Foto: Daniel Mihăilescu / AFP / Profimedia
Nu sunt monarhistă. Republica mi se pare o formă de guvernare mai simbiotică cu vremurile pe care le trăim. Așa simt...
Sceptru, uns rege în numele Domnului, calești, plecăciuni - toate sunt ale unei lumi apuse.
Și totuși când l-am văzut pe regele Charles mergând la pas alături de oameni, gustând din mâncăruri specifice locului, zâmbind cald, în țara în care orice mărunt slujbaș la stat este trufaș, am devenit un pic monarhistă.
Regele Charles era măreț în modestia lui. Era nobil, purtându-se atât de cald. Dacă la toate astea mai adaug că mi-a lăudat frumusețea țării, pe care spune că o iubește, că îi face renume bun în lume, nu am cum să nu devin măcar puțin monarhistă.
M-am îndrăgostit de măreția modestiei și de căldura nobleței adevărate!
...
Pornind de la imaginea regelui modest, care poartă în spate un regat, amprenta a sute de ani de domnie și sângele a zeci de oameni, care au condus un imperiu pusă față în față cu al nostru „domn” ales de noi pe câțiva ani, dar în care s-a umflat orezul de zici că se trage direct din nibelungi am făcut un exercițiu de imaginație. Mi-am imaginat că președintele nostru le vorbea cam așa profesorilor, în loc să îi certe:
...S-au făcut eforturi să se adauge ceva la salarii. Atât s-a putut în vremurile acestea grele. Sunt și eu profesor. Soția mea la fel. Inima noastră e alături de voi, pentru că vă înțelegem cel mai bine durerile, munca și dăruirea. Vă rog să vă întoarceți la clase! Gândiți-vă la elevi! Hai să punem elevii și viitorul lor pe primul loc, așa cum le stă bine unor profesori! Vă înțeleg, sunt solidar, dar interesul suprem al unui profesor e ...elevul!...
...
Dacă vorbea așa, oare mai era azi grevă!? Eu zic că nu! Cu câteva cuvinte răstite, reci și dojenitoare a inflamat totul.
...
Și aș zice ceva și despre cerințele profesorilor. Cer mărire de salarii și respect.
Mărirea de salarii o meritați și poate să v-o dea guvernul, dar respectul nu. Nu e ceva ce se cere, ci se câștigă zi de zi, prin muncă asiduă, prin fapte demne, printr-o anumită atitudine. De aceea avem profesori și Profesori. Fiecare își construiește o imagine și câștigă atât respect cât merită.
Ca să nu lungesc mult vorba, spun să vă uitați la regele Charles. Îl respectă până și cei care nu sunt monarhiști. Ceva din el, din comportamentul lui, îți impune asta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Această noblețe a Regelui Charles al III-lea e specifică celor din familiile regale. Indiferent de propria fire, cei din familiile regale au primit o educație în acest fel, deși nu toți prinții / regii au aceeași prezență. Dar de exemplu Regele nostru Mihai era la fel de nobil în atitudine.
Ai noștri conducători (mai mult ștabi cocalari) vor și ei admirația publică, dar nu pot înțelege că mai mult este admirat un om modest și simplu, cu o atitudine nobilă și respectuosă cu oricine, decât ei care sunt și se poartă ca niște ghiolbani. N-au înțeles ei (încă) mecanismul ăsta: dacă oferi respect vei primi respect. Dacă oferi dispreț și aroganță vei primi dispreț și furie.