Foto: Inquam Photos/ Ovidiu Matiu
Nu e patriot mai mare pe lumea asta decât românul, mai ales pe 1 Decembrie. Sau pe la meciurile de fotbal ale naţionalei, nu că am mai fi avut motive de mândrie în privinţa asta în ultimii ani. Dar se făcu iar 1 Decembrie şi urlă în noi patriotismul mai ceva ca ultraşii pe vremuri. Să fiu bine înţeleasă, nu patriotismul în sine mă deranjează, ci modul în care se manifestă. La fiecare 1 Decembrie ne pomenim înaintaşii, le enumerăm faptele de vitejie şi, eventual, îl invocăm pe Vlad Ţepeş, că şi aşa avea el o metodă unică de a-şi arăta iubirea de ţară. Dar nu suntem în stare chiar să şi facem ceva pentru ţara asta.
Mi-a căzut sub ochi azi un material din Monitorul de Botoşani, despre clădirile vechi din oraş, adevărate bijuterii arhitectonice, ca să folosesc cel mai la îndemână clişeu. Lăsate toate în paragină, cel mai probabil nu mai durează mult până le vedem la ştiri, căzute în capul mai ştiu eu cui. În loc de fasole cu ciolan sau ce s-o mai fi împărţind pe la petrecerile de 1 Decembrie de prin ţară, oare nu ar fi fost mai patriotic să avem grijă de clădirile înaintaşilor pe care îi pomenim o dată pe an? Aştept cu maxim interes sincroanele de la tv cu românii mândri că au reuşit să se aşeze de două ori la coadă la fasole şi vin fiert. Să fie bine, să nu fie rău! La asta se reduce, în cele mai multe cazuri, marea sărbătoare a românilor. Mă aştept şi la sincroanele cu români întrebaţi ce sărbătorim de fapt pe 1 Decembrie. Vorbim deja de subiecte clasice.
Dar o să ne uităm la paradă, că-s frumoşi băieţii în uniformă, ne place rău de ei. Şi o să ni se umple inima de patriotism şi emoţie. În timpul ăsta, a mai trecut un an şi tot n-am făcut nimic pentru „propăşirea neamului românesc”. Clădirile-simbol ne cad în cap, şcolile şi spitalele nu au apă caldă şi căldură în luna decembrie, slavă cerului că n-a dat gerul încă. În timp ce ne urlăm patriotismul din rărunchi, medicii buni încă pleacă din ţară, iar cei rămaşi se abrutizează pe zi ce trece, aruncând din vârful limbii diagnostice sinistre, fără să se gândească la ce-o fi în sufletul amărâtului care le-a intrat în cabinet. Tot în plin patriotism, prin şcoli toată lumea se bate cu toată lumea, iar wc-urile tot în fundul curţii sunt, în timp ce elevii ajung la ore fie cu căruţa, fie cu microbuze în care au fost transportaţi pacienţi cu TBC. Las că la noi merge şi aşa, e presa rea, aia e problema.
Noroc că s-au terminat alegerile şi campania electorală, că nici nu vreau să-mi imaginez cam cum era un 1 Decembrie înainte de vot. Mai trece un decembrie peste noi, iar Dosarul Revoluţiei e încă acolo unde l-am lăsat când a început, la poarta ICCJ-ului stau sute de amărâţi chemaţi să povestească ce li s-a întâmplat acum 30 de ani, iar Ion Iliescu îşi bea liniştit ceaiul în casă, n-are vreo grijă.
O să vedem frumoase uniforme defilând la paradă şi o se ni se umple inima de bucurie că uite ce băieţi vajnici şi frumoşi are ţara asta. Apoi o să vedem ştiri despre poliţişti bătuţi de interlopi, că la asta s-a ajuns, c-o fi incompetenţă, lipsă de proceduri sau de armament, teamă sau tâmpenie pur şi simplu. Mâine-poimâine o să ne angajăm fiecare câte un interlop să ne apere, că ne-am cam lămurit cum e şi cu 112, după norocul fiecăruia. Altfel, suntem bine, are ţara asta de toate, şi munţi, şi mare, şi câmpii, şi oameni gospodari. Şi da, chiar are. Doar că ne batem joc de ea, ceva de groază. Mor pădurarii printre copacii pe care trebuie să-i apere de hoţi, mor oamenii pe şosele de zici că îşi propun să facă asta. Nu trece zi lăsată de la Dumnezeu să nu aud de vreun accident mortal pe E85. Cică drum european e el. O ruşine sinistră, o bandă şi jumătate pe sens, dacă adună cineva morţii ies mai mulţi decât kilometrii de la Bucureşti la Iaşi. Nu mai zic că-ţi ia o veşnicie să ajungi dintr-o parte în alta a ţării. Am avut concedii în străinătate mai scurte decât drumul dus-întors Bucureşti-Botoşani.
Deficitul bugetar trece de 4%, dar parcă cine ştie pe bune ce înseamnă asta?! Omul e bucuros că i-a crescut pensia, nici nu observă că abia îşi cumpără acum două ouă cu banii cu care îşi cumpăra vreo patru acu ceva vreme. Vin sărbătorile acuşica şi iar o să alergăm isterici prin magazine, ca să cumpărăm tone de mâncare pe care o aruncăm a doua zi, doar ca să luăm alta în loc. Dar e şi ăsta un obicei, nu? Poate nu musai românesc, dar na, merge şi la noi. Important e să nu iei numele lui 1 Decembrie în deşert.
La televizor o să dăm numai români buni şi frumoşi, modele de viaţă. Măcar de 1 Decembrie, că în rest suntem oricum sătui de ceilalţi. O zi de pauză de la bădălani, teodoreşti sau olguţi de toate felurile. Şi când s-o termina şi ziua asta, o să ne aducem din nou aminte că în ditamai capitala europeană, în care primarul a fost votat cu vreo 250.000 de voturi, oamenii se spală la lighean cu apă încălzită pe aragaz. Să zică merci, că poate dispare şi gazul, nu m-ar mira. Noroc cu încălzirea globală că n-am mai prins un -25 de grade, când îmi îngheţau pe dinăuntru termopanele şi dormeam cu vesta de lână pe mine.
Dar toate astea nu contează acum. Pentru o zi uităm că suntem vai de noi. Zâmbim şi cântăm „Deşteaptă-te, române” cu mâna la piept şi ne bucurăm că am prins şi nişte democraţie, aşa ameţită cum e ea, e a noastră. La mulți ani, România!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Concluzia articolului ar fi că ne bucurăm că proștii de ziua noastră, privim parada militară si mâncăm fasole cu ciolan în timp ce alți români părăsesc țara și cad clădirile pe noi.
Oare doamna reporter ce face astăzi?
Criticile din cuprinsul articolului sunt valabile tot timpul anului. E rău daca astăzi o lăsăm mai ușor?
Patriotismul ar presupune sa ne facem fiecare bine treaba. Se aplica si in presă. Aș vrea sa văd un jurnalist cum renunță la "imunitatea" pe care i-o dă libertatea de exprimare și isi face autocritica. Cine nu ia o pauza de la olguti, badalai, teodoresti si nu ne prezinta români modele de viață ? Mass media, că nu e în stare să prezinte profesionist subiecte de interes pentru țară. Cui foloseste să știe cum se înjură acum membrii PSD?
Azi, 1 Decembrie, citim articolul doamnei, român adevărat, patriot, ne stă ciolanul în gât și ne dăm seama ca suntem nimeni în drum.
Trăiască presa, câinele de pază al democrației, a patra putere in stat!
Da ce-i critică ziarista pe români tocmai azi? Cred ca n-ați citit (sau înțeles) articolul. Tocmai pentru a le arunca în față ipocrizia de care dau dovadă prin explozia de patriotism de azi și nepăsarea de ieri și de mâine.
Apropo, exact, exact, la ce vă referiți când ne invitați să ne concentrăm "pe ceea ce a fost și ce este bun în țara asta", că mie nu prea imi vine în minte nimic. Exceptând, bineînțeles, toate poveștile alea pe care ni le-am inventat ca să înlocuim o realitate decolorată, de genul: noi am apărat Europa de turci, noi am inventat insulina, motorul cu reacție și alte alea.
Dacă îmi spunea că politicienii isi clamează patriotismul, eram de acord. În rest, eu spun ca din pacate, pentru majoritatea romanilor ziua de 1 Decembrie e o zi ca oricare alta. Si sunt si mai bucuroși cand nu pică duminica.
De ce sunt, totusi, o stimată tovarășa? Daca spuneam "aveti dreptate, doamna jurnalist, suntem vai de noi", mai eram tovarășa?
Dând dreptate jurnalistei ați fi dat dovadă de realism, comportament paralel cu filosofia romanilor, care preferă să se culce pe laurii străbunilor (destul de vestejiți) în loc să ia realitatea de piept.