Întâlnesc frecvent oameni care spun: „Ce îți e scris, aia o să se întâmple, indiferent de ce faci tu”. Știm unde e localizat creierul în corp, însă știm unde se află Mintea umană?

Foto: Federico Caputo / Panthermedia / Profimedia

Dacă scopul managerului este să atingă obiectivele companiei administrând cât mai eficient resursele disponibile, scopul liderului este să aibă grijă de oameni.

Înțelegerea modului în care oamenii judecă și iau decizii este fundamentală pentru a putea face asta, dar și pentru dezvoltarea inteligenței riscului și abordarea eficientă a provocărilor legate de risc.

Dacă ești interesat să înțelegi mai bine riscul și să ajuți oamenii să abordeze mai bine riscul, atunci articolul acesta este pentru tine.

Cum luăm decizii

Mark Johnson, unul dintre cei mai importanți cercetători din lume în domeniul conștiinței și al luării deciziilor, arată că luarea deciziilor nu este localizată în creier, ci este întrupată și operează unitar la nivelul întregului corp. 

Cu alte cuvinte corpul nu este doar un purtător al creierului, ci este mai mult decât atât, având un rol important în luarea deciziilor. Înțelegerea acestui lucru are implicații semnificative pentru modul în care evaluăm, abordăm și gestionăm riscul.

Deși cea mai mare parte a cercetării științifice este îndreptată spre aspectul fizic al creierului, există dovezi care confirmă existența gândirii în exteriorul creierului, mai precis faptul că gândirea se realizează și în alte părți ale corpului cum sunt inima și stomacul.

Unii neurocercetători se referă la inimă și intestin ca fiind al doilea și al treilea creier și că acestea formează împreună ceea ce numim mintea umană.

Antonio Damasio, binecunoscut cercetător în domeniul corpului, emoției și al conștiinței, identifică trei sisteme corporale de luare a deciziilor: sistemul endocrin, sistemul imunitar și sistemul nervos. Damasio demonstrează că fiecare dintre aceste sisteme funcționează și „gândește" fără a fi direcționat de către creier, iar comunicarea dintre ele se realizează automat.

Probabil că așa se explică faptul că atunci când ne îndrăgostim simțim fluturi în stomac, și nu în creier și că este imposibil să comandăm sistemul endocrin și să ne schimbăm starea emoțională prin puterea creierului. Sunt multe deciziile pe care le luăm în viață cu inima, așa cum zice si binecunoscutul refren „Ascultă-ți inima!”.

Mintea noastră cuprinde și reflectă activitatea celor trei sisteme corporale de luare a deciziilor amintite: sistemul endocrin, sistemul imunitar și sistemul nervos.

Guy Claxton, profesor și cercetător în științele cognitive, afirmă că creierul oamenilor acționează mai degrabă ca un dirijor, nu ca un centru de luare a deciziilor. În cartea sa - Intelligence in the Flesh, Claxton spune un lucru interesant: „creierul nu emite comenzi, ci găzduiește conversații" între cele trei sisteme. 

Știința susține ideea că mintea noastră are o parte conștientă, dar și una inconștientă, iar acestea nu sunt raționale sau iraționale, ci mai degrabă sunt „araționale".

Rezultatele acestor cercetări se află la baza conceptului Un creier și trei minți (1B3M), dezvoltat de către Dr. Rob Long, fondatorul Psihologiei Sociale a Riscului - SPoR.

Conceptul explică faptul că pentru a supraviețui și a se adapta, oamenii își folosesc nu doar creierul, ci întreaga Minte. Cuvântul „Minte” scris cu majuscule se referă la „întreaga persoană”. Dacă folosim cuvântul „minte” pentru a ne referi la creier, atunci nu îl scriem cu majuscule.

Mintea umană are trei componente care funcționează atât conștient, cât și inconștient. Cunoașterea rolului și a diferențelor în gândire între aceste trei minți ne ajută să înțelegem modul în care oamenii iau decizii. 

Mintea 1 este lentă și răspunde de deciziile raționale, cum sunt de exemplu analizele matematice sau completarea unei liste de verificare ori a unui formular pe hârtie. Mintea 1 desfășoară procesul de gândire metodică, sistematică și rațională.

Mintea 2 desfășoară gândirea euristică, adică gândirea care se bazează pe comenzi învățate și obiceiuri practicate. Acest tip de luare a deciziilor este mult mai rapid și este esențial pentru ca oamenii să fie rapizi și eficienți. O mare parte din acest tip de luare a deciziilor nu implică alegerea rațională sau gândirea analitică.

În Mintea 3 gândirea are loc în mod automat și la o viteză foarte mare. În această stare omul nu este conștient de procesul de decizie, gândire sau procesare rațională. Acest tip de gândire este adesea denumit „gândire intestinală" sau gândire intuitivă și funcționează ca un „pilot automat".

Cercetările efectuate de Bargh, Wegner, Kahneman & Ariely, Gigerenzer și alți cercetători în domeniul neuroștiinței dovedesc faptul că creierul nostru rațional nu este implicat în cele mai multe dintre decizii.

Statistic, doar 5% din ceea ce facem este rezultatul gândirii conștiente și raționale, iar cea mai mare parte, adică în jur de 95%, se întâmplă neconștient și arațional. Așa funcționează euristicele. Euristicele sunt modalități învățate de luare a deciziilor, cum sunt de exemplu obiceiurile. Uneori întâlnim acest lucru exprimat drept „memorie musculară”.

Întâlnesc frecvent oameni care spun: „Ce îți e scris, aia o să se întâmple, indiferent de ce faci tu”. Cu alte cuvinte, soarta ta este deja scrisă și hotărâtă de o forță sau o putere în afara controlului nostru.

Noroc cu vorbele lui Nicolae Titulescu, care ne stimulează curiozitatea și dorința de învățare: „Destinul e scuza celor slabi şi opera celor tari”.

Carl Jung spunea: „Până când inconștientul devine conștient, subconștientul îți va direcționa viața și tu îl vei numi destin." Prin opera sa, Jung oferă SPoR un cadru util pentru înțelegerea inconștientului uman si a modului în care luăm decizii.

Dacă vrei să îi ajuți pe oameni să conștientizeze felul în care judecă și iau decizii legat de risc, este nevoie să scoți la suprafață inconștientul, adică ce se întâmplă în Mintea 2 și în Mintea 3.

Pentru asta trebuie să știi cum să pui întrebările potrivite și apoi să „asculți” limbajul și indiciile care vorbesc despre risc. Limbajul reflectă cel mai bine ce se întâmplă în Mintea noastră atât la nivel conștient, cât și neconștient.   

„Ascultarea iCue’’

Deși în general considerăm că ascultarea este o abilitate naturală cu care toți oamenii sunt înzestrați, în realitate capacitatea de a asculta diferă de la om la om.

A asculta nu este același lucru cu a auzi. Auzul este un proces fizic care se întâmplă automat și care se referă la sunetele percepute prin intermediul urechii și apoi transformate în semnale electrice.

Ascultarea înseamnă mai mult decât să auzi; necesită intenție, concentrare, observare, o orientare exclusiv către celălalt și efort mental pentru înțelegere.

Unul dintre instrumentele pe care îl folosim în cursurile Corporate Dynamics pentru a ajuta participanții să își dezvolte abilitatea de a observa și de a asculta indiciile și indicatorii riscului poartă numele de „Ascultare iCue”.

Dezvoltată de către Dr. Rob Long în cadrul SPoR, această metodă ne ajută să explorăm credințele, euristicele, automatismele și motivele conștiente și neconștiente care determină comportamentele riscante.

Abilitatea unei persoane de a asculta și de a da sens acestor indicii determină nivelul său de inteligență a riscului. Un coeficient ridicat de inteligență a riscului te ajută la o mai bună înțelegere a factorilor care pot duce la apariția accidentelor și a suferinței.

Corect aplicată, metoda ajută oamenii să ‘’asculte riscul’’, dar și cum să sporească nivelul de implicare și conștientizare al interlocutorilor.

Pentru a asculta riscul este nevoie să direcționăm conversația către indiciile care ne vorbesc despre risc. Pentru asta este nevoie să știm să adresăm eficient întrebările potrivite.

Buna folosire a întrebărilor și ascultarea te ajută nu doar să facilitezi eficient o conversație, ci creează relație, construiește încredere și încurajează asumarea riscului în situații sensibile.

Ascultarea iCue este o ascultare critică, activ-reflectivă, ce îl face pe interlocutor să simtă că ești prezent și îl însoțești în conversație. Asculți fără să judeci, cu curiozitate și cu scopul de a înțelege, nu de a da replica.

Pe lângă limbajul folosit observăm și indicatorii neconștienți precum: sublinierile făcute prin tonul vocii, metaforele folosite, subiectele cheie aduse în discuție și comportamentul interlocutorului.

Întrebările care stimulează conversația sunt de obicei întrebările deschise. Când avem un scop bine definit și ascultăm cu intenție, folosirea întrebărilor deschise ne ajută să deschidem conversația și să aducem la suprafață ceea ce adesea este neconștientizat.

Astfel de întrebări reflectă o ascultare reală și o orientare pozitivă către celălalt. Ele sunt deseori invitații simple de genul: „te rog spune-mi mai mult despre asta’’.

În acest fel putem înțelege credințele, ideile, percepțiile și euristicele care influențează deciziile oamenilor.

Când este vorba de risc, acest mod de ascultare este fundamental pentru învățare.

În SPoR și Ascultarea iCue folosim o metodă verbal-vizuală care ne ajută să analizăm și să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat.

Folosim un instrument semiotic care ne permite (cu permisiunea interlocutorului) înregistrarea vizuală a limbajului folosit, și cartografierea relațiilor dintre elementele care descriu desfășurarea evenimentelor, dialectica și confesiunile interlocutorului.

Numele metodei este numit Matricea Ascultării iCue. Acesta are la bază trei dimensiuni ale riscului:

· WS - Workspace,

· HS - Headspace,

· GS - Groupspace.

Aceste dimensiuni formează un cadran și reunesc factorii care influențează modul în care oamenii iau decizii legate de risc. Workspace se referă la factorii fizici, vizibili și măsurabili, Headspace reunește factorii psihologici și Groupspace include factorii socio-culturali.

Ceea ce reflectă Ascultărea iCue este înregistrat în Matricea Ascultării iCue a cărei structură este definită de WS, HS, HS cu modelul 1B3M în centru. Aceasta este o structură deschisă în care plasăm limbajul ascultat și considerat important, ce permite cartografierea conversației.

Acest lucru se poate face în grupuri mici sau individual și permite o comunicare deschisă și transparentă, permițând astfel încrederea și angajamentul reciproc.

Ascultarea semiotică

Intangibilă și greu de definit, cultura organizațională modelează modul în care angajații gândesc, acționează și iau decizii legate de business și de siguranța în muncă.

Dimensiunea psiho-socială a culturii include limba și cunoașterea comună, valori, atitudini și credințe comune, simboluri explicite și implicite, povești și experiențe împărtășite, termeni de referință acceptați de grup, obiceiuri și norme care fac viața socială inteligibilă pentru membrii săi.

Cultura are multe părți: una vizibilă și palpabilă și una mai puțin vizibilă, care ține de inconștient și de psiho-social. În condițiile în care cultura nu poate fi definită cu adevărat, cea mai bună cale să o cunoști este să o experimentezi.

Pentru a înțelege cum cultura organizațională și energia sa influențează riscul este nevoie de o modalitate de ascultare ce implică abilități mai complexe și la un nivel mai mature. În SPoR aceasta poartă numele de Ascultare Semiotică.

Semiotica este disciplina care se ocupă cu studiul general al semnelor, al simbolurilor și al comunicării experiențiale prin intermediul acestora, al limbajului și al practicilor sociale de comunicare.

Ascultarea Semiotică acordă o atenție ridicată înțelegerii semnificației semnelor, a simbolurilor, a graficii și imaginilor, a gesturilor și ritualurilor dar și a emoțiilor, a ceea ce interlocutorul simte.

Prin abilități de genul ‘’prezență’’ si ‘’ascultare’’, reușim să facem inconștientul conștient. Pentru asta este nevoie de gândire critică și un proces de alfabetizare spațială și vizuală prin practică extinsă. Să fii alfabetizat vizual și spațial este la fel de important ca și alfabetizarea din punct de vedere numeric și al citirii.

Ascultăm influențele inconștiente ale sunetelor, ale culorilor și a mișcării, a gesturilor și a ritualurilor. Focusul nu este pe comportamente, ci mai degrabă pe semnificația a ceea ce este reprezentat prin intermediul lor.

Un bun exercițiu de pregătire, învățat de la un Safety Manager este să îți propui ca în prima săptămână să asculți cu intenție exclusiv sunetele de la locul de muncă, apoi în săptămâna următoare să observi exclusiv culorile, urmat de purtarea echipamentului de protecție și tot așa. Încearcă apoi o săptămână în care să nu te gândești la nimic din toate astea în mod specific.

Familiarizarea cu acestea te ajută nu doar la depistarea rapidă a deviațiilor de la normalitate și la prevenirea accidentelor, ci și la păstrarea sângelui rece în situația în care trebuie să intervii în caz de accident.

Când oamenii vorbesc, nu spun întotdeauna exact ceea ce vor să spună. Uneori, sensul vorbirii este simplu, alteori trebuie să „citim printre rânduri" și să și înțelegem semnificațiile celor observate. Pentru a înțelege ce se întâmplă de fapt este nevoie să ascultăm și ceea ce nu este spus.

Ascultarea semiotică ne învață să ascultăm metaforele inconștient exprimate și tot ce este conectat cu emoțiile și cu motivația oamenilor.

Pe lângă stăpânirea tehnicii în sine, succesul Ascultării iCues și al Ascultării Semiotice - are nevoie de un mindset și o poziționare potrivită.

Mindsetul util pentru ascultare eficientă este acela când îți suspenzi agenda cu care intri în conversație și să renunți la dorința de control, la etichetarea celeilalte persoane și la corectarea a ceea ce spune.

O poziționare eficientă față de interlocutor presupune să încetezi a fi cel care spune, controlează sau predică ceea ce este bine și ce nu este bine. Din păcate, majoritatea managerilor și a specialiștilor safety reușesc cu greu să se elibereze de această abordare.

Renunțarea la control înseamnă să îi permiți celeilalte persoane să își asume riscul și să își dezvolte totodată inteligență riscului. Fără renunțarea la controlul conversației nu există nici descoperire și nici învățare reală.

Înțelegerea și folosirea corectă a conceptelor descrise mai sus: 1B3M, WS, HS, GS, Ascultare iCue, Matricea Ascultării iCue, Ascultarea Semiotică necesită timp și efort și nu în ultimul rând dezvățarea de abordarea „tradițională” a riscului.

Dacă ești implicat în deciziile care afectează siguranța oamenilor din organizația ta și vrei să îți creșți coeficientul de inteligență a riscului te invit să te înscrii la workshop-ul on-line gratuit din 16 septembrie 2024, între orele 14:00 – 16:00 (EEST). Acest workshop este validat de Dr. Long și are permisiunea sa pentru folosirea proprietății intelectuale asupra metodelor și a instrumentelor SPoR. Workshop-ul va fi susținut în limba română de către Decebal Leonard Marin - consultant SPoR CLLR si Managing Partner al Corporate Dynamics. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp