Foto: Getty Images
Statul cheltuie mai mult decât este planificat și încasează mai puțin, de aceea „gaura” de la buget este mai mare la 9 luni din acest an: trebuia să avem venituri de 381 miliarde lei și am avut 368 miliarde lei, în timp ce cheltuielile ar fi trebuit să fie 414 miliarde lei și au fost 424 miliarde Lei. Care sunt măsurile luate de coaliția de guvernare în acest context? Creșterea generalizată a taxelor cu un impact bugetar estimat la circa 80 miliarde lei în următorii 4 ani, de 6,5 ori mai mult decât reducerea cheltuielilor din sectorul public în aceeași perioadă. O „soluție” care nu face decât să agraveze problema deficitului fiscal pentru anii următori, din motivele pe care le voi expune în acest articol.
apasă pe imagine, pentru a o mări
1. Decelerarea consumului și a creșterii economice.
Economia României frânează deja, înregistrând un ritm de creștere anul acesta mai mic de 2%, mult sub nivelul de anul trecut (+4,5%) sau cel înregistrat în 2021 (+6%). O creștere generalizată a taxelor cu un impact estimat la 16,4 miliarde lei pentru anul 2024 înseamnă o presiune fiscală adițională de circa 4%, având în vedere fondul de salariu net din rândul populației angajate în sectorul privat (circa 219 miliarde lei) și profitul net consolidat la nivelul întregului mediu de afaceri (circa 200 miliarde lei). Practic, presiunea suplimentară de 4% se va duce în trei direcții principale: inflație prin creștere de prețuri (acolo unde agenții economici nu vor putea suporta costurile fiscale adiționale din profitul obținut); scădere a consumului (din cauza presiunii adiționale asupra venitului disponibil) sau creșterea economiei subterane (din cauza taxelor adiționale majorate brusc). Practic, oricare din cele trei efecte generează un efect negativ asupra încasărilor la bugetul public, motiv pentru care este destul de puțin probabilă confirmarea pasivă și obținerea efectului scontat.
2. Riscul de creștere a economiei subterane.
România înregistrează deja al doilea cel mai scăzut nivel al veniturilor publice din PIB comparativ cu restul țărilor din UE, respectiv 27% în 2022 și în jur de 28% pentru anul în curs. Practic, aceasta reflectă o economie subterană foarte ridicată, estimată de Comisia Europeană la circa 10% din PIB (circa 160 miliarde lei) care poate fi stimulată în contextul creșterii taxelor. Din păcate sectoarele unde se obțin progrese semnificative în reducerea traficului ilicit și a economiei subterane devin excepții, din care ar trebui să învățăm bunele practici și să aplicăm soluțiile respective și în cazul altora. Spre exemplu, traficul ilicit de țigări a scăzut în permanență în ultimul deceniu, scăzând de la aproape 30% în 2010 la sub 10% în ultimii ani. În primele 9 luni ale acestui an autoritățile române au capturat peste 90 milioane de țigarete de contrabandă, evaluate la peste 15 milioane euro pe piața neagră, dublu comparativ cu aceeași perioadă din 2022, conform datelor centralizate de stopcontrabanda.ro. Evident, acest exemplu pozitiv nu se întâmplă din inerție sau noroc, ci datorită unor colaborări strânse și eficiente dintre autorități și principalele companii din industria de profil, investiții pentru creșterea controlului la vamă, campanii de comunicare eficiente și înăsprirea pedepselor. Pe de altă parte observăm multe alte sectoare unde economia subterană rămâne ridicată, ceea ce cauzează o colectare foarte redusă a veniturilor la bugetul public. Dacă nu reușim să colectăm suficient de bine taxele și impozitele actuale, ce ne face să credem că majorarea acestora va duce la o colectare proporțională, sau chiar mai eficientă?
3. Descurajarea investițiilor și a competitivității companiilor.
Incertitudinea fiscală și majorarea taxelor generează automat impredictibilitate și descurajează investițiile, exact factorul care poate agrava problema deficitului fiscal. Cu potențiale investiții în scădere în sectorul privat, cuplate cu frânarea consumului, veniturile pot înregistra o contracție suplimentară, ceea ce va agrava și mai mult problema deficitului public și va crește riscul și necesitatea majorării altor taxe în 2024. Riscăm astfel o spirală distructivă extrem de periculoasă care ne poate duce într-o situație similară cu cea din 2010: măsurile de austeritate care sunt asumate cu întârziere nu pot fi decât unele foarte severe și aplicate brusc. La fel de periculos este și mesajul unor politicieni care promit „taxe mai mici, români mai bogați”. Exact această promisiune imposibilă decontează România acum, după politica de wage-led growth (creștere economică susținută de majorarea salariilor) și scăderea taxelor promovată în 2017 de guvernul Dragnea. Acest lucru devine evident dacă analizăm dinamica rulajelor (cifra de afaceri înregistrată de toate companiile active în România) și a valorii adăugate (PIB-ul înregistrat la nivel național) pentru ultimul deceniu. Astfel, cifra de afaceri a tuturor companiilor active în România a crescut de la 912 miliarde lei (în 2010) până la 2.370 miliarde lei (în 2022), creșterea procentuală cu 160% fiind observată identic și în dinamica PIB-ului, de la 539 miliarde lei (în 2010) la 1.405 miliarde lei (în 2022). Astfel, raportul dintre valoare adăugată (PIB) și rulaje (cifra de afaceri a companiilor) a rămas la același nivel de 59% la capetele intervalului. Practic, competitivitatea companiilor din România nu a înregistrat un progres real în ultimul deceniu, deoarece valoarea adăugată generată pe fiecare unitate de vânzare (1 leu cifră de afaceri) a rămas la același nivel de 59%. Perioada 2017–2020 a înregistrat doar un salt temporar până la nivelul de 66% pe fondul promovării politicii de creștere economică bazată pe consum (#wageledgrowth), dar care NU a generat o tracțiune pe termen lung printr-o schimbare transformațională a economiei. Motivul este simplu: bunăstarea NU poate veni doar prin creștere de salarii, cât timp consumul adițional generat de creșterea venitului disponibil se duce către importuri și nu generează o creștere a producției domestice.
Exact acest lucru s-a întâmplat în România: puterea adițională de cumpărare s-a dus cu preponderență către importuri, adâncind din ce în ce mai mult deficitul comercial și alimentând presiuni în creștere asupra deprecierii monedei naționale și inflație superioară față de UE (principalul partener comercial). Acest aspect este foarte vizibil în graficele următoare, dacă analizăm atât dinamica deficitului comercial în suma absolută sau procent din PIB.
În concluzie, nu este sustenabilă nici diminuarea taxelor pentru o promisiune falsă a bunăstării pe datorie, dar nici creșterea bruscă a impozitelor pentru reglarea deficitului fiscal. Singura soluție este cuplul reducerii risipei de cheltuieli în sectorul public (în primul rând) și creșterea veniturilor prin reducerea economiei subterane, descurajarea traficului ilicit și creșterea investițiilor publice sau cele finanțate pe fonduri europene sau PNRR. Mult mai greu de făcut, dar este soluția corectă și reforma de care are nevoie România pentru a creștere sustenabilă, pe termen lung.
articol publicat inițial pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Deficitul balanței comerciale se va diminua dacă o să exportăm mărfuri/servicii de valoare mai mare, și o să importăm mai puțin. De exemplu, să nu mai exportăm materii prime ci produse finite (cum ar fi mobilă în loc de lemn neprelucrat, produse de panificație, nu grâu etc.).
Măsuri de luat în seamă pentru echilibrarea balanței comerciale ar mai fi și producerea de bunuri sub licență, destinate exportului. Dar atragerea investitorilor străini nu se poate face cu brambureala reglementărilor fiscale. Pentru asta e nevoie de stabilitate.
Dar în sectorul alimentar, unde ar trebui să producem de toate, constatăm că produsele de import depășesc cu mult cantitativ/valoric produsele românești de la raft. Aici e mult de lucru, pentru că potențialul intern este imens dar produsele interne nu intră în competiție corectă cu produsele de import, care – de multe ori – conțin subvenții importante în țările de origine.
Cât despre deficitul bugetar, acesta a fost tratat ok în articol, cu detalierea măsurilor corecte care ar trebui luate. Referitor la aceste măsuri, încă nu văd formațiunea politică în stare să transforme condiționalul optativ în indicativ.