Astăzi, 15 martie, la ora 15:00, pentru 15 minute, are loc protestul #șîeu – România vrea autostrăzi. În paralel, va avea loc inaugurarea primului și singurului metru de autostradă din Moldova. Dacă nu am trăi (încă) în România, am crede că suntem prinși cu toții într-o tragicomedie. O țară din Uniunea Europeană care, în anul de glorie 2019, nu are nici măcar o autostradă care să brăzdeze Carpații? Da, România. Un antreprenor care construiește pe propriile-i forțe, în mijlocul unui câmp, primul și singurul metru de autostradă din Moldova? Da, Ștefan Mandachi. Sute de mii și milioane de cetățeni care se revoltă și blochează țara? Să sperăm că da – tot în România.
De ce s-a ajuns aici? De 30 de ani mediul privat românesc este dat înapoi – sau, în cel mai bun caz, ținut pe loc – de statul român. Am povestit cândva pentru Republica aventurile unui antreprenor român care și-a deschis o cafenea cu economiile de-o viață. În prima săptămână, a primit trei controale și tot atâtea amenzi. Încăpățânat sau poate nebun, omul n-a plecat din țară și a hotărât să continue.
Recent mi-a povestit epopeea lui cu noile case de marcat cu jurnal electronic, devenite obligatorii prin ordonanța de urgență (cum altfel?) 91/2014. Acum două săptămâni omul a fost avertizat de ANAF – noroc cu legea prevenției, că altfel mai lua o amendă – pentru că nu are încă o casă electronică de marcat. Doar că, sărmanul, chiar e negustor cinstit. A mai strâns cureaua și a dat comandă încă de anul trecut din octombrie, plătind o cârcă de bani pentru o singură casă de marcat (aproximativ 1500 de lei). A pregătit tot dosarul și nici până azi nu i s-a livrat casa de marcat. Trebuie să aștepte după producătorul din Bulgaria, la fel ca mulți alți antreprenori români.
Culmea, ANAF a anunțat acum câteva zile că tot azi, pe 15 martie, pleacă la vânătoare de case de marcat. Atenție maximă! Firmele care nu au case de marcat cu jurnal electronic riscă amenzi de până la 20.000 de lei, bașca închiderea activităţii până la momentul în care rezolvă situația. Pentru amicul meu și cafeneaua lui, o asemenea amendă ar fi echivalentă cu închiderea de tot a prăvăliei.
Dar asta nu e tot. Cu adevărat strigător la cer este că aceste acțiuni sunt complet inutile și abuzive, pentru că ANAF nu are capacitatea de a prelua și analiza datele furnizate de noile case de marcat. Altfel spus: dragi antreprenori, vă obligăm să aveți case de marcat noi, pe care nu le puteți însă avea în termenul legal, apoi vă amenințăm sau chiar vă aplicăm amenzi dacă nu le aveți, deși oricum nu facem nimic cu datele pe care le-ați colecta dacă v-ați conforma. Noaptea minții.
Cum a răspuns luna trecută stimabilul domn Doru Dudaș, de la Ministerul Finanțelor Publice, atunci când a fost întrebat când vor fi legate severele ANAF la casele de marcat cu jurnal electronic? Țineți-vă bine: „Această temă a caselor de marcat îmi aduce aminte un vers, al unui mare clasic român, care sună așa -- Nimic nu e ușor pe pământ și roua e sudoarea privighetorilor care au ostenit toată noaptea cântând”. Așadar, dragi antreprenori, puneți amenzile de la ANAF între paginile gălbui ale unui volum de poezii, lăsați-vă bine pe spătarul scaunului, puneți picioarele pe birou, puneți-vă pe lectură și pe recitat și trageți obloanele. Că de făcut afaceri în țara asta statul român vă satură repede și definitiv.
Povestea amicului meu care s-a lăsat de corporație și și-a pornit propria afacere este, din păcate, povestea a sute de mii de antreprenori din România. Sub guvernarea PSD-ALDE, mediul privat este sub un asalt permanent din partea statului-jupân, lacom, nepriceput și arogant. Dacă antreprenorii se lasă de afaceri, se apucă statul de ele: de la cele 22 de companii ale Primăriei București la Fondul Suveran și, mai nou, rețeaua de aprozare. Nu este planul marxist-leninist al unor zeloși membri de partid, ci doar găselnița unor politruci care s-au prins că e mai mult loc de furat atunci când „se ocupă” statul decât când se caută soluții în piața liberă.
Din toate aceste cauze și din multe altele, a face afaceri în România a devenit un sport extrem. Când nu te sufocă statul direct prin amenzi și birocrație, te faultează indirect blocând dezvoltarea infrastructurii și alungând oamenii din țară. Datele oficiale arată că un român pleacă la fiecare trei minute din țară. În 2017, au plecat 150.000. Altfel spus, în fiecare an, pierdem un Pitești. Imaginați-vă că mâine, ca la un semn, fiecare piteștean și-ar face bagajele și ar pleca din oraș și din țară, târâind valizele peste graniță, cu tot cu speranțele lor – și ale noastre – pentru însănătoșirea României.
Probabil problema cea mai gravă cu care se confruntă mediul privat românesc este deficitul forței de muncă, ca urmare a emigrației masive și a declinului demografic. În cinci ani, economia va avea nevoie de peste jumătate de milion de persoane în plus pe piața forței de muncă. Ce va face o firmă atunci când nu va mai găsi efectiv oamenii cu care să producă bunuri sau să furnizeze servicii? Se va închide. Ce va face antreprenorul? Va pleca (nu-i de mirare că după OUG 114/2018 aproape 8000 de firme românești s-au înregistrat în Ruse, Bulgaria, unde codul fiscal e neschimbat de 12 ani).
În concluzie, așa nu se mai poate. Pentru antreprenorii din România, cuțitul a ajuns la os. De aceea mulți dintre ei au îndrăznit pentru prima dată să iasă în față și să riște participând la protestul #șîeu: mai multe controale, mai multe abuzuri, mai multe amenzi. Semnalul este fără precedent, iar asta este vestea bună. Vestea proastă este că guvernanții noștri nu vor dezlănțui de mâine excavatoarele. Am explicat aici pe larg de ce nu avem autostrăzi (lipsă viziune, lipsă dorință, lipsă capacitate în sectorul public).
Ștefan Mandachi i-a îndemnat recent pe antreprenori și pe toți românii: „Să facă un pas mic, de furnică, pentru idealul lor.” Dar pentru ca România să se schimbe cu adevărat este nevoie de un pas mare. Și de asumare. #șîeu este începutul revoluției antreprenorilor, dar revoluția trebuie să continue dincolo de ziua de astăzi.
O soluție concretă ar fi ca toți antreprenorii care s-au săturat să fie ignorați și umiliți de statul român să pună mână de la mână și să facă un fond special pentru schimbarea României. Nu pentru a trata efectele bolii României de azi (de ex., prin proiecte punctuale / simbolice), ci mergând direct la cauză: elita politică – în fapt, lipsa ei.
România se va face bine – și mediul privat românesc va putea înflori – atunci când va fi condusă de oameni potriviți. Prin acest fond special, antreprenorii ar putea susține în mod legal și transparent candidații – de la diverse partide – care îndeplinesc măcar aceste două criterii de bază: competență și integritate. În timp, aceștia vor accede în funcții de decizie, de unde vor ști ce să facă în fiecare an cu cele peste 300 de miliarde de lei de la buget. Investiția în politică ar fi astfel, de departe, cea mai bună decizie de business pentru antreprenorii români și cea mai bună investiție în viitorul României.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Diferențele dintre aceste țări au fost date de măsura în care antreprenoriatul privat a fost permis pe timpul comunismului și ulterior de fondurile de constituire a capitalului autohton primit de la țările occidentale.
În România, după un mic episod de încurajarea a antreprenoriatului privat ( foștii mandatari din comerț ), întreprinderea privată, în special comerțul exterior, a fost integral preluată de stat prin divizii specializate ale securității sub conducerea partidului comunist.
De aici hoții și corupții care s-au înfruptat din averea publică ( oricum alta nu exista ) sub atenta „observație” a țărilor occidentale care au primit la schimb resursele energetice, materiile prime și resursele financiare.