O societate nu începe să se destrame atunci când oamenii nu mai știu ce este bine. Începe să se destrame atunci când știu, dar nu mai cred că binele îi poate ajuta să reușească.

Dacă până și muzica - care ar trebui să ne unească - a ajuns să ne dezbine, atunci e clar că în politică, religie, fotbal sau creșterea copiilor nici nu mai poate fi vorba de cale de mijloc, dialog sau „împăcare”. Iar, având în vedere că în prezent traversăm din nou o perioadă tulbure din punct de vedere social și politic, este un moment perfect să ascultăm o melodie cu un mesaj pozitiv și unificator: „We are one”.

Este o vorbă populară: „Mai bine hoț decât prost.” Nu este o glumă cinică, ci mai degrabă o concluzie pragmatică: între două rele, societățile aleg adesea „cel mai mic rău” sau răul care produce rezultate.

„Anul acesta, vom observa deja efectele modificărilor legate de microîntreprinderile care nu mai pot redirecționa cei 20% din impozitul pe profit. Există organizații neguvernamentale mici, comunitare, care cu trei prieteni de la microîntreprinderi își făceau bugetul. Acum, acele companii nu mai pot să redirecționeze către ONG-uri. Deci accesul la finanțare este prima mare amenințare. Un alt pericol foarte mare este accesul pe criterii la finanțare, care poate fi un scenariu sumbru”, spune Mădălina Marcu, Director de Dezvoltare Resurse la Asociația pentru Relații Comunitare,

Pentru mine, acea femeie e despre 8 martie. Da, încă au mai rămas lucruri pentru care este de luptat și nu mă miră că e o "ea" acolo.

Așteptam la un semafor, în ipostaza de pieton. Pe trotuarul opus era un grup de trei doamne mai în vârstă. Trafic auto nu era, așa încât una dintre ele, mai nerăbdătoare, s-a angajat în traversare „pe roșu". Pe la jumătatea trecerii, simțind într-un fel să se justifice, mi s-a adresat cu „bate soarele așa tare, nici n-am văzut că e roșu". I-am răspuns, când era deja lângă mine: „Și dacă vă amenda un polițist cum ați fi reacționat?" Foto: Profimedia

Societatea civilă din România a început să lucreze cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene pentru creionarea Planului Național de Redresare și Reziliență. (Foto: ifeelstock / Alamy / Alamy / Profimedia)

Întrebați câte ONG-uri au acces la Comisiile de Dialog Social din cadrul ministerelor. Răspundem elegant că prea puține, când realitatea este de fapt bazată pe o negociere între reprezentanții partidelor politice, sindicate și mediul de afaceri. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

ONG-urile au demonstrat în această perioadă foarte multă capacitate de adaptare la schimbare și reziliență. Am vrut să văd nu numai cum au reușit liderii de ONG-uri din România să stingă focurile din prima linie, dar și ce pericole majore văd ei pentru societatea românească. (Foto: Bogdan Dincă/ Fundația Comunitară București)

În ultimele luni, după cele mai conservatoare calcule, organizațiile neguvernamentale și societatea civilă, prin mobilizarea din comunități, au strâns cel puțin 20 milioane de euro, regăsiți în echipamente, resurse, bunuri de strictă necesitate, intervenții de urgență în comunități sărace și în spitale. Poate pare puțin, pentru că în mod evident, nu e suficient, pentru Ministrul Muncii.