Foto: Inquam Photos
De multe ori, atunci când se vorbește despre oportunitatea școlilor private, se aduce în discuție - ca un contraargument - situația universităților private din România.
Dacă privim superficial problema, am putea spune ușor că piața a eșuat în acest domeniu. Însă, dacă privim cu lupa care trebuie, vom observa, în primul rând, că efectele liberalizării învățământului universitar în România nu pot fi analizate caeteris paribus - adică nu putem spune că X a dus la Y, deoarece mai sunt implicate și alte variable. Asta deoarece piața serviciilor de învățământ privat este una foarte reglementată. Este o piața în care statul a intervenit foarte mult.
Să începem mai intâi cu stratul birocratic. Din cauza standardizării și a birocrației excesive, universitățile private din România pot exista doar după chipul și asemănarea celor publice: nu pot preda orice materii (deci nu se pot adapta rapid la schimbările din societate), nu pot angaja persoanele dorite pe post de profesori (deoarece profesorii trebuie să îndeplinească condițiile cerute de stat; mulți profesori universitari predau atât în sistemul public, cât și în sistemul privat), nu pot inova.
Deci iată cum deja nu mai vorbim de o liberalizare în adevăratul sens al cuvântului.
Apoi, haideți să analizăm fenomenul „fabricilor de diplome”. În multe cazuri, pentru a putea aplica pe diverse poziții ale instituțiilor publice, este obligatoriu să ai o diplomă (diferă de la caz la caz tipul de diplomă necesară). Statul pune preț pe hârtie, și nu pe competențe și abilități. Iar această cerință duce natural la apariția unor ofertanți pe acest domeniu, care să ajute la îndeplinirea obligațiilor birocratice.
Mai mult, în unele domenii se intervine și în economia privată și se impun astfel de condiții. Voi oferi aici doar un exemplu în acest sens: „14. Persoana care asigură conducerea operativă a agenției de turism sau a filialei, sucursalei, sediului secundar, reprezentanței acesteia trebuie să fie angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat în registrul de evidență a salariaților și să dețină cel puțin unul dintre următoarele documente: certificat de absolvire a unui curs de formare managerială în domeniu, organizat de un furnizor de formare profesională autorizat, diplomă de licență/masterat/doctorat privind absolvirea de cursuri universitare/postuniversitare în domeniul turismului sau brevet de turism specific funcției.” (sursa)
Așadar, nu avem de ce să ne mirăm de faptul că au apărut „fabrici de diplome”. Este natural, deoarece a fost creată această cerere de diplome.
Să ne uităm și la exemplele de succes din România. De exemplu, Universitatea Alternativă, Entrepreneurship Academy, Maastricht School of Management Romania. Surprinzător sau nu, aceste instituții nu au acreditare de la Ministerul Educației Naționale.
Observăm, așadar, că acolo unde statul nu a intervenit calitatea educației este, în general, ridicată.
Și să nu mă înțelegeți greșit, eu nu afirm că orice instituție privată este automat si bună. Dar piața liberă reprezintă singurul mecanism care îi poate identifica eficient pe cei care corespund cerințelor consumatorilor - cei care nu corespund, datorită competiției, vor pierde din cota de piață/nu vor rămâne pe piață.
Iar spre deosebire de învățământul public, în învățământul privat calitatea educației, structural, tinde să crească. Deoarece în învățământul privat există un interes inexistent în cel public – iar acest interes este profitul (performanța economică în general).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O fi adevărat, și dacă e adevărat, cum s-ar traduce asta?
Hai sa ne imaginam ca finantarea de la ministerul educatiei vine atat la stat cat si la privat !!! nu in functie de numarul de studenti inscrisi - aspect reglementat de stat - ci de numarul studentilor care sunt declarati admisi la un examen de licenta, de stat, examen de licenta care sa fie organizat astfel incat sa nu se faca distinctie intre studentul de la stat si cel de la privat.
Efectele imediate ar fi ca
1. s-ar cunoaste, dupa o referinta comuna, cati sunt buni de la stat si cati de la privat, cati de la universitatea X si cati de la Y, care facultati sunt serioase si care sunt fabrici de diplome (intrebati-va daca va doriti competitie libera fiindca exista riscul sa nu mai puteti sa-i urati pe cei de la privat si veti ramane fara argumente in vederea desfiintarii lor prin prejudecata).
2. sumele disponibile pentru finantarea universitatilor ar urma performanta si nu cantitatea si ar permite un respiro si o concentrare pe calitate a privatilor si a universitatilor de stat. Universitatile ar fi obligate, pentru asigurarea finantarii necesare sa produca absolventi de licenta, adica studenti capabili sa-si ia diploma de licenta, adica mai multa seriozitate. (intrebati-va iarasi daca sunteti destul de competitivi sa va doriti competitie ?)
Dintre efectele pe termen mai lung as mentiona beneficiile aduse de competitia libera si motivarea financiara individuala a celor care lucreaza in sistem de a aduce valoare adaugata.
Dar asta ne-ar lasa fara ura care ne tine de cald si pe cei mai incompetenti si mai necompetitivi ne va lasa fara argumente sterile.
Adevarul este ca beneficiile ar fi evidente si efortul organizatoric si financiar absolut suportabil si de dorit in balanta efectelor pozitive.
Nu se vrea si pentru ca exista o gramada de rectori si profi si secretare care vor trebui sa se raporteze la ceva obiectiv (nr. elevi absolventi de licente, nr. finantari atrase de facultate, universitate) si singurele, la care acesti manageri unsi de partide se pricep, declaratii sforaitoare si iesiri in mass-media controlata si de casa, ar fi insuficiente.
Parintii si studentii vor decide care este rectorul sau decanul, facultatea sau universitatea, care merita atentia lor.
Transferul acestei decizii catre beneficiarul sistemul de invatamant este frana cea mai mare in calea unor masuri simple si eficiente.
Imaginati-va trupele de sindicalisti incompetenti si vocali care nu fac altceva decat sa saboteze orice aduce atingere intereselor lor si a tagmei cadrelor didactice, care nu vor mai putea sa dea vina pe sistem in abstract ci vor trebui sa recunoasca ca sunt o parte a problemei, ei sindicalistii si status-qvo-urile pe care le apara.
Da, știu, mă iau de formă și nu bag în seamă fondul - doar că în cazul limbii române (scrisă sau orală) forma ESTE fondul.
Deci aceasta interferenta abuziva a Statului in business-ul privat a fost o cauza majora a aparitiei a tot felul de scoli private care iti "fabricau" diploma pe care te forta Statul sa o detii. Nu este treaba Statului daca omul care conduce o agentie privata de turism are sau nu studii in domeniu. Mana invizibila a pietei va decide daca acel individ si firma lui vor supravietui pe piata sau nu. Patronul firmei, nu Statul, decide daca va pune manager pe unul cu studii in tursim sau pe unul fara, dar cu un simt si instinct excelent al business-ului. Mai simplu spus, daca mie si matale ne plac si suntem supermultumiti de serviciile oferite de agentia de turism respectiva, nu ne intereseaza pe noi clientii ce studii are managerul din agentie. Cu atat mai putin pe Stat.
Cam asta a vrut sa spuna autorul si in opinia mea a reusit. Si mai cool faptul ca a pus in final acea poza care promoveaza capitalismul laissez-faire, singurul in masura sa ne aduca prosperitate la toti.
Prin urmare:
- "Conditiile aberante impuse de stat [..] nu pot justifica o frauda si anume cumpararea unei diplome fara acoperire" - Nici nu se pune problema justificarii ci a implicarii Statului acolo unde nu-i fierbe oala. Daca Statul statea deoparte adica nu impunea aceste conditii, nici necesitatea procurarii rapide, prin frauda a unei diplome nu exista. Noi Statul creem conditiile aparitiei fraudei apoi ne plangem ca frauda are loc.
- ""laissez-faire” este calea cea dreapta dar in ce conditii si pana unde poate functiona" - raspunsul este destul de simplu - capitalismul laissez-faire nu are limite decat una singura: a nu face rau celuilalt. In rest sky is the limit.
Va incurajez in acest sens sa cititi Adam Smith, The wealth of Nations precum si scrierile lui Friedrich Hayek.
O zi buna.
Cunosc o universitate (nu dau numele că nu-i frumos) unde, la o anumită specilizare inginerească, se predă după cursuri vechi de peste 40 de ani, doar că au fost re-redactate în Word. În rest, nicio virgulă schimbată. Or, în domeniul respectiv, în 40 de ani lucrurile au evoluat semnificativ... Ca să nu mai zic că la partea de legislaţie, cursurile sunt copy-paste din internet. Puteau, foarte bine, să le dea studenţilor o listă de link-uri să înveţe singuri de pe site-urile respective. De asemnea, probleme cu greşeli, transmise ca "Mioriţa" din generaţie în generaţie.
Dar deh, este universitate de stat, care se uită de sus la cele private. Vorba aia: manichiura făcută, dar cu negreala sub unghii.
Asa sunt toti romanii- critici,.dar "la general".
Nu am intalnit decat in rare ocazii onservatii pertinente si verificabile despre "x", cu nume si prenume.
De asta nu exista nici efecte ale "raportarilor". Pentru ca sunt neserioase,.lasa o nota de necredibil.