Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

În timp ce ne declamăm patriotismul de 1 Decembrie, medicii buni încă pleacă din ţară, iar clădirile - simbol ne cad în cap. La mulți ani, România!

Pregătiri pentru parada de 1 Decembrie

Foto: Inquam Photos/ Ovidiu Matiu

Nu e patriot mai mare pe lumea asta decât românul, mai ales pe 1 Decembrie. Sau pe la meciurile de fotbal ale naţionalei, nu că am mai fi avut motive de mândrie în privinţa asta în ultimii ani. Dar se făcu iar 1 Decembrie şi urlă în noi patriotismul mai ceva ca ultraşii pe vremuri. Să fiu bine înţeleasă, nu patriotismul în sine mă deranjează, ci modul în care se manifestă. La fiecare 1 Decembrie ne pomenim înaintaşii, le enumerăm faptele de vitejie şi, eventual, îl invocăm pe Vlad Ţepeş, că şi aşa avea el o metodă unică de a-şi arăta iubirea de ţară. Dar nu suntem în stare chiar să şi facem ceva pentru ţara asta.

Mi-a căzut sub ochi azi un material din Monitorul de Botoşani, despre clădirile vechi din oraş, adevărate bijuterii arhitectonice, ca să folosesc cel mai la îndemână clişeu. Lăsate toate în paragină, cel mai probabil nu mai durează mult până le vedem la ştiri, căzute în capul mai ştiu eu cui. În loc de fasole cu ciolan sau ce s-o mai fi împărţind pe la petrecerile de 1 Decembrie de prin ţară, oare nu ar fi fost mai patriotic să avem grijă de clădirile înaintaşilor pe care îi pomenim o dată pe an? Aştept cu maxim interes sincroanele de la tv cu românii mândri că au reuşit să se aşeze de două ori la coadă la fasole şi vin fiert. Să fie bine, să nu fie rău! La asta se reduce, în cele mai multe cazuri, marea sărbătoare a românilor. Mă aştept şi la sincroanele cu români întrebaţi ce sărbătorim de fapt pe 1 Decembrie. Vorbim deja de subiecte clasice.

Dar o să ne uităm la paradă, că-s frumoşi băieţii în uniformă, ne place rău de ei. Şi o să ni se umple inima de patriotism şi emoţie. În timpul ăsta, a mai trecut un an şi tot n-am făcut nimic pentru „propăşirea neamului românesc”. Clădirile-simbol ne cad în cap, şcolile şi spitalele nu au apă caldă şi căldură în luna decembrie, slavă cerului că n-a dat gerul încă. În timp ce ne urlăm patriotismul din rărunchi, medicii buni încă pleacă din ţară, iar cei rămaşi se abrutizează pe zi ce trece, aruncând din vârful limbii diagnostice sinistre, fără să se gândească la ce-o fi în sufletul amărâtului care le-a intrat în cabinet. Tot în plin patriotism, prin şcoli toată lumea se bate cu toată lumea, iar wc-urile tot în fundul curţii sunt, în timp ce elevii ajung la ore fie cu căruţa, fie cu microbuze în care au fost transportaţi pacienţi cu TBC. Las că la noi merge şi aşa, e presa rea, aia e problema.  

Noroc că s-au terminat alegerile şi campania electorală, că nici nu vreau să-mi imaginez cam cum era un 1 Decembrie înainte de vot. Mai trece un decembrie peste noi, iar Dosarul Revoluţiei e încă acolo unde l-am lăsat când a început, la poarta ICCJ-ului stau sute de amărâţi chemaţi să povestească ce li s-a întâmplat acum 30 de ani, iar Ion Iliescu îşi bea liniştit ceaiul în casă, n-are vreo grijă.

O să vedem frumoase uniforme defilând la paradă şi o se ni se umple inima de bucurie că uite ce băieţi vajnici şi frumoşi are ţara asta. Apoi o să vedem ştiri despre poliţişti bătuţi de interlopi, că la asta s-a ajuns, c-o fi incompetenţă, lipsă de proceduri sau de armament, teamă sau tâmpenie pur şi simplu. Mâine-poimâine o să ne angajăm fiecare câte un interlop să ne apere, că ne-am cam lămurit cum e şi cu 112, după norocul fiecăruia. Altfel, suntem bine, are ţara asta de toate, şi munţi, şi mare, şi câmpii, şi oameni gospodari. Şi da, chiar are. Doar că ne batem joc de ea, ceva de groază. Mor pădurarii printre copacii pe care trebuie să-i apere de hoţi, mor oamenii pe şosele de zici că îşi propun să facă asta. Nu trece zi lăsată de la Dumnezeu să nu aud de vreun accident mortal pe E85. Cică drum european e el. O ruşine sinistră, o bandă şi jumătate pe sens, dacă adună cineva morţii ies mai mulţi decât kilometrii de la Bucureşti la Iaşi. Nu mai zic că-ţi ia o veşnicie să ajungi dintr-o parte în alta a ţării. Am avut concedii în străinătate mai scurte decât drumul dus-întors Bucureşti-Botoşani.

Deficitul bugetar trece de 4%, dar parcă cine ştie pe bune ce înseamnă asta?! Omul e bucuros că i-a crescut pensia, nici nu observă că abia îşi cumpără acum două ouă cu banii cu care îşi cumpăra vreo patru acu ceva vreme. Vin sărbătorile acuşica şi iar o să alergăm isterici prin magazine, ca să cumpărăm tone de mâncare pe care o aruncăm a doua zi, doar ca să luăm alta în loc. Dar e şi ăsta un obicei, nu? Poate nu musai românesc, dar na, merge şi la noi. Important e să nu iei numele lui 1 Decembrie în deşert.

La televizor o să dăm numai români buni şi frumoşi, modele de viaţă. Măcar de 1 Decembrie, că în rest suntem oricum sătui de ceilalţi. O zi de pauză de la bădălani, teodoreşti sau olguţi de toate felurile. Şi când s-o termina şi ziua asta, o să ne aducem din nou aminte că în ditamai capitala europeană, în care primarul a fost votat cu vreo 250.000 de voturi, oamenii se spală la lighean cu apă încălzită pe aragaz. Să zică merci, că poate dispare şi gazul, nu m-ar mira. Noroc cu încălzirea globală că n-am mai prins un -25 de grade, când îmi îngheţau pe dinăuntru termopanele şi dormeam cu vesta de lână pe mine.

Dar toate astea nu contează acum. Pentru o zi uităm că suntem vai de noi. Zâmbim şi cântăm „Deşteaptă-te, române” cu mâna la piept şi ne bucurăm că am prins şi nişte democraţie, aşa ameţită cum e ea, e a noastră. La mulți ani, România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bun articol, asa e, romanul abia asteapta sa isi clameze patriotismul in ziua hotarata ca sarbatoare nationala - asa facea si de 23 august, alta sarbatoare nationala, setata de altii.... In rest, mai nimic, nici macar nu incearca sa se implice in mici actiuni civice locale.... dar e patriot,
    • Like 0
  • TOT ce ați scris poate fi corect și chiar este! dar se referă, aproape exclusiv, la GUVERNĂRILE noastre proaste și rezultatele lor! nu la ROMÂNIA! mereu facem greșeala asta! România nu înseamnă doar ultimii 30 sau 70 de ani, de la venirea bolșevismului...ci MULT mai Mult! iar astăzi cinstim și iubim România! azi și personal, în fiecare zi! și cred că mulți mai mulți ar trebui să învățăm să o iubim! mulțumesc!
    • Like 1
    • @ Razvan Stana
      Guvernele alea proaste... cum or fi ajuns la putere?
      • Like 1
  • Teodora check icon
    Ce ar trebui sa facem astăzi, să ne punem cenușă in cap? E greșit să ne concentrăm pe ceea ce a fost și ce este bun în țara asta?
    Concluzia articolului ar fi că ne bucurăm că proștii de ziua noastră, privim parada militară si mâncăm fasole cu ciolan în timp ce alți români părăsesc țara și cad clădirile pe noi.
    Oare doamna reporter ce face astăzi?
    Criticile din cuprinsul articolului sunt valabile tot timpul anului. E rău daca astăzi o lăsăm mai ușor?
    Patriotismul ar presupune sa ne facem fiecare bine treaba. Se aplica si in presă. Aș vrea sa văd un jurnalist cum renunță la "imunitatea" pe care i-o dă libertatea de exprimare și isi face autocritica. Cine nu ia o pauza de la olguti, badalai, teodoresti si nu ne prezinta români modele de viață ? Mass media, că nu e în stare să prezinte profesionist subiecte de interes pentru țară. Cui foloseste să știe cum se înjură acum membrii PSD?
    Azi, 1 Decembrie, citim articolul doamnei, român adevărat, patriot, ne stă ciolanul în gât și ne dăm seama ca suntem nimeni în drum.
    Trăiască presa, câinele de pază al democrației, a patra putere in stat!

    • Like 1
    • @ Teodora
      Păi, stimată tovarășă, presa chiar e câinele de pază al democrației. Sau așa ar trebui, dar, mă rog, nu mă apuc să critic presa noastră char azi, de ziua României, ca n-ar fi patriotic, nu-i așa?
      Da ce-i critică ziarista pe români tocmai azi? Cred ca n-ați citit (sau înțeles) articolul. Tocmai pentru a le arunca în față ipocrizia de care dau dovadă prin explozia de patriotism de azi și nepăsarea de ieri și de mâine.
      Apropo, exact, exact, la ce vă referiți când ne invitați să ne concentrăm "pe ceea ce a fost și ce este bun în țara asta", că mie nu prea imi vine în minte nimic. Exceptând, bineînțeles, toate poveștile alea pe care ni le-am inventat ca să înlocuim o realitate decolorată, de genul: noi am apărat Europa de turci, noi am inventat insulina, motorul cu reacție și alte alea.
      • Like 2
    • @ Romeo C.
      Teodora check icon
      Doamna jurnalista v-a băgat si pe dumneavoastra în aceeași oală în care fierb romanii ce se bat cu pumnul în piept că sunt patrioți, cand, de fapt, e vai de mama lor.
      Dacă îmi spunea că politicienii isi clamează patriotismul, eram de acord. În rest, eu spun ca din pacate, pentru majoritatea romanilor ziua de 1 Decembrie e o zi ca oricare alta. Si sunt si mai bucuroși cand nu pică duminica.
      De ce sunt, totusi, o stimată tovarășa? Daca spuneam "aveti dreptate, doamna jurnalist, suntem vai de noi", mai eram tovarășa?
      • Like 2
    • @ Teodora
      Dacă nu-i cu supărare, o sa decid singur dacă am fost băgat și eu în aceeași oală (sigur, nu) și dacă trebuie să mă enervez pentru asta.
      Dând dreptate jurnalistei ați fi dat dovadă de realism, comportament paralel cu filosofia romanilor, care preferă să se culce pe laurii străbunilor (destul de vestejiți) în loc să ia realitatea de piept.
      • Like 2
  • check icon
    Mie mi se pare și mai tragic că avem bani de parade și defilăm cu artilerie veche, dar nu putem salva niște oi. Bipede, patrupede... tot oi.
    • Like 2
  • offf ... ai scris bine.... si indulgenta si politicoasa....
    • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult