Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

În noaptea dintre ani, la Mălini, satul lui Nicolae Labiș, am murit și am înviat...

Mălini - iarna

Foto: captura Facebook comuna Mălini

La Mălini, în satul lui Nicolae Labiș, în noaptea dintre ani, iar a murit și s-a născut timpul.

Spectacolul a fost magnific. Parcă mai frumos ca niciodată.

Întreaga suflare, artiști și privitori, călătorește în timp până la începutul lumii, la primii oameni ce au locuit acest pământ și toți se împărtășesc cu nemurire.

Tot ce au mai bun în suflet mălinarii explodează în noaptea dintre ani.

Curaj, talent, legătura cu cerul și cu pământul, dorul de veșnicie, ciobănitul ca meșteșug ce a făcut să supraviețuiască și ei și țara, verticalitate și prestanță... Toate, toate le explodează din suflet în noaptea dintre ani.

Îi privești și spui: Aceștia nu sunt oameni!

Îi mai privești încă o dată și spui: Aceștia sunt cei mai neprețuiți oameni!

Am văzut pe scenă copiii de cinci-șase ani strigând perfect alături de tații lor și mi-au dat lacrimi de fericire privind. Așa a dăinuit obiceiul ca o candelă vie: tații și-au învățat copiii să strige despre munți, cer, viață și veșnicie, despre animale supuse omului.

„Am trei capre și doi cai

cu ele mă duc în rai

pân la Sfântul Neculai!” - a strigat un copil mărunt de tot.

Altul a strigat că la primăvară va fi cioban pe munții Stânișoarei, unde dă lupul târcoale la turma de căprioare.

...

Nu e un spectacol. E trăire vie. E inima unui sat întreg pulsând la un loc. Și pentru că obiceiul e viu, e conectat la trăirea de fiecare zi, am auzit strigături despre a apăra această țară, dacă va fi amenințată sau atacată, despre a lăsa munții și a pleca la luptă. Așa cum am auzit strigături despre Vitoria Lipan și despre Nicolae Labiș. Toboșarii urcă pe scenă dansând, lovind tobele, în sunet de trompetă și fluier și strigă prezentând turma lor de capre, ce îi urmează supusă și ascultând toate comenzile:

„Astea-s caprele și iezii

despre care scriu poeții.

Astea-s capre din tufiș

despre care o scris Labiș!”

Doamne, ce mi-a plăcut!

Din nou, noaptea dintre ani, la Mălini, am murit și am înviat...

La mulți ani, români!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un An Nou cu multa sanatate si realizari!
    Suntem vecini in zona si plecati amandoi....
    Eu doar mor cand vad transformarile de obiceiuri de iarna....
    Admir talentul tau scriitoricesc...il urmaresc....dar nu pot sa cred ca nu sesizezi alterarea
    Vrei sa postez trupe de uratori din zona care au performat in acest an?
    Recunosc unicitatea unor traditii din zona dar nu pot trece cu vederea transformarea lor in comert.....
    In rest...succes si scrieri tot asa de bune!
    • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult