, din „entități neguvernamentale”, ne bucurăm că reușim, cât de cât, să mai luăm niște tichete de hrană pentru familii care nu au ce mânca, să le mai plătim niște chirii ălora care altfel ar dormi în stradă, ori să mai luăm măști și mănuși pentru medici care se expun prin spitale. 

Doar câteva exemple: Hădean gătește pentru spitale, FONPC vine cu proiecte de urgență multiple prin organizațiile parte a acestei federații, FONSS la fel, Salvați Copiii au campania cu Fondul de urgență pentru spitale, Word Vision cu comunitățile rurale, SOS Satele Copiilor cu familii vulnerabile, Hope and Homes for Children susține intervenții de urgență și tocmai a lansat campania Ajută din Inimă – acestea sunt doar câteva din multitudinea de inițiative ale „entităților” din domeniul social, iar cele din domeniul medical fac și ele enorm – de ajuns doar să-i menționăm pe Ștefan Mandachi, cu campania 1.cm.ro, sau Salvează Vieți, care construiește un spital, sau MagiCamp, care susțin cadrele medicale în lupta cu Covid-19. Credem că așa reclădim între noi și în țara noastră încrederea, pentru că suntem oameni, pentru că redăm speranța, pentru că așa credem noi că ne vindecăm. 

Suntem de acord că avem mai multe categorii vulnerabile, care au nevoie disperată de ajutor. Ce face însă autoritatea publică pentru acestea? Unde sunt răspunsurile la întrebări și propuneri de acțiuni concrete, venite din partea societății civile? Dacă nu de la Guvern, de unde să așteptăm fapte și măsuri care să ajute inclusiv societatea civilă și organizațiile neguvernamentale? Cine altcineva și unde altundeva sunt forța financiară și resursele? În contextul actual, multe dintre ONG-urile existente vor dispărea, din lipsă de susținere. Dispariția acestora va avea un efect de domino asupra celor pe care-i ajutau și pe care nimeni nu-i va mai ajuta de acum încolo. Dar cui să-i pese? Căci, dacă nu se văd, oricum nu contează...

Concluzia noastră, după 20 de ani de lucru într-o „entitate neguvernamentală”, dar în constant parteneriat cu autoritățile publice centrale, e că aceste autorități au așteptări mari de la societatea civilă, însă noi nu ar trebui să avem așteptări de la ele. Replica pe care o tot auzim e că nu sunt bani. Și că măsurile pe care le propunem sunt fie nepotrivite, fie inadecvate și greu de pus în practică, fie toate acestea la un loc. Așa că principiul de bază rămâne inerția asta masivă, de proporții apocaliptice, iar modurile de lucru tipice sunt ridicatul din umeri, fatalismul și resemnarea.

Doamnă ministru, vom face, în continuare, atâta cât putem. Un simplu „mulțumesc” era de ajuns.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Înainte de a cere ceva din partea statului, ar trebui sa reflectăm fiecare, ce facem pentru acest stat, cât de implicați suntem în viață socială, in proiecte de ajutorare in respectarea legilor, etc.
    • Like 0
  • Atâta vreme cât multe ONG uri se implică în politică, în susținerea unora sau a altora, vezi Doamne că unii sunt mai cu moț, se pierde din consistență. Vreme de 30 de ani multe ONG urî și jurnaliști în loc să susțină și să reprezinte societatea civilă sau implicat în jocurile unora sau altora. Așa că.....!
    • Like 0
  • Adevărul este că, în general, treaba guvernului, îgeneral, iar a ACESTUIA, în special, nu este să FACĂ efevectiv ceva, ci mai degrabă, să NU FACĂ NIMIC și să cheltuie fonduri pentru a DEMONSTRA de ce nu se putea face nimic. Cam e regula valabilă pentru cam toate guvernele cunoscute în România. Păcat...
    • Like 0
  • Multumesc eu statului roman pentru ca imi da voie sa incep activitatatea profesionala doar in Iulie si sub anumite restrictii. Ca in aceste luni am de ales dintre a plati chiria sau a ma milogi in fata proprietarului sa ma amane cu chiriai pana la sfarsitul anului ( si omul acela trebuie sa traiasca). Ca dupa aceasta perioada s-ar putea sa inchid, refuz sa iau credit doar pt a supravietui si pentru a a ascunde nesimtirea statului care se jura ca nu fura sistemul medical si nu numai de 30 de ani. Prefer sa inchid, sa las pe drumuri vreo 10 oameni si sa ma retrag in alta tara unde cetateanul si afacerile private sunt respectate si nu sufera din cauza incompetentei clasei politice.
    • Like 1
    • @ Viorel Cornel Muresan
      check icon
      Eh in cel mai rau caz o sa ajungi angajat. Nu este asa rau nu ?
      • Like 0
  • Se numește conștiință colectivă, se dezvoltă cu ajutorul religiei.
    • Like 0
  • Bun articolul, doar ca finalul trebuie rescris. În loc de doamna ministru, vom face în continuare, atâta cât putem, ar trebui să scrieti ,,,,vom trece la acțiuni concrete sau ma rog ceva de genul că trebuie să facem ceva palpabil la nivel mare, nu aport de nivel firav, cum vi s-a raspuns. Chiar nu conștientizati ca ce faceti e "firav"? . Trebuie schimbat TOT. Un nou sistem politic și public. Eu aș fi chiar adeptul unor măsuri radicale. Am vazut un video care e viral pe fbk, cu un politician corupt din Serbia, cred pe care mulțimea l-a bagat intr-un tomberon. La câtă putreziciune există în România (politicheste vorbind), cred ca penicilina, (presa) nu mai ajuta. Gangrena necesită un fierăstrău. Toate cele bune!
    • Like 2
  • Da, oare ce face statul pentru cei care au nevoie reala de ajutor? Bine ca exista o armata de functionari publici careau salarii grase si sigure, si de banii carora nu se atinge nimeni, ca, vorba unuia din Guvern "e nevoie de fiecare functionar public" (oare? e nevoie de cadre medicale, de cei din educatie, de politie, etc, dar sunt atatia care nici nu stiu pentru ce se duc la munca, cu exceptia pupatului mainii sefilor ierarhici, ca sa nu zic mai rau)....
    • Like 6
  • In Romania nevoia de ajutor este atat de mare incat eforturile deosebite ale unor oameni inimosi si care pun suflet in ceea ce fac par a fi picatura in oceanul indiferentei si egoismului. Exista multi oameni coplesiti de nevoi si griji de tot felul care nu mai au nici putere sa strige dupa ajutor, in timp ce altii care o duc binisor tipa ca in gura de sarpe ce greu le este lor.
    • Like 7


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult