Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Surpriză? Începem să culegem ce Guvernul „a semănat”: veniturile subperformează din cauza frânării economiei

Marcel Ciolacu - șantier autostradă Ploiești

Foto: Inquam Photos / Ovidiu Micsik

Principalele idei și analize pe care le-am exprimat recent la Digi24, pe marginea ultimelor declarații venite dinspre Ministerul Finanțelor Publice despre situația bugetului public:

- veniturile subperformează din cauza frânării economiei. Surpriză? Nu. Atunci, de ce avem cheltuieli rigide și supradimensionate (salarii mari și mulți angajați în sectorul public, pensii speciale, pierderi ale companiilor de stat)? Soluția propusă: taxe mai mari! Ca să ce? Să reducem puterea de cumpărare și mai mult, să menținem inflația sus (dinspre costuri fiscale ridicate) și dobânzile mari care descurajează investițiile.

- Se spune că „ANAF colectează bine în ultimul trimestru”. Ce nu se spune: colectează bine din ce se declară, dar problema este că NU se declară mult (circa 10% din PIB economie subterană). Și chiar pe sumele declarate, avem sold restant necolectat enorm: circa 70 miliarde de lei la nivelul lunii iunie 2023, de 4 ori mai mult decât impactul estimat al tuturor taxelor și impozitelor majorate la privat.

- Investițiile. Cum stăm cu investițiile? Cel mai slab an al investițiilor din fonduri naționale ca procentaj din PIB din ultimul deceniu (sub 2%), iar la PNRR avem 30 de jaloane întârziate din 49 asumate doar în primul semestru din acest an. Fără investiții în infrastructură, țara nu se dezvoltă. Exemplu: am fost vineri în Suceava, un caz foarte elocvent: al 3-lea cel mai scăzut PIB/ locuitor din România contribuie doar cu 1,5% din PIB, deși au 3% din populație și companii, iar afacerile noi ajung, în medie după 10 ani de activitate, la circa 2 milioane de lei venituri (vs. media națională de 3,5 milioane de lei, mult sub București sau Ilfov care depășesc 5 milioane de lei). De ce nu scalează companiile? De ce nu se dezvoltă? Pentru că rămân sufocate și izolate din cauza investițiilor foarte mici în infrastructura rutieră, transporturi, digitalizare, agricultură etc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    E antologică formula de taxare prin care dacă depășești un prag ajungi să rămâi cu mai puțini bani decât dacă erai sub pragul respectiv. In momentul respectiv persoana respectivă fie își oprește activitatea, fie de la început nu declară tot venitul de fiecare dată când se ivește ocazia. Deci fie scade PIB-ul și/sau scad încasările la buget. Logica socialistă à la Ciolacu…
    • Like 1
    • @ Mihai
      mhm check icon
      Formula cu praguri nu e inventia lui Ciolacu, Analfabetismul fiscal nu apanajul psd, toate partidele sufera de el.
      • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult