Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Sunt universitățile private un eșec? „Fabricile de diplome” de la privat au satisfăcut o uriașă „cerere de diplome” de la instituțiile de stat

Studenți admitere

Foto: Inquam Photos

De multe ori, atunci când se vorbește despre oportunitatea școlilor private, se aduce în discuție - ca un contraargument - situația universităților private din România.

Dacă privim superficial problema, am putea spune ușor că piața a eșuat în acest domeniu. Însă, dacă privim cu lupa care trebuie, vom observa, în primul rând, că efectele liberalizării învățământului universitar în România nu pot fi analizate caeteris paribus - adică nu putem spune că X a dus la Y, deoarece mai sunt implicate și alte variable. Asta deoarece piața serviciilor de învățământ privat este una foarte reglementată. Este o piața în care statul a intervenit foarte mult.

Să începem mai intâi cu stratul birocratic. Din cauza standardizării și a birocrației excesive, universitățile private din România pot exista doar după chipul și asemănarea celor publice: nu pot preda orice materii (deci nu se pot adapta rapid la schimbările din societate), nu pot angaja persoanele dorite pe post de profesori (deoarece profesorii trebuie să îndeplinească condițiile cerute de stat; mulți profesori universitari predau atât în sistemul public, cât și în sistemul privat), nu pot inova. 

Deci iată cum deja nu mai vorbim de o liberalizare în adevăratul sens al cuvântului.

Apoi, haideți să analizăm fenomenul „fabricilor de diplome”. În multe cazuri, pentru a putea aplica pe diverse poziții ale instituțiilor publice, este obligatoriu să ai o diplomă (diferă de la caz la caz tipul de diplomă necesară). Statul pune preț pe hârtie, și nu pe competențe și abilități. Iar această cerință duce natural la apariția unor ofertanți pe acest domeniu, care să ajute la îndeplinirea obligațiilor birocratice.

Mai mult, în unele domenii se intervine și în economia privată și se impun astfel de condiții. Voi oferi aici doar un exemplu în acest sens: „14. Persoana care asigură conducerea operativă a agenției de turism sau a filialei, sucursalei, sediului secundar, reprezentanței acesteia trebuie să fie angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat în registrul de evidență a salariaților și să dețină cel puțin unul dintre următoarele documente: certificat de absolvire a unui curs de formare managerială în domeniu, organizat de un furnizor de formare profesională autorizat, diplomă de licență/masterat/doctorat privind absolvirea de cursuri universitare/postuniversitare în domeniul turismului sau brevet de turism specific funcției.” (sursa

Așadar, nu avem de ce să ne mirăm de faptul că au apărut „fabrici de diplome”. Este natural, deoarece a fost creată această cerere de diplome.

Să ne uităm și la exemplele de succes din România. De exemplu, Universitatea Alternativă, Entrepreneurship Academy, Maastricht School of Management Romania. Surprinzător sau nu, aceste instituții nu au acreditare de la Ministerul Educației Naționale.

Observăm, așadar, că acolo unde statul nu a intervenit calitatea educației este, în general, ridicată.

Și să nu mă înțelegeți greșit, eu nu afirm că orice instituție privată este automat si bună. Dar piața liberă reprezintă singurul mecanism care îi poate identifica eficient pe cei care corespund cerințelor consumatorilor - cei care nu corespund, datorită competiției, vor pierde din cota de piață/nu vor rămâne pe piață.

Iar spre deosebire de învățământul public, în învățământul privat calitatea educației, structural, tinde să crească. Deoarece în învățământul privat există un interes inexistent în cel public – iar acest interes este profitul (performanța economică în general).

Sursa foto: Economics


Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu știu ce să spun, undeva într-un ziar, am citit un articol, se întîmpla cu 5-10 ani în urmă, ideea era că majoritatea absolvenților de la ,,stat" lucrau în privat, în timp ce majoritatea absolvenților universităților private lucreză la stat...
    O fi adevărat, și dacă e adevărat, cum s-ar traduce asta?
    • Like 0
  • Maris check icon
    Ura care ne macina orice urma de decenta si din care prea multi se hranesc alimenteaza o dihotomie artificiala intre universitatile de stat si cele private.
    Hai sa ne imaginam ca finantarea de la ministerul educatiei vine atat la stat cat si la privat !!! nu in functie de numarul de studenti inscrisi - aspect reglementat de stat - ci de numarul studentilor care sunt declarati admisi la un examen de licenta, de stat, examen de licenta care sa fie organizat astfel incat sa nu se faca distinctie intre studentul de la stat si cel de la privat.
    Efectele imediate ar fi ca
    1. s-ar cunoaste, dupa o referinta comuna, cati sunt buni de la stat si cati de la privat, cati de la universitatea X si cati de la Y, care facultati sunt serioase si care sunt fabrici de diplome (intrebati-va daca va doriti competitie libera fiindca exista riscul sa nu mai puteti sa-i urati pe cei de la privat si veti ramane fara argumente in vederea desfiintarii lor prin prejudecata).
    2. sumele disponibile pentru finantarea universitatilor ar urma performanta si nu cantitatea si ar permite un respiro si o concentrare pe calitate a privatilor si a universitatilor de stat. Universitatile ar fi obligate, pentru asigurarea finantarii necesare sa produca absolventi de licenta, adica studenti capabili sa-si ia diploma de licenta, adica mai multa seriozitate. (intrebati-va iarasi daca sunteti destul de competitivi sa va doriti competitie ?)
    Dintre efectele pe termen mai lung as mentiona beneficiile aduse de competitia libera si motivarea financiara individuala a celor care lucreaza in sistem de a aduce valoare adaugata.
    Dar asta ne-ar lasa fara ura care ne tine de cald si pe cei mai incompetenti si mai necompetitivi ne va lasa fara argumente sterile.
    Adevarul este ca beneficiile ar fi evidente si efortul organizatoric si financiar absolut suportabil si de dorit in balanta efectelor pozitive.
    Nu se vrea si pentru ca exista o gramada de rectori si profi si secretare care vor trebui sa se raporteze la ceva obiectiv (nr. elevi absolventi de licente, nr. finantari atrase de facultate, universitate) si singurele, la care acesti manageri unsi de partide se pricep, declaratii sforaitoare si iesiri in mass-media controlata si de casa, ar fi insuficiente.
    Parintii si studentii vor decide care este rectorul sau decanul, facultatea sau universitatea, care merita atentia lor.
    Transferul acestei decizii catre beneficiarul sistemul de invatamant este frana cea mai mare in calea unor masuri simple si eficiente.
    Imaginati-va trupele de sindicalisti incompetenti si vocali care nu fac altceva decat sa saboteze orice aduce atingere intereselor lor si a tagmei cadrelor didactice, care nu vor mai putea sa dea vina pe sistem in abstract ci vor trebui sa recunoasca ca sunt o parte a problemei, ei sindicalistii si status-qvo-urile pe care le apara.
    • Like 0
  • Trexer check icon
    Nu e totuși bizar că nu se mai vorbește de antrenament și angajat în același timp? Nu „internship”, lăsați jargoanele ăstea pentru sclavi, mă refer strict să fii angajat (fără diplomă) și să fii antrenat pe parcurs la muncă. Pe pariu că mulți dintre voi credeți că mă refer la școli profesionale și locuri de muncă din acelea... nu, mă refer și la ”white colour jobs”.
    • Like 0
  • NICI in sectorul privat nu ai şanse să te angajezi fără diplomă cu căteva excepții ,paznic ,taximetrist ,uber-ist sau in construcții şi de aici disperarea firească de a avea o diplomă .
    • Like 0
    • @ Adrian Adrian
      Confidențial !!! Ca să te angajezi ca taximetrist trebuie să ai permis de conducere, adică absolvent școală de șoferi, și atestat de taximetrist, adică, din nou, să fii absolvent al ,,pre-universității de taximetrie", eu am doctorat în domeniu, și există o posibilitate. destul de mică, dar nu absolut imposibil, să fiu primit ca membru corespondent de către Academia de Științe rutier-istice...Desigur, între aspirații și realități, uneori sunt și...dezacorduri.
      • Like 0
  • Gogu check icon
    După părerea mea problema fundentala a învățământului universitar este faptul ca învățământul și cercetarea au fost separate institutional după modelul sovietic și încă sunt (acolo unde încă institutele de cercetare n-au dispărut). Un profesor universitar trebuie în primul rand sa facă cercetare și sa conduca doctorate, nu sa ia 15 norme de predat la anul 1. Cat universitățile n-or sa fie în primul rand active în cercetare vor rămâne doar fabrici de diplome. Și n-or sa ajungă vreodată în topul universităților din lume. Nivelul unei universități trebuie măsurat după impactul publicațiilor, premii Nobel, după spin off-rile care roiesc în jurul ei și nu după numărul de beleregi dresați și certificați.
    • Like 1
    • @ Gogu
      Nu sunt din domeniu, dar problema m-a mirat, cîte norme didactice are are un profesor universitar, un asistent, pentru neinițiați.cîte salarii întregi primește un cadru didactic universitar??? Îmi amintesc de un profesor universitar, fost senator, la un moment dat și ministru, fost membru PNL, azi membru ALDE, și demnitar, secretar de stat azi, care la un moment dat era senator și avea 4 norme didactice,1 la SNSPA, 1 la Universitatea București...
      • Like 0
  • Articolul nu (prea) raspunde la intrebarea formulata in titlu...Din punctul meu de vedere, universitatile private din Romania constituie o problema atat de ampla incat chiar si liniile generale sunt greu de cuprins intr-un singur articol. Este adevarat ca invatamantul "superior" privat a aparut in Romania ca urmare a unei cereri masive, dar nu de invatare ci de diplome "de calificare". Cred ca ne amintim cu toti situatiile stranii in care oameni care nu frecventau aceste universitati devendeu peste noapte licentiati. Printre altele, asa a aparut specia ramaneasca de politician-profesor...Si cum se intampla in viata, greselile se platesc! Ne trezim cu ministri si prim-ministri care sunt absolventi de astfel de universitati, dar fara niciun fel de calificare (exemplu simplu - limba romana vorbita!). Oameni fara o "meserie" dar care dau tonul muzicii acestui popor. Si mai este ceva foarte grav! Cum multi au devenit peste noapte profesori (de ex. Prof. Voiculescu!!!), am ajuns sa credem ca natia asta este plina de elite. Si atunci, unde ii asezam pe professorii dedicati, pasionati si prost platiti?
    • Like 2
    • @ Dumitran Laurentiu
      Vezi ce faci cu „i”-urile, că e inflație la tine. De „ss”-uri nu mă iau că poate fi de la <autocorrect> deși puțină atenție rezolvă și asta.
      Da, știu, mă iau de formă și nu bag în seamă fondul - doar că în cazul limbii române (scrisă sau orală) forma ESTE fondul.
      • Like 0
    • @ Dumitran Laurentiu
      Ba din contra, articolul raspunde foarte bine titlului, doar ca d-ta nu prea l-ai inteles. Intre altele, autorul ti-a dat si un exemplu bun: O persoana nu putea ocupa o functie manageriala intr-o firma "privata" (insist asupra cuvantului "privat") de turism pana nu indeplinea o conditie absolut abuziva impusa de Stat: sa aiba omul diploma de nu stiu care, certificat de nu stiu unde in turism etc.
      Deci aceasta interferenta abuziva a Statului in business-ul privat a fost o cauza majora a aparitiei a tot felul de scoli private care iti "fabricau" diploma pe care te forta Statul sa o detii. Nu este treaba Statului daca omul care conduce o agentie privata de turism are sau nu studii in domeniu. Mana invizibila a pietei va decide daca acel individ si firma lui vor supravietui pe piata sau nu. Patronul firmei, nu Statul, decide daca va pune manager pe unul cu studii in tursim sau pe unul fara, dar cu un simt si instinct excelent al business-ului. Mai simplu spus, daca mie si matale ne plac si suntem supermultumiti de serviciile oferite de agentia de turism respectiva, nu ne intereseaza pe noi clientii ce studii are managerul din agentie. Cu atat mai putin pe Stat.
      Cam asta a vrut sa spuna autorul si in opinia mea a reusit. Si mai cool faptul ca a pus in final acea poza care promoveaza capitalismul laissez-faire, singurul in masura sa ne aduca prosperitate la toti.
      • Like 1
    • @ Sergiu F.
      Nu intentionez sa dau nastere unei polemici…In cele scrise mai sus ofeream ca exemplu politicianul-profesor sau ministrul detinator de „diploma privata”. Consecintele sunt cele pe care le vedem astazi. Exemplul din turism adus in discutie de autorul articolului nu ofera intregul raspuns. Conditiile aberante impuse de stat (desi in exemplu din articol lucrurile sunt discutabile) nu pot justifica o frauda si anume cumpararea unei diplome fara acoperire. Lupta trebuie dusa in alta parte…Cati dintre noi am apela la serviciile unui medic cu diploma „cumparata” mizand pe faptul ca a fost „rodat” de concurenta din bransa? Asadar, „laissez-faire” este calea cea dreapta dar in ce conditii si pana unde poate functiona?
      • Like 0
    • @ Dumitran Laurentiu
      Atata timp cat ramanem cu ceva cunostinte in plus in urma polemicii, atata timp cat e constructiva de ambele parti,, polemica este buna.
      Prin urmare:
      - "Conditiile aberante impuse de stat [..] nu pot justifica o frauda si anume cumpararea unei diplome fara acoperire" - Nici nu se pune problema justificarii ci a implicarii Statului acolo unde nu-i fierbe oala. Daca Statul statea deoparte adica nu impunea aceste conditii, nici necesitatea procurarii rapide, prin frauda a unei diplome nu exista. Noi Statul creem conditiile aparitiei fraudei apoi ne plangem ca frauda are loc.
      - ""laissez-faire” este calea cea dreapta dar in ce conditii si pana unde poate functiona" - raspunsul este destul de simplu - capitalismul laissez-faire nu are limite decat una singura: a nu face rau celuilalt. In rest sky is the limit.
      Va incurajez in acest sens sa cititi Adam Smith, The wealth of Nations precum si scrierile lui Friedrich Hayek.

      O zi buna.
      • Like 1
  • Invatamantul universitar privat ar putea deveni o valoare nationala si internationala daca am avea resursele necesare principale, personalul didactic. In conditiile in care norma didactica a unui profesor universitar este de 7 ore pe saptamana, dintre care 4 de predare, s-a inteles ca un profesor universitar are timpul necesar sa fie incadrat la mai multe universitati ( una de stat si cateva particulare ). Rezultatul a fost, foarte previzibil, o scadere vizibila atat a invatamantului de stat cat si a celui privat.
    • Like 2
    • @ Voicu Nicolae
      Ar fi o valoare dacă am avea normele morale ale celor din vest.
      • Like 0
  • Orice s-ar zice, nivelul este scăzut în universităţile private. Este drept însă că şi la stat sunt universităţi care ar trebui desfiinţate.

    Cunosc o universitate (nu dau numele că nu-i frumos) unde, la o anumită specilizare inginerească, se predă după cursuri vechi de peste 40 de ani, doar că au fost re-redactate în Word. În rest, nicio virgulă schimbată. Or, în domeniul respectiv, în 40 de ani lucrurile au evoluat semnificativ... Ca să nu mai zic că la partea de legislaţie, cursurile sunt copy-paste din internet. Puteau, foarte bine, să le dea studenţilor o listă de link-uri să înveţe singuri de pe site-urile respective. De asemnea, probleme cu greşeli, transmise ca "Mioriţa" din generaţie în generaţie.

    Dar deh, este universitate de stat, care se uită de sus la cele private. Vorba aia: manichiura făcută, dar cu negreala sub unghii.
    • Like 3
    • @ Dragoş Anghelache
      Dau și eu o „ghiceală”: IMST@UPB? ;)
      • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      GabiC check icon
      Foartw rau ca nu-i dai numele.
      Asa sunt toti romanii- critici,.dar "la general".
      Nu am intalnit decat in rare ocazii onservatii pertinente si verificabile despre "x", cu nume si prenume.
      De asta nu exista nici efecte ale "raportarilor". Pentru ca sunt neserioase,.lasa o nota de necredibil.
      • Like 0


Îți recomandăm

Savana Unistrat

În loc de două sau trei, mai bine nu folosești decât un strat. Dacă auzi tot mai multe persoane în jurul tău care utilizează adverbul decât în preajma unui verb doar la forma negativă și prieteni care nu plasează din cauza decât într-un context negativ, atunci toate acestea s-ar putea să se întâmple datorită lecției naționale de gramatică și lexic la care am luat parte în ultima vreme în timp ce urmăream pauzele publicitare de la televizor sau reclama de pe website-urile preferate.

Citește mai mult

startup - Getty Images

„Cine să vină, mamă, la Costești?" Când le-a spus că vrea să se întoarcă din Germania, unde lucra de 10 ani ca avocat, iar soțul ei ca arhitect, și că vor să își deschidă o pensiune în comuna Costești, părinții Otiliei Loidl nu și-au ascuns scepticismul. (Foto Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

România asigurată- infografic 1

„România asigurată” este un alt fel de ABC, în țara tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. Conform studiilor, doar 6% dintre români economisesc în perioada în care muncesc pentru timpul în care ies la pensie. Procentul celor care se gândesc să-și facă asigurare de viață este de doar 2-3% „România asigurată” vorbește despre temerile, dar și despre percepțiile românilor în ceea ce privește asigurările de viață.

Citește mai mult