În România sunt 560 de producători de vin. În Bordeaux, 7.400. Câteva probleme ale pieței vinului din țara noastră

Foto: Guliver/Getty Images

După mai bine de 10 ani, timp în care am început prin a fi un consumator avizat și curios, dornic să învețe despre lumea vinurilor, apoi mic colecționar, iar mai târziu "blogger" și (mult spus) critic, m-am gândit că următorul pas logic ar fi să intru oficial în această industrie. Așa că iată-mă astăzi, după doi ani de "leisure business" în sectorul vânzărilor de vin online, cu o imagine proprie și cât se poate de obiectivă formată asupra a ceea ce înseamnă acest produs pe piața românească. Aș vrea ca în rândurile care urmează să vă împărtășesc cele mai importante provocări care mi-au pus și încă îmi pun la încercare abilitățile antreprenoriale.

Concurența în rândul producătorilor români

Orice ar spune unul sau altul, avem foarte puțini producători de vin. 560 mai exact, conform unui studiu KeysFin din 2016. Dintre aceștia, mă hazardez să spun că băubili, după standardele mele nu extrem de ridicate, sunt aproximativ 50. Pentru a avea un ordin de mărime, putem compara aceste numere cu, să spunem, Bordeaux, numai o regiune a Franței, care are 7400. Și tot de dragul comparației, în cele mai cunoscute zone viticole ale Europei nu sunt puține satele cu câteva zeci de producători. Credeți că în țara de pe locul 13 în topul mondial al producătorilor de vinuri, putem vorbi de o concurență sănătoasă și constructivă cu numai 560 de jucatori?

Importurile

Trebuie să recunoaștem că pentru a pune bazele unei crame și a o face competitivă trebuie depus foarte mult efort, rezultatele fiind vizibile abia după câțiva ani. Astfel că alternativa pentru stimularea competiției sunt, evident, importurile. Însă și aici vorbim de foarte puține companii puse serios pe treabă. În cele mai multe cazuri, etichetele aduse sunt cele ale producătorilor de volum, cu produse de calitate mai slabă și mai ieftine ce pot oferi stocuri constante și adaosuri comerciale generoase. Sunt foarte puțini aceia (5?) a căror strategie este orientată către un portofoliu divers dar de calitate ridicată și care investesc resurse pentru o selecție serioasă și riguroasă.

Strategia comercială pe termen mediu-lung

În cele mai multe cazuri, ambelor grupuri, producători și importatori, le lipsește strategia pe termen mediu și lung. Practic toată lumea vinde la toată lumea, neținându-se cont de protejarea sau stimularea partenerilor, de o politică coerentă de prețuri sau mai știu eu ce alt principiu de business. Multe exemple concrete disponibile:

Modificarea listelor de prețurilor fără nici un fel de notificare, practică frecventă în rândul majorității producătorilor și distribuitorilor.

Deținerea, de către producători, distribuitori, importatori de magazine online proprii prin care practic controlează prețul final de pe piață, de multe ori făcând ne-vandabile produsele lor în magazinele partenerilor.

Și lista poate continua.

Numărul mare al magazinelor online

Urmărind subiectul, am remarcat în ultimii 3-4 ani o efervescență a magazinelor online care vând vin. Costurile reduse de înființare, entuziasmul multora de a face parte dintr-o așa zisă elită a celor care beau vin de calitate au stimulat apariția a foarte multe site-uri. Peste 50 după estimările mele. Acesta ar trebui să fie un lucru bun, concurența trebuind să stimuleze diferențierea pe piață și a atenției către experiența consumatorului. În practică însă vorbim de o abordare simplistă în care toți vând aceleași produse în același fel. Furtul de content media (fotografii, descrieri și comentarii despre vinuri) este o practică frecventă. Vinuri fără stocuri reale și cu prețuri nejustificat de mici pentru a strica imaginea produsului, a celorlalți comercianți sau a producătorului. Design amatoristic și "usability" scăzut. Câteva dintre problemele vizibile.

Educația consumatorului

Toate cele enumerate mai sus sunt practic cauze ce inhibă în continuare creșterea sănătoasă a culturii consumatorului, cultură care la momentul de față este foarte limitată. Într-un studiu de piață recent condus de site-ul www.crameromania.ro, am găsit că numai 7% dintre și așa puținii consumatori de vin îmbuteliat cumpără online. Lipsa informației credibile îi ghidează către magazinele fizice de specialitate, acolo unde pot cere sfatul cuiva cu mai mult sau mai puțină experiență și mai bine sau mai puțin bine intenționat. (Foarte de curând am auzit o persoană care vindea vin spunând despre vinul rose că este făcut din struguri roșii și nu din amestec de vin alb cu vin roșu (fapt în mare măsură adevărat; sunt și excepții), că dacă este făcut din mai multe soiuri este mai bun iar cele care au și Shiraz sunt de departe cele mai bune). Supermarketul este de departe cea mai la îndemână soluție, etichetele fiind mai puțin pretențioase și oferind un risc mai mic de a pierde banii pe un produs de slabă calitate având în vedere prețurile mai mici.

Soluțiile

Multe sunt deja evidente: stimularea micilor producători; reformarea educației de specialitate, atât cea tehnică, agricolă, cât mai ales cea comercială, marketingul și vânzările specializate; răbdare în educarea consumatorului și încurajarea lui de a pune întrebări și de-și a depăși bariera inhibării dată de cunoștințele limitate în domeniu.

Eu pariez însă pe două, poate mai puțin intuitive dar care pe termen lung ar da rezultate mult mai bune și mai solide.

Inovația

Și mă refer aici la inovația bazată pe tehnologie. Sunt atât de multe canale de comunicare, de soluții noi de a interacționa cu clienții, marea majoritate la îndemână ca și costuri sau cunoștinte: social media, AI, boți, aplicații de instant messaging, etc. Cel mai important motiv pentru a le lua în considerare este acela că segmentul de clienți consumatori de vin de calitate le-a adoptat deja. Smartphone-ul este nelipsit din mâna fiecăruia dintre ei, lipsa conexiunii la internet este de neînchipuit.

Lărgirea pieței

Cea de-a doua, derivată cumva din prima, este lărgirea pieței de desfacere. Având în vedere expunerea prezenței online și a soluțiilor logistice globale din ce în ce mai competitive, aceasta ar putea fi șansa vinurilor românești. Da, concurența pe piețele externe este acerbă, nemiloasă, dar vinul românesc are un exotism aparte. Sunt extrem de puțini cei care știu că se produce vin în România. Și mai puțini cei care știu că este și bun. Cum trendul global este de a explora gusturi și experiențe noi, cred ca am avea o șansă. Punerea în aplicare cu succes a acestei strategii necesită însă mai mult efort, mai mulți bani și o sinergie a mai multor entități, printre care și statul român prin crearea unui brand de țară care însă, având în vedere situația politică actuală, este foarte puțin probabil că se va întâmpla.

În concluzie, speranțe sunt dar este mult de muncă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp