Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Încă o trădare. În ritmul ăsta, Nicușor Dan va deveni cel mai urât președinte postdecembrist

Nicusor Dan si Sorin Grindeanu. sursa foto: Inquam Photos

sursa foto: Inquam Photos

Cred că am petrecut luni de zile, aproape un an în „lupte” grele pe social media cu cei care – prosteşte, credeam eu, dar se dovedeşte că eu eram prostul – cereau cu îndârjire „Turul doi înapoi!”. Desigur, acei nefericiţi îşi închipuiau, fără niciun temei, că într-o ipotetică confruntare – căci, în realitate, n-a mai fost să fie – între Călin Georgescu şi Elena Lasconi, cel dintâi, care era şi este preferatul lor, ar fi câştigat. Ei bine, acum a venit rândul meu să fiu iraţional şi să strig „Turul doi înapoi!” Da, ştiu că nu se poate, ştiu că este o cerinţă absurdă din punct de vedere legal şi constituţional, dar cred că, în cazul multor foşti susţinători ai lui Nicuşor Dan, este pur şi simplu o expresie a disperării, a frustrării de a ne fi lăsat prostiţi de un sistem ticăloşit şi de a fi votat în funcţia de preşedinte un om care se dovedeşte a fi nu numai incompetent, ci şi profund imoral.

Acest matematician, fără nicio abilitate de lider şi, mai ales, fără scrupule ne-a dat, în ultimul an, nenumărate dovezi că ne-am înşelat în privinţa lui. Nu este nicidecum reformistul şi progresistul pe care îl credeam acum un an. Din contră: este ultraconservator şi antireformist. Nu este nicidecum pro-european. Nu se simte deloc bine cu Macron, Stubb sau Meloni, lui îi plac mai degrabă slugile lui Trump (căci la Trump încă nu trage nădejde să ajungă). Nu este nicidecum un apărător al justiţiei independente şi al statului de drept. Lui îi place, dimpotrivă, de Lia Savonea şi de toate petardele pesediste numite în fruntea parchetelor. Să nu mai pomenim de modul mârşav în care încearcă de mai bine de trei luni, împreună cu prietenul lui, Sorin Grindeanu, şi PSD să destructureze PNL şi să pună USR cu botul pe labe, ca să le aducă la ordinele lui. Să nu mai pomenim nici de aroganţa lui sfidătoare la adresa noastră, a celor care l-am votat şi pe care ne trimite superior la plimbare, spunându-ne că ştie el mai bine decât noi cum trebuie făcut, fiindcă are de 100 de ori mai multe informaţii. Admit că toate acestea sunt, la o adică, parte din arsenalul oricărui politician şi că, oricât ne-ar repugna nouă, ăstora mai principiali, mai peste tot în lume politicienii îşi pot trăda la un moment dat - dacă aşa socotesc ei de cuviinţă - electoratul.

Dar joi seară, omul acesta şi-a dat măsura propriului caracter, luându-i fără ezitare apărarea şefului SPP, Lucian Pahonţu, care a fost dovedit, în urma unei investigaţii exemplare a Recorder, a fi participat activ la reprimarea revoluţionarilor din Bucureşti, în sinistra noapte de 21 / 22 decembrie 1989, precum şi la reprimarea celor care protestau, ulterior, în Piaţa Universităţii, împotriva FSN şi a lui Ion Iliescu. Domnul preşedinte ne-a întors spatele din nou, spunând că el nu vede niciun scandal şi că l-a evaluat el cu simţurile proprii pe Pahonţu şi nu are nimic să-i reproşeze. Că ne-a întors nouă spatele e una, dar a întors și spatele mormintelor şi memoriei celor ucişi în acea noapte cumplită de decembrie.

Fără ruşine, cătrănit şi cu multă obidă în suflet, Nicuşor Dan a dat şi el joi seară o palmă victimelor Revoluţiei şi mineriadei feseniste. Cum se face totuşi că pe toţi ticăloşii şi pe toţi borfaşii din politică, justiţie şi servicii îi evaluează pozitiv domnul preşedinte, în timp ce lui Ilie Bolojan, cel datorită căruia ţara n-a ajuns încă în junk, nici măcar nu îi poate pronunţa numele, atât de tare îl detestă? Păi e foarte simplu: aşa cum ne-a spus, el este şeful Sistemului, iar Sistemul nu-şi doreşte o Românie curată, europeană, modernă şi prosperă. Îşi doreşte o Românie afundată în minciună, troglodită, îmbisericită (am şi pierdut şirul mănăstirilor la care se duce preşedintele) şi Trump-istă.

Ieşirea în decor de joi seară a preşedintelui ne arată omul în starea lui brută şi mai ales cât de proşti am putut să fim să ne încredem în el. Sigur, mi se va spune: „Şi ce altă variantă aveai? L-ai fi votat pe Simion?” Nu, nici pe el nu l-aş fi votat, dar - în loc să mă duc la vot şi să-l votez pe unul care, încă din primul an de mandat, s-a întors împotriva mea; le ia apărarea tuturor golanilor; complotează cu pesediştii să dărâme guvernul şi să rupă PNL; îl pupă în fund pe Trump şi-i trimite bezele mai ceva ca biata Elena Lasconi; iar, mai nou, îl ia în braţe pe şeful lui direct (căci nu cred că se mai îndoieşte nimeni că adevăratul jupân al României e Pahonţu) - aş fi putut să stau acasă sau să-mi anulez votul.

Şi apropo de alegerile anulate, că tot am pomenit-o pe Lasconi, eu încep să fiu convins că teama Sistemului nu era că va ieşi Călin Georgescu preşedinte (ăsta oricum e omul lor, creaţia lor încă dinainte de 1989), ci că va ieşi Elena Lasconi, care ar fi putut fi la fel de imprevizibilă şi de periculoasă pentru „băieţii cu ochi albaştri” precum Traian Băsescu. Aşa, ne-au pus pe tavă tot un fel de finală 2000 (Iliescu / Vadim), de data asta cu ceva mai multă dramă, între Nicuşor Dan şi George Simion. Cum s-au mai deşteptat şi s-au mai spălat şi ei între timp, de data asta ni l-au vopsit pe Nicuşor Dan în justiţiar, independent, pro-european, reformist. Ei bine, nu numai că nu e nimic din toate astea, dar e chiar opusul lor şi – am curajul s-o spun – chiar cel mai toxic preşedinte din România postdecembristă.

Este cel mai toxic pentru că este mincinos, pentru că este întunecos şi mai ales pentru că este gata să calce pe cadavre pentru a-şi atinge scopul. Este un fel de Dinu Păturică al zilelor noastre: alunecos şi incredibil de perfid. Pentru cine-şi mai aduce aminte romanul „Ciocoii vechi şi noi” al lui Nicolae Filimon, Dinu Păturică se înţelege cu Chera Duduca, amanta boierului fanariot Andronache Tuzluc, să-l aducă la sapă de lemn pe Tuzluc, de a cărui încredere îşi bate joc. Cam aşa şi Nicuşor Dan al nostru: şi-a bătut joc de încrederea noastră şi pare că vrea cu tot dinadinsul să ne aducă la sapă de lemn, numai să-şi vadă cu ochii visurile lui bicisnice. Rămâne de văzut cine e Chera Duduca în povestea asta. Să fie oare Grindeanu?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este deja.
    • Like 1


Îți recomandăm