Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

În mâinile cui lăsăm educația copiilor noștri? În mâinile politicienilor care fură de la copiii săraci?

educatie - getty

 (Foto Guliver/Getty Images)

În România sistemul de învățământ este centralizat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că statul decide ce (curriculum), cu cine (mișcarea personalului didactic), când (structura anului școlar) învaţă copiii. Mai înseamnă că statul decide cât şi cum să investească în educaţie.

Dar ce înseamnă că statul decide aceste aspecte? Cine mai exact decide? Mai exact, decid politicienii din Parlament, Guvern, primării, consilii județene și locale. Adică acei politicieni analfabeți (în sens funcțional) care nu știu ce votează în Parlament, acei escroci care au dat tunuri de zeci de milioane de euro, acei condamnați care fură de la copiii săraci.

Așadar, ținând cont că educația copiilor trece prin mâinile acestor oameni, putem deduce ușor că rezultatele nu ne vor bucura. Așa și este. Iată cum stăm:

  • 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către colegi [i];
  • 39% este procentul tinerilor cu vârsta de 15 ani care au un nivel scăzut de cunoștințe în citit, matematică și știință [ii];
  • potrivit evaluării PISA 2012 –studiu în care au fost analizate 65 de țări- elevii români prezintă cea mai scăzută motivație dintre copiii care au luat parte la cercetare [iii];
  • aproape o treime dintre elevii înscriși la Evaluarea Națională au obținut note sub 5 (în realitate, dacă luăm în calcul ”Fenomenul Brăila”, vom observa că situația este mai rea de atât) [iv];
  • sub 30% dintre cadre didactice expun în mod frecvent o problemă din viața de zi cu zi pentru a demonstra de ce sunt utile cunoștințele noi [v];
  • aproximativ 40% dintre școlile din mediul rural au toaletă exterioară[vi];
  • peste 25% dintre școli, cu precădere cele din zonele rurale, utilizează sobele ca principală sursă de încălzire [vii].

Ce ar trebui să se întâmple?

Pe scurt, educația copiilor ar trebui luată din mâinile politicienilor.

Pentru acest deziderat este nevoie de: liberalizarea de facto a învăţământului privat; introducerea sistemului de vouchere în educație; liberalizarea certificărilor; încurajarea serviciilor sociale private (ex.: Teach for Romania); eliminarea taxelor și impozitelor în domeniu; legalizarea homeschooling-ului și unschooling-ului.

Ce ar trebui să facă statul? Statul ar trebui doar să asigure finanțare pentru educație, astfel încât fiecare elev să aibă garantat dreptul constituțional la educație. Această finanțare poartă numele de vouchere/cupoane școlare.

Da, statul trebuie să asigure dreptul tuturor la educație.

Nu, statul nu trebuie să furnizeze educația copiilor.

O analogie în acest sens putem observa oarecum în ceea ce privește asigurarea asistenței medicale. Persoanele care plătesc CASS pot beneficia gratuit/la prețuri reduse de servicii private de sănătate.

Cine ar trebui să facă reforma?

Aici avem o mare problemă. Persoanele din minister, inspectorate, sindicate, primării, consilii județene și locale nu au niciun interes să schimbe lucrurile - aceste persoane profită de pe urma sistemului centralizat și excesiv de birocratic.

Reforma trebuie să o facem noi - părinții, elevii și toți cei cărora le pasă cu adevărat de educație. Trebuie doar să fim organizați.

---

[i] Salvați Copiii - "Bullying-ul în rândul copiilor", disponibil online aici 

[ii] Monitorul Educației și formării profesionale 2017, disponibil online aici 

[iii] PISA (2012) – PISA 2012 Results in Focus, disponibil online aici 

[iv] Human Catalyst - Semnal de alarmă. Fenomenul Brăila, disponibil online aici 

[v] TALIS – Analiza mediului educațional din România (2013) - OECD, disponibil online aici 

[vi] Analiza multidimensională a educației și formării profesionale – Banca Mondială, disponibil online aici 

[vii] ibidem

---

Referințe:

# Pakistan’s lessons in school reform. What the world’s sixth most populous state can teach other developing countries, disponibil online la: https://www.economist.com/news/leaders/21734000-what-worlds-sixth-most-populous-state-can-teach-other-developing-countries-pakistans-lessons

# Alex Vesa - Sistem de vouchere pentru învățământul din România, disponibil online la http://www.contributors.ro/editorial/sistem-de-vouchere-pentru-inva%C8%9Bamantul-din-romania/

# Ionuţ Sterpan și Laurenţiu Ciurea - Costul monopolului statului asupra sectoarelor publice. Cazul educaţiei, disponibil online la: https://revista22.ro/10451/.html

# Vlad Topan - Părinții sau statul?, disponibil online la: http://mises.ro/405/parinii-sau-statul

# Bogdan Glăvan – Cu ce ar trebui să înceapă reforma educației?, disponibil online la: https://logec.ro/cu-ce-ar-trebui-sa-inceapa-reforma-educatiei/

# Alex Vesa - Pledoarie pentru învățământul privat, disponibil online la http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pledoarie-pentru-inva%C8%9Bamantul-privat/

# Alex Vesa - Sunt universitățile private un eșec? „Fabricile de diplome” de la privat au satisfăcut o uriașă „cerere de diplome” de la instituțiile de stat, disponibil online la https://republica.ro/sunt-universitatile-private-un-esec-zfabricile-de-diplome-de-la-privat-au-satisfacut-o-uriasa-zcerere

# David Friedman: o abordare liberală a educaţiei, disponibil online la http://mises.ro/1235/david-friedman-o-abordare-liberala-libertariana-a-educa%C8%9Biei

# Joshua Steimle - How will I educate my children, disponibil online la https://www.youtube.com/watch?v=mummj4SwpU0 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Una dintre problemele de astăzi ale învăţământului românesc este că a devenit neatractiv pentru profesori. Modulul pedagogic este un fel de colac de salvare, în cazul în care absolventul nu-şi găseşte de lucru în domeniul în care s-a pregătit. Deci să nu ne mai mire slaba pregătire a cadrelor didactice din şcolile oraşelor mici sau comunelor. Şi chiar prin oraşele mai mari sunt şcoli unde nu-ţi înscrii copilul decât pentru că n-ai reuşit să-l duci în altă parte.

    Învăţământul privat,,, deocamdată nu este o soluţie, pentru că acolo ceea ce contează este taxa (cel puţin în cel universitar). În rest... se trece. Mai cu "servite", mai cu ochiul pe lucrarea colegului... mă rog. Asta nu că la stat lucrurile ar merge altfel. Cu excepţia câtorva universităţi (de fapt facultăţi din universităţi), situaţia este aidoma privatului.

    Reformă înseamnă, în primul rând, legislaţie.... care la noi în ţară nu se respectă. Aşa că ajungem într-un cerc vicios, în care ne tot învârtim de aproape 30 de ani.
    • Like 0
  • Wow, văd că l-ați pus la referințe și pe David Friedman!
    Ideile sunt interesante dar, din păcate, foarte greu de pus în practică.
    • Like 0
  • fondurile din invatamant reprezinta e sursa de bani de exploatat, nu o sa se liberalizeze asa usor intr-o tara care pleaca tot mai mult spre comunism.

    Dar se poate face ceva, imediat: ong-uri pel anga fiecare scoala unde parintii sa doneze un procent din taxe sau cate o suma, fonduri ce sa permita acoperit independent nevoi.
    Sunt ong-uri care se ocupa cu reparat si facut toalete la scoli.
    Presiune pe invatatori. Realmente acolo sunt lacune grave - in continuare (ca si pe timpul plumbuitului) aproape jumatate din elevi sunt analfabeti functional, si sunt trecuti clasa, doar sa aiba numar de elevi in clasa...mi se pare incredibil ca un copil sa ajunga sa citeasca silabisit si nici sa nu inteleaga ce a citit, in clasa a 5a - ce pot sa mai faca profesorii ??
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult