Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

În spatele statuii lui Lenin, în fața Capitoliului

In spatele CapitoliuluiFoto: Getty Images

Foto: Getty Images

I se spunea Colonelul. Nu știu dacă asta însemna și gradul pe care l-ar fi avut pe sub hainele civile. Tovarășul A. Paraschiv era secretar general de redacție al Scânteii, devenită Adevărul de numai câteva luni, odată cu transformarea tovarășilor în domni.

Colonelul se afla în pragul pensiei. Trăise tot comunismul, ca ziarist făcut de Partid din cazangiu. Căderea regimului în decembrie îl buimăcise. Încerca să se adapteze, dar titlurile de primă pagină pe care le dădea erau „la două capete”, începând cu cel din Scânteia Poporului, 24 dec. 1989, „Dușmanii țării, trădătorii poporului/Mai ucigași decât ucigașii, mai vandali decât vandalii/Cetățeni, membri ai formațiunilor gărzilor patriotice, toți cei ce pot folosi o armă – la arme!”. Cine erau dușmanii, trădătorii, nu se preciza, ca, în caz că se întorcea la putere Ceaușescu, omul să poată pretinde candid: „Păi, uite, eu ce-am zis?!”. 

În ziua aceea de iunie tocmai începuse ședința de redacție. Deodată, Colonelul s-a ridicat și s-a dus la geamurile enorme ale etajului 1 al Casei Scânteii, cu vedere spre platou și statuia lui Lenin. S-a uitat niște secunde bune, după care s-a întors spre noi cu ochii umezi: „Veniți încoace, veniți să vedeți și voi cum arată solidaritatea muncitorească!”.

Ne-am dus. Pe platou oprise un camion plin cu mineri, înarmați cu lanțuri și bâte. Au coborât și au luat-o spre sediul ziarului România liberă, din aripa stângă. Acolo, n-au găsit decât niște secretare; prin urmare, s-au apucat să distrugă mașini de scris. Câțiva ziariști de la Adevărul, vechi scânteiști, au alergat să încerce să-i oprească. Nu știu ce-ar fi fost dacă dădeau peste Petre Mihai Băcanu. Unul dintre ei purta o pancartă cu un omuleț din linii și cerc într-o spânzurătoare, lângă care era scris de mână „Băcanu”.

Secvența asta mi-a revenit în memorie când am văzut eșafodul cu ștreang ridicat de teroriștii trumpiți în fața Capitoliului, unde, informează Reuters, intenționau să-l atârne pe „trădătorul” Mike Pence. Și m-am gândit ce s-ar fi putut întâmpla dacă, atunci când au năvălit în biroul lui Nancy Pelosi, ar fi găsit-o acolo pe doamna în vârstă de 80 de ani, fragilă ca un vrej...

A. Paraschiv era sincer în emoția lui. Pur și simplu nu vedea în fața ochilor o hoardă pusă pe linșaj asupra unor colegi ziariști, ci un exemplu de solidaritate muncitorească. Solidaritate cu cine? Care muncitori? Erau muncitori ținuți prizonieri în Casa Scânteii de către ziariști? Cu ce drept pătrundeau minerii în Capitoliul de atunci al presei?

După 30 de ani, am încă o confirmare: orice demers rațional când e vorba de extrema stângă sau de dreapta extremă, de comuniști sau de fasciști, e dat cu capul în zid. Pentru soiul acesta de oameni, faptele, imaginile, dovezile nu contează sau pot fi interpretate pe loc pe dos. Dacă Joe Biden ar fi împușcat acum de un trumpit, trumpiții ar spune că e o lucrătură a stângii, asta dacă nu l-ar declara pe respectivul The Great America Patriot, ca minerii „muncitori solidari”.

Am scris acest text după ce începusem unul de analiză a modului în care excesele așa-numitei „political correctness” contribuie la înmulțirea trumpiților, pe care l-am aruncat. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult