Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ți s-a întâmplat vreodată să ai o opinie despre ceva, dar să spui ceea ce vor ceilalți să audă? Dacă da, este foarte posibil să fii o victimă a paradoxului Abilene

oameni pe strada 2024

Foto: Gari Wyn Williams/ Alamy/ Profimedia

Ți s-a întâmplat vreodată să ai o opinie despre ceva și când ajungi să îți spui părerea în public să spui ceea ce vor ceilalți să audă păstrându-ți opinia doar pentru ține?

Dacă da, este foarte posibil să fii o victimă a paradoxului Abilene.

Povestea din spatele paradoxului Abilene

Jerry B. Harvey, un expert în management, a introdus pentru prima dată paradoxul Abilene într-un articol din 1974 intitulat Paradoxul Abilene: Managementul acordului.

Paradoxul este numit după o anecdotă din viața reală, în care Harvey și familia să au fost de acord să meargă într-o călătorie lungă și inconfortabilă până în Abilene, Texas, chiar dacă niciunul dintre ei nu dorea cu adevărat să meargă.

Într-o zi călduroasă, în Coleman, Texas, soț, soție și părinții ei stăteau pe verandă, sorbind limonadă. Socrul sugerează să conducă 53 de mile până la Abilene pentru a lua masa, lucru cu care ceilalți trei sunt de acord în ciuda rezervelor pe care le aveau.

Călătoria la Abilene într-o mașină fără aer condiționat a fost incomodă, iar masă a fost, de asemenea, neatrăgătoare. Membrii grupului s-au plâns de decizia lor de a merge la Abilene pe drumul de întoarcere la Coleman. În ciuda rezervelor inițiale, toți membrii familiei au fost de acord cu planul pentru că nu doreau să supere pe nimeni.

Ce este paradoxul Abilene?

Paradoxul Abilene este un bias cognitiv, adică o eroare de gândire ce apare când interpretăm și procesăm informațiile despre lumea din jur.

Sunt cunoscute mai mult de 250 de biasuri cognitive și efecte ale acestora care ne afectează judecată și luarea deciziilor.

Paradoxul Abilene apare atunci când un grup de oameni decide de comun acord să acționeze într-un mod care contrazice preferințele fiecărui membru.

Acesta se bazează pe faptul că în grupuri și organizații, oamenii își creează propria "realitate socială subiectivă" determinată de felul în care ei se raportează și percep angajamentul față de grup. De exemplu, oamenii care lucrează într-un proiect iau o decizie cu care în public toată lumea este de acord deși în particular fiecare știe că este o decizie greșită.

Paradoxul Abilene este confundat adesea cu „gândirea de grup” (group think), dar cele două au caracteristici diferite.

„Gândirea de grup” apare atunci când un grup de oameni acordă prioritate consensului și coeziunii in detrimentul gândirii critice și a luării independente a deciziilor.

Cercetătorul Yoonho Kim explică faptul că, în cazul ‘’gândirii de grup’’, o decizie unanimă este condusă de dorința "de înaltă energie" pentru coeziune și armonie de grup.

„Paradoxul Abilene” apare într-o stare de „energie scăzută” în care există teamă de a nu perturba echilibrul.

De ce apare paradoxul Abilene?

Paradoxul Abilene poate să apară din mai multe motive:

  • Frica de a fi diferit și de a nu fi considerat oaia neagră a grupului
  • Incapacitatea de a fi onest cu ține însuți
  • Lipsa de încredere în propria persoană
  • Comunicare ne-asertivă, defectuoasă
  • Nu vrei să riști să te expui și să fii pedepsit
  • Frica de a nu fi acceptat de grup sau de a fi chiar exclus
  • Nu există siguranță psihologică
  • Nevoia de acțiune este mai importantă decât părerile personale
  • Reticență în a acționa în moduri care contrazic acțiunile grupului.

Eșecul de a gestiona acordul într-un grup nu pare un lucru foarte rău la prima vedere, dar dacă la nivel individual erodează încrederea și subminează capacitatea noastră de a rezolva problemele cu care ne confruntăm, la nivel de grup poate avea consecințe catastrofale.

Există opinia că tragedia navetei NASA din 1986, în care toți cei șapte membri ai echipajului și-au pierdut viața, este un exemplu în care a funcționat Paradoxul Abilene. După mai multe întârzieri și anulări ale lansării, managerii erau disperați să lanseze naveta. Ca urmare, grupul a ignorat în mod colectiv avertismentele inginerilor cu privire la riscurile asociate cu o lansare pe vreme rece. În direct, în fața a milioane de telespectatori care urmăreau în direct la televizor, naveta a explodat în 73 de secunde de la lansare.

Cum putem evita Paradoxul Abilene

Când ai o opinie vorbește deschis, exprimă-ți părerea cu empatie și asertivitate.

Dacă ești manager sau conducătorul unei echipe, asigura-te că tu și oamenii tăi nu sunteți victimele Paradoxului Abilene:

  • construiește o cultură a comunicării deschise și a diversității de opinii
  • solicită constant feedback
  • stimulează conflictul pozitiv și părerile diferite
  • descrie procesul decizional, rolul și importantă fiecărui participant în proces
  • desemnează o persoană care să joace rolul avocatul diavolului în timpul discuțiilor.
  • chestionează întotdeauna ipotezele și presupunerile care stau la baza deciziilor.
  • organizează analize post-mortem la final de proiect.

Înțelegerea paradoxului Abilene ajută profesioniștii din domeniul safety să implementeze strategii de comunicare mai eficiente, să crească gradul de implicare al lucrătorilor și să promoveze o cultură a dialogului deschis. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult