Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Inițiativă pentru susținerea celor din linia întâi. „Haideți ca noi, cei care stăm acasă, să-i aplaudăm în fiecare seară pe cei care merg la serviciu pentru noi”

Aplauze de la balcon

Mulți dintre cetățenii țării nu pot sta în aceste zile în izolare, chiar dacă și-ar dori, poate, acest lucru. Medicii, polițiștii pompierii, angajații din supermarketuri și farmaciștii sunt doar unii dintre cei care merg la serviciu pentru ca restul oamenilor să fie în siguranță, iar societatea să poată să funcționeze. Un clip video îi îndeamnă pe cei care stau acasă să îi aplaude în fiecare seară, de la ora 20:00, pe cei fără de care lumea nu ar putea să meargă înainte în aceste zile. 

Astfel de inițiative au existat și în alte țări afectate de coronavirus, precum Italia, Spania sau Marea Britanie, unde oamenii și-au arătat aprecierea față de angajații din sistemul medical, salvatori și alți lucrători esențiali.

„Aplauzele nu îi vor vindeca pe cei bolnavi, aplauzele nu produc ventilatoare în spitale. Dar îi pot încuraja pe medici, îi pot ajuta să simtă susținerea oamenilor. 

Poate că mulți dintre noi simțim deja recunoștință pentru eforturile lor din fiecare zi, însă există momente în care este important și să arătăm acest lucru. 

M-aș bucura ca această inițiativă, care a existat și în alte state, să prindă și în România. În Italia, Spania și Marea Britanie, televiziunile au difuzat astfel de momente, cu oameni aplaudând la ferestre”, spune Cătălin Dobre, Creative Director la McCann, agenție care semnează clipul video. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Leo check icon
    Dar pe șoferii care cară mâncarea pe care o cumpără oamenii de ce să nu-i aplaudăm zilnic; dar pe agricultorii care plivesc roșiile; sau pe bucătarii care le gătesc?
    Scopul medicilor astăzi este să aibă grijă de sănătatea plămânilor, însă omul are și sentimente, speranțe, năzuințe; de ce să nu-i înjurăm în fiecare seară pe cei care ne opresc să mirosim florile din grădina botanică?
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro