Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Spune-mi ce citești, ca să îți spun cum trăiești

Lectură

Foto: Guliver/Getty Images

Așa cum hrana ne influențează sănătatea fizică, informația ne-o influențează pe cea mentală. În bine, sau în rău. Spre beneficiul, sau, dimpotrivă, dauna noastră și a celor din jur.

Prin „cititul” din titlul articolului am avut în vedere un termen-umbrelă care să acopere semantic ideea de asimilare a informației în sensul cel mai larg al cuvântului, nu doar din cărți, nu doar în format text, ci și audio sau video. Adică film, teatru, articol și tot ce vă mai trece prin cap. M-am gândit la informația care, luată în ansamblu, are un cuvânt greu de spus în felul în care simțim, gândim și, în cele din urmă, acționăm. Prin urmare, afectează nu doar calitatea vieții noastre, ci și a celor mai aproape sau mai departe de noi.

Nu intenționez să țin un discurs elitist despre superioritatea lecturii față de alte forme de consum informațional. De ce? 1) așa-zisa superioritate e foarte discutabilă; 2) nici nu prea cred în ea și 3) e irelevantă, cel puțin în contextul de față în care contează natura informației, și nu modul în care e îngurgitată. În particular, nu mi se pare că un film e întotdeauna mai prost decât cartea care l-a inspirat. Cel mult putem vorbi de o ecranizare mai puțin reușită, și asta în contextul subiectiv în care „frumusețea e în ochiul privitorului”.

Cu toate relele lumii de azi, statistica ne spune că omenirea trăiește într-o epocă fericită. Dacă nu toți, măcar o parte din noi. Mai mult ca oricând în istorie, avem din abundență atât hrană, cât și informație. De toate felurile. Este rezultatul unei competiții acerbe între producători din care noi, consumatorii, avem și de câștigat, dar și de pierdut. De câștigat, pentru că producătorii se războiesc între ei cu prețuri și oferte care mai de care mai avantajoase pentru noi, clienții. Avem de pierdut, fiindcă în același timp, aceiași producători ne studiază punctele vulnerabile.

Unii furnizori de hrană au învățat să ne vândă calorii ieftine și „goale”, adică fără minerale și vitamine scumpe, dar ticsite cu deja blamatele, dar nu mai puțin râvnitele, „sare, zahăr și grăsimi”. Pe același model, și unii furnizori de informație ne oferă un conținut plin de senzațional, sex și violență, dar fără vreo altă valoare. Adică un conținut... lipsit de conținut. Asta în cazul în care nu ne pun pe tavă ceva toxic, plin de prostii. Unde prin prostie se înțelege acea concepție pe care, dacă o pui în practică, îți faci rău atât ție, cât și celor din jur. Exemplul „clasic”: anti-vaccinismul.

Dar, să nu-i condamnăm nici pe cei din alimentație, nici pe cei din media: ne oferă doar ceea ce cerem, în limitele legii, și nu ne vâră nimic pe gât. În ultimă instanță, noi decidem ce hrană și informație consumăm, și ce nu.

Este o putere pe care nu prea o avem asupra mediului în care trăim, cu atât mai puțin asupra zestrei genetice. O putere care atrage după sine și responsabilitate față de noi înșine. Prin urmare, ar fi cazul să fim la fel de preocupați de dieta informațională pe cât suntem de cea alimentară.

Și totuși, nu suntem. De ce? Fiindcă mintea nu se vede cu ochiul liber. Dacă abuzul alimentar ne deformează silueta, cel informațional nu prea atrage privirile și, ca atare, nu generează cine știe ce presiune socială. Știți pe cineva disprețuit pentru faptul că urmărește doar meciuri, rețele sociale și tabloide? Mai degrabă e tratat cu condescendență, decât blamat. Iar cei din jur sunt dispuși să te „taxeze” mai curând pentru etalarea culturii, decât pentru lipsa ei. Din solidaritate, probabil.

Cineva ar putea zice: ei bine, și care e problema? Că știe el o grămadă care de-o viață n-au mai pus mâna pe o carte și n-au nicio apăsare. Cunoaște el pe unii care „mestecă” toată ziua doar rețele sociale, tabloide și talkshow-uri și sunt bine mersi, fericiți în lumea lor.

Oare? Hai să vedem ce spun statisticile despre România: dacă la citit suntem codașii Europei, în schimb, la consumul de alcool, ai noștri bărbați sunt campioni. Campionii planetei. Mai adaug și faptul că procentul celor care mai au încredere în cei din jur este în scădere, în 2014 ajungând la 7%. Inculți, bețivi, suspicioși. Pare familiar, nu?

Mă opresc aici cu cifrele. Nu am să aduc în discuție vreo posibilă corelație între nivelul de cultură și cel de trai, fiindcă mi se pare puțin cam hazardată. Deoarece aici intră în ecuație factori macroeconomici și geopolitici care nu țin de individ. Altfel spus, omul nu își alege singur salariul. În schimb, nu îl împiedică nimeni să citească o carte, și nu îl obligă nimeni să bea sau să fie suspicios. Pentru că da, încrederea în oameni nu are legătură cu economia și politica decât dacă ții tu cu tot dinadinsul să aibă.

Scepticul de serviciu ar spune că nu avem nicio dovadă științifică cum că ar exista vreo relație de cauzalitate între consumul de informație, cel de alcool, și starea de suspiciune generalizată. Cu alte cuvinte, nu putem afirma ceva gen „vezi, ești bețiv și suspicios din cauză că citești doar prostii”. Este adevărat, nu putem. Dar nu pentru că nu ar fi plauzibil, ci fiindcă știința nu a ajuns încă acolo. Atât timp cât încă nu avem conceptele necesare pentru a descrie cum se face trecerea de la activitatea neuronală la fenomenul psihic, tot ce putem face e să găsim corelații sau să emitem speculații.

Dar ce importanță are ce fel de informație consumăm? Și, în sens mai larg, ce scop are cultura? În sine, nici unul. Nu are sens să îți propui să te cultivi doar de dragul cunoașterii. Cultura e doar mijlocul prin care îți poți croi o viață mai bună. Cum?

Dat fiind că mi-am asumat riscul de a fi „taxat” că-mi dau aere de intelectual, n-am să vă bombardez cu citate „prețioase” despre cunoaștere, ci vă propun unul cât se poate de inofensiv: „all you see is all there is”. Sau, interpretat în contextul din care l-am extras, „universul tău se reduce doar la ceea ce cunoști”. La prima vedere, pare un truism, o afirmație pe care aș fi considerat-o neinteresantă dacă nu luam aminte și cui îi aparține: psihologului Daniel Kahneman, laureat al premiului Nobel. Privind mai de aproape, am remarcat un contrast izbitor între aparenta banalitate a afirmației și importanța pe care i-o acordă autorul, tratând-o drept un fel de cheie de boltă a viziunii sale asupra comportamentului uman.

Ce-i drept, mi-am cam format ochiul: psihologia mustește de „banalități” aparent de la sine înțelese, dar care ascund observații tulburătoare asupra comportamentului uman. Să luăm drept exemplu așa-numitele „cognitive biases”, o lungă serie de șabloane de gândire pe care le aplicăm automat, comițând, de multe ori, erori de judecată de care nici măcar nu ne dăm seama. Automatisme pe care le regăsesc în viața de zi cu zi, chiar în propriul comportament.

OK, am arătat de ce informația pe care o asimilăm e importantă. Dar cum am putea să ne proiectăm o dietă? E o cale lungă până acolo, fiindcă, spre deosebire de metabolism, fenomenul psihic este înconjurat încă de mister. De aceea, e practic imposibil acum să ne propunem ca fiecare mesaj text, audio sau video să afișeze echivalentul tabelului cu calorii și ingrediente ce însoțește alimentele.

Până când știința va ajunge in acel punct, suntem pe cont propriu. Acum să nu înțelegeți că eu susțin o dietă informațională ideală formată doar din materiale insipide, inodore, incolore, lipsite practic de orice „picanterie”. Ar fi la fel de nesănătoasă ca atunci ne-am când ne-am hrăni doar cu vitamine și minerale. Dimpotrivă, ar trebui alcătuită pe același principiu ca și cea alimentară: variație și moderație. Altfel, vom suferi în plan mental echivalentul problemelor cauzate de o nutriție nesănătoasă: un ego obez, suferind, și deloc pe placul celor din jur.

Nu mi-am propus aici să țin vreo predică pro-cultură, anti-alcool sau pentru dragostea de aproape. Nu din falsă modestie, ci din realism. Nu mă aștept ca rândurile de față să împingă pe cineva să pună mâna pe o carte sau să și-o ia de pe pahar. Sau măcar să-și privească semenii cu alți ochi. Nu sunt atât de naiv încât să cred că un simplu articol ar putea rezolva o problematică de natură să pună pe fugă chiar și pe un psihoterapeut. Mai mult, mă îndoiesc că printre cititori se află destui din cei vizați de statisticile la care am făcut referire. Așa că articolul l-am scris gândindu-mă nu la respectivii, ci la victimele lor. La cei care au de suferit de pe urma ignoranței, neîncrederii și abuzurilor. De obicei, cei mai vulnerabili. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia MC Delia MC check icon
    Sunt si alții care beau(destul, dacă ar fi sa dăm crezare statisticilor)dar si citesc.De exemplu, cehii, nemții.Deci nu văd o relație directă.Si ai nostri, la Vama Veche...Iar cultura care nu servește la multe(sau la nimic) dați-mi voie să nu fiu niciodată de acord.Din lipsă de cultură suntem aici, indobitociti, manelizati, vulnerabili la manipulări si teorii de tot soiul, etc.Si da, oricine alege ce citește, dar mai bine ceva ușurel decât nimic, e măcar o speranță, un drum...
    • Like 1
    • @ Delia MC
      Imi aduceti aminte de o veche gluma evreiasca -

      E permis sa fumez in timp ce citesc Tora? il intreaba un evreu pe rabin.

      Nu, bineinteles ca nu!

      Dar sa citesc Tora in timp ce fumez pot?

      Cum sa nu!



      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Mai scrieți vă rog din când în când glume din acestea, sunt bune!
      • Like 0
  • În Ardeal exista și mai există o vorbă. Dacă ai carte, ai parte. Paradoxal sensul ei astăzi este unul deviat de la înțelesul său original. După știe multă lume o "carte" însemna un drept de proprietate, un drept recunoscut de către un senior, sau de către principe. Astăzi înțelesul său este poate mai profund. Cartea îți oferă o oportunitate de a te dezvolta spiritual și material.
    Cartea în accepțiunea sa inițială era obținută prin muncă, curaj, supunere, credință sau altfel spus printr-un întreg proces inițiatic. Cartea îți oferea un drept,, dar și numeroase obligații față de societate, stat, principe sau biserică.
    Astăzi învățătura înseamnă un act inițiatic, un efort făcut la început sub supravegherea unor mentori, a unor maeștrii recunoscuți, iar mai apoi perfecționarea o face fiecare singur în lupta sa cu ispita vieții cotidiene. După o vreme, la fel ca moștenirea unei averi, ești condamnat să o dezvolți și să o dai mai departe lumii prin simplul gest de a-ți face exemplar meseria, de a scrie, de a construi, de picta, de a înnobila cu mica ta creație universul uman.
    Întrebarea dificilă de azi este: Cine semnează cartea noastră? Cine sunt cei care ne legitimează averea? În criza aceasta mondială de supraproducție de informație, e dificil să deosebim adevărații mentori de impostori.
    Cartea revine, iată, la semnificația sa materială. Din păcate ...
    • Like 0
  • Same1 check icon
    Dle Razvan, felicitari pt articol. Imi place ca sunteti atat de echilibrat si nepatimas. Cu adevarat folositor societatii. Un echilibru ata de greu de gasit astazi in media ..
    • Like 0
  • Sunt atatea de spus, voi repeta aici un fragment dintr-un comentariu pe care l-am pus azi la alt articol de pe Republica, pentru ca vad ca tema este preocuparea pentru imbunatatirea calitatii vietii oamenilor de la noi.
    Extrem de important este ca oamenii inteligenti si responsabili sa lupte cu totii pentru educarea maselor defavorizate, pentru ca EXACT ele sunt cele care ar trebui sa fie facute sa inteleaga ca trebuie sa protesteze pentru o viata mai buna SI TOCMAI ELE n-o fac , pentru ca sunt manipulate(prin posturi transformate in trambitele puterii mafiote) sa aduleze exact pe cine nu trebuie!!! Acesti fosti profitori de comunism si copiii lor au ajuns sa invete masele sa aplaude exact hotia, in loc sa le invete sa-si doreasca cu ardoare sa evolueze, sa devina mai educate si sa castige salarii mai mari, la nivelul tarilor civilizate pe care la ora actuala sunt pacalite sa le urasca !!!
    Deci CE CITESC masele defavorizate ar fi o prioritate, oare cati se preocupa de asta? Toti lasa Antena 3 sa spuna minciuni si timpul merge si toti citim fiecare lucruri pe culoarele noastre :)....
    • Like 1


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult