În anul 2016, cu ocazia proiectului ”Școală pentru toți”, Ministerul Fondurilor Europene publica o listă în care sorta școlile din România în funcție de gradul de defavorizare: ”Indicatorii școlari utilizați în această metodologie provin din Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR) și acoperă peste 99,5% din totalul elevilor și al cadrelor didactice ce fac obiectul studiului. Acești indicatori au fost combinați prin metode matematice și statistice pentru a forma un indicator agregat al defavorizării. Pe baza acestuia, unitățile școlare au fost ordonate descrescător, rezultând astfel un top al celor mai defavorizate unități școlare.”
În această listă, clasele de defavorizare a școlilor pornesc de la 1 (cele mai defavorizate) și ajung la 5 (cele mai puțin defavorizate). Voi vorbi în acest articol despre școlile cu clasa de defavorizare 1 (peste 400 de școli).
După cum putem observa, avem școli în care niciun elev de clasa a VIII-a nu a dat Evaluarea Națională, avem școli în care peste un sfert din elevi nu au situația școlară încheiată sau sunt repetenți. Și mai trebuie să adaugăm aici aspectele ce țin de infrastructură - condițiile în care învăță elevii.
Nu mai are rost să explic acum că statul a eșuat în a asigura educație de calitate copiilor din aceste școli - mi se pare de bun simț să tragem concluzia aceasta.
Și totuși, ce putem face?
Avem două variante.
Prima variantă este să ne concentrăm pe formă - să dorim rescrierea manualelor, schimbarea planurilor de învățământ, programe care țintesc reducerea abandonului școlar, programe care urmăresc creșterea calității resurselor umane, mărirea burselor școlare, creșterea procentului din PIB alocat educației ș.a.m.d. (pe formă ne axăm de aproximativ 30 de ani - iată rezultatele!)
A doua variantă este să ne concenntrăm pe fond - să înțelegem că problema principală este de proprietate. Astfel, o soluție constă în administrarea privată a acestor școli publice defavorizate - școlile să fie administrate de antreprenori sau organizații caritabile, însă să rămână proprietatea statului.
Mai detaliat:
- antreprenorii/ONG-urile trimit propuneri de proiecte pentru şcoli (cu obiective clare în ceea ce priveşte rezultatele şi traseul profesional al elevilor, resursele umane implicate/pregătirea resurselor umane existente în școală, partenerii implicați, investițiile în infrastructură ș.a.m.d.);
- comunitatea alege proiectul dorit;
- organizația câştigătoare va administra şcoala pe o perioadă determinată de timp (un anumit număr de ani);
- evaluarea se va face constant de către comunitate (dacă după un anumit număr de ani organizația nu și-a îndeplinit obiectivele, va pierde dreptul de administrare a școlii);
- veniturile organizațiilor vin din finanțarea aferentă costului standard per elev (și, de asemenea, pot avea alte surse de venituri);
- organizațiile au dreptul de a obține profit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asa cum am scris in articol:
- veniturile organizațiilor vin din finanțarea aferentă costului standard per elev (și, de asemenea, pot avea alte surse de venituri);
Marea problema a invatamantului romanesc e subfinatarea grava .Am ajuns mult in urma Bulgariei , asta ar trebui sa ne dea de gandit - http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:Public_expenditure_on_education_(excluding_early_childhood_educational_development)_as_a_share_of_GDP,_2014_(%25)_YB17.png
Problemele reale ale scolilor defavorizate se cunosc si ele prea bine - comunitatile sarace nu au bani pentru a investi in scoli, profesorii buni nu sunt motivati sa vina la astfel de scoli care sunt prin localitati mici , sarace sau izolate etc. Se pot gasi si solutii adecvate - acordarea de sporuri pentru profesorii care predau in astfel de scoli, alocarea unur sume mai mari de la bugetul de stat pentru a le moderniza si asa mai departe. Sigur ,toate astea presupun sa aloci in final mai multi bani pentru educatie.
Si uite asa ajungem la propunerile imbecile ale unor indivizi "educati" de think-tank-uri libertariene care propun, nici mai mult nici mai putin , decat sa mai si scoata profit unii pe seama acestor amarati . (Din ce propune personajul, vedem ca banii vin tot de la buget si eventual de la "beneficiari") .
Ca unul care am trecut printr-o astfel de scoala, cu predare simultana wc in fundul curtii si profesori subcalificati si dezinteresati (unii, existau si exceptii) nu pot decat sa-mi exprim scarba fata de astfel de propuneri .