Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

În noaptea dintre ani, la Mălini, satul lui Nicolae Labiș, am murit și am înviat...

Mălini - iarna

Foto: captura Facebook comuna Mălini

La Mălini, în satul lui Nicolae Labiș, în noaptea dintre ani, iar a murit și s-a născut timpul.

Spectacolul a fost magnific. Parcă mai frumos ca niciodată.

Întreaga suflare, artiști și privitori, călătorește în timp până la începutul lumii, la primii oameni ce au locuit acest pământ și toți se împărtășesc cu nemurire.

Tot ce au mai bun în suflet mălinarii explodează în noaptea dintre ani.

Curaj, talent, legătura cu cerul și cu pământul, dorul de veșnicie, ciobănitul ca meșteșug ce a făcut să supraviețuiască și ei și țara, verticalitate și prestanță... Toate, toate le explodează din suflet în noaptea dintre ani.

Îi privești și spui: Aceștia nu sunt oameni!

Îi mai privești încă o dată și spui: Aceștia sunt cei mai neprețuiți oameni!

Am văzut pe scenă copiii de cinci-șase ani strigând perfect alături de tații lor și mi-au dat lacrimi de fericire privind. Așa a dăinuit obiceiul ca o candelă vie: tații și-au învățat copiii să strige despre munți, cer, viață și veșnicie, despre animale supuse omului.

„Am trei capre și doi cai

cu ele mă duc în rai

pân la Sfântul Neculai!” - a strigat un copil mărunt de tot.

Altul a strigat că la primăvară va fi cioban pe munții Stânișoarei, unde dă lupul târcoale la turma de căprioare.

...

Nu e un spectacol. E trăire vie. E inima unui sat întreg pulsând la un loc. Și pentru că obiceiul e viu, e conectat la trăirea de fiecare zi, am auzit strigături despre a apăra această țară, dacă va fi amenințată sau atacată, despre a lăsa munții și a pleca la luptă. Așa cum am auzit strigături despre Vitoria Lipan și despre Nicolae Labiș. Toboșarii urcă pe scenă dansând, lovind tobele, în sunet de trompetă și fluier și strigă prezentând turma lor de capre, ce îi urmează supusă și ascultând toate comenzile:

„Astea-s caprele și iezii

despre care scriu poeții.

Astea-s capre din tufiș

despre care o scris Labiș!”

Doamne, ce mi-a plăcut!

Din nou, noaptea dintre ani, la Mălini, am murit și am înviat...

La mulți ani, români!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un An Nou cu multa sanatate si realizari!
    Suntem vecini in zona si plecati amandoi....
    Eu doar mor cand vad transformarile de obiceiuri de iarna....
    Admir talentul tau scriitoricesc...il urmaresc....dar nu pot sa cred ca nu sesizezi alterarea
    Vrei sa postez trupe de uratori din zona care au performat in acest an?
    Recunosc unicitatea unor traditii din zona dar nu pot trece cu vederea transformarea lor in comert.....
    In rest...succes si scrieri tot asa de bune!
    • Like 0


Îți recomandăm

Inteligenta artificiala matematica / sursa foto: Profimedia

Am vrut să aflu dacă supărarea matematicienilor vine dintr-un fel de invidie profesională sau avertismentul lor despre cum AI-ul riscă să denatureze ireversibil câmpul matematicii este valid. Ce am descoperit este relevant pentru noi toți, indiferent dacă mai știm sau nu să rezolvăm integralele din liceu.

Citește mai mult

Femei cartofi prajiti / sursa foto: Profimedia

Unii oameni se gândesc la mâncare doar atunci când le este foame. Pentru alții, însă, acest gând revine aproape constant: „Ce mănânc? Ce mai gust? Poate ceva dulce?”. Nu este vorba despre lipsă de voință sau de autocontrol, ci despre ceea ce specialiștii numesc Food Noise („zgomot alimentar”).

Citește mai mult

Amintire din comunism / sursa foto: Profimedia

Când eram „mică” (adică până a ajuns și pe la noi democrația, nițel contorsionată, probabil de la transport), aveam o vecină și prietenă a cărei mamă era librar. Librăria era, foarte convenabil, chiar în drumul meu spre școală, ceea ce însemna că treceam pe acolo mult mai des decât ar fi fost necesar pentru un copil care, teoretic, nu avea nimic de cumpărat.

Citește mai mult