(Foto: Alexandra Pandrea)
Anul trecut, îmi amintesc, eram cu copiii mei în oraș de 1 decembrie. Era vreme uscată și doar puțin friguroasă așa încât ne gândeam să asistăm la parada militară. Marșul în cadență al soldaților și privirea lor orientată ușor într-o parte mi-au inspirat mereu siguranță și fermitate. Băiețelul meu este încântat când vede soldați, spunând, adeseori, că atunci când va crește mare vrea să fie și el soldat.
Ne-am așezat în locurile amenajate spectatorilor în spatele unor garduri străjuite din 10 în 10 metri de jandarmi. Era o atmosferă festivă. Mă uitam la băiețelul meu, era încântat, se uita curios spre militari, poate că în mintea lui se visa unul dintre ei. Ritmul cadențat și tonalitatea majoră a liniei melodice de marș împreună cu defilarea aresanalului militar are, cred, un efect stenic. După încheierea festivităților, am plecat spre Mc Donalds tocmai pentru a evita îmbulzeala cu iz balcanic din jurul cazanelor cu fasole și ciolan.
Așa cum era de așteptat, băiețelul meu mi-a pus câteva întrebări care mi-au dat puțin de gândit:
- Tati, de 1 decembrie e ziua românilor?
- Da, puiul meu, i-am răspuns, e ziua Unirii, ziua românilor și e sărbătoare.
- Dar dacă e ziua noastră de ce am stat după garduri? De ce nu am mers noi în locul soldaților, iar ei să ne păzească?
După o scurtă pauză, au mai venit și alte întrebări:
- Tati, așa-i că nu e război?
- Așa este, dragul meu!
- Dar atunci tancurile de ce sunt aici? Ca să le arătăm dușmanilor că suntem puternici?
Mi-am dat seama că băiețelul meu, în scurta lui rafală interogativă, m-a pus pe gânduri. Chiar așa, îmi spuneam, gândind cu voce interioară, dacă noi suntem cei sărbătoriți nu ar fi oare firesc să fim noi în centrul manifestărilor? Este ca și cum, de ziua noastră, bucurându-ne de eveniment, am face poze fără ca noi, cei sărbătoriți, să fim în centrul lor sau cel puțin să apărem în cadru. În fond, urmând firul întrebărilor, de ce să nu inversăm rolurile și poziția în economia întregului eveniment, afișându-ne apetența festivă nu în spatele unor garduri păzite de jandarmi, ci mai curând, în pas sprințar, bucuroși de ziua noastră, pe fondul unei muzici de sărbătoare, să defilăm liberi.
Pe cine impresionăm noi afișându-ne, împăunat și țanțos, arsenalul militar în bună parte depășit de ultimele tehnologii din industria armamentului? Vrem să arătăm că suntem puternici? Impresionăm pe cineva?
Mi-ar fi plăcut ca de ziua Marii Uniri să sărbătorim fără a defila cu armament de divizie secundă, ci mergând pe autostradă din nord spre sud și din est spre vest, unindu-ne prin infrastructură cu toate regiunile istorice ale țării. Trebuie să admitem sincer că sărbătorind ziua Unirii marcăm, în fond, o mare incapacitate prezentă, nefiind vrednici să ne ridicăm la înălțimea contextului, ci hrănindu-ne semi-anorexic cu gloria unui eveniment trecut. Avem o unire înfăptuită și nu prea am făcut mare lucru cu ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Şi atunci, cui îi este de fapt destinată parada asta de forţe - dacă nu propriului popor?
Îmi pare rău, dar până când nu o să se judece procesul Revoluţiei din 1989 şi nu se vor pedepsi cei care pe-atunci aveau arme de foc, cu care au tras atunci în popor; nu mă impresionează exhibiţionismul lor de forţe. Pentru că forţa poate fi oricând direcţionată abuziv împotriva propriului popor, scuza fiind „noi doar am acţionat la ordin” - la fel ca scuza utilizată în trecut.
Am aceleaşi rezerve pentru jandarmerie care, pentru câţiva arginţi, este oricând dispusă să acţioneze împotriva poporului care achită conştiincios taxe şi impozite. Deci, pe lângă procesul Revoluţiei din '89, mai trebuie judecaţi şi pedepsiţi cei răspunzători de Mineriade şi Represiunea din 10 august 2018.
La ştiri, se spune că partidul care a fost la guvernare până de curând ar fi devalizat bugetul ţării. Aşa, şi? degeaba avem atâtea instrumente de control şi forţă; DIICOT, SRI, parchete, jandarmerie, armată, dacă toate acestea nu sunt în stare să facă ceva concret, măsurabil şi folositor pentru contribuabili. Un prim pas ar fi să se recupereze şi să se pună la loc banii care au fost sifonaţi din bugetul ţării de către partidul-cacealma. Ar fi o paradă de forţă mult mai utilă şi bine-venită în situaţia economică actuală.
cui foloseste ca avem atatea institutii de forta daca ele NU actioneaza in beneficiul poporului,,,tocmai atunci cand e nevoie? acesti mercenari la ordin ar trebui in primul rand sa-si deserveasca propriul popor!
Ziua națională ar trebui curățată de politicieni cu mai multe sau mai puține grade, armata ar trebui să defileze pe sub Arcul de Triumf la întoarcerea dintr-o campanie victorioasă pentru apărarea țării, de ziua națională oamenii ar trebui să simtă mai mult ca oricând că aparțin unui popor, unei națiuni implicate cot la cot, umăr la umăr în proiecte comune benefice pentru fiecare dintre ei, și nu că aparțin unor triburi adverse, aflate în război de anihilare reciprocă.
"La multi ani Romania!
Azi nu as vrea sa vad iar parade cu militari si armament. Pentru mine acestea nu au o conotatie tocmai pozitiva ci din contra! Tot respectul pentru acestia dar ziua Romaniei nu inseamna doar armata. E vorba despre Romania si romani si mai cu seama, despre unitatea romanilor. Ori armata, nu reprezinta singurul simbol al unitatii si nu este singurul simbol al acestei tari. Parada militara poate avea loc si de Ziua Armatei la fel de bine. Romania reprezinta mai mult, eu, voi, mame, copii si tineri, elevi si profesori, cei care au ales sa ramana aici si cei care au fost nevoiti sa plece, cei care duc greul acestei tari...noi. De 1 Decembrie vreau sa aduc un omagiu miilor de familii care compun aceasta suflare din tara si sentimentului de unitate de care avem atat de multa nevoie, mai ales acum.
#Unitate #Respect #Valori La multi ani Romania!"
la politia locala ca ne apara ei! Sau nu! Mai bine desfiintam si politia si armata si jandarmeria, si penitenciarele si apoi ne bazam pe democratia din capul fiecaruie si scapa cine poate!Halal gandire!
A spune altfel e ca și cum ai considera că Gorjul are nevoie și el de armată.