Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Întâlnirea unui grup de bărbați în vârstă de 50 de ani: colegii mei de la stat se gândesc la pensie și la cum să-și trăiască viața; și noi, cei de la privat, cam amărâți și obosiți, ne gândim la ziua de mâine, dar altfel

Bărbat de 50 de ani

Foto: Profimedia Images

Fusese mic de mic. Adică nu crescuse. Rămăsese așa, cu două mâini mari lungi și cu un cap mare care se bălăngănea deasupra unui trup firav. Tuturor le răspundea cu un zâmbet vinovat și tuturor le părea cumva rău că avea acest defect. De aceea, când ajunse în Primărie debutant nici nu știuseră ce să-l pună să facă. L-au trimis să achite taxe de timbru, că era cel mai simplu lucru de făcut. Timpul trecuse, nici nu-ți dai seama cum trec 30 de ani.

E adevărat ca că el nu crescuse. Dar acum era mare. Era șef de birou. M-am mirat cum de s-a întâmplat una ca asta - cică rămăsese cel mai bătrân în sistem și toți plecaseră în privat, plecaseră la minister sau se pensionaseră. Am vrut să-l salut  - nu era la birou, plecase să achite o taxă de timbru. Cică asta îl relaxa. Îmi spusese secretara că era puțin stresat că îl chemaseră la minister. Or fi având și acolo nevoie de cineva care să știe bine să achite taxele de timbru… 

Nu venise la întâlnirea de 30 de ani. Era ocupat. Și parcă nici nu prea avea ce să le spună la întâlnirea asta tuturor oamenilor ăstora mari - deputați, membri prin organisme din Bruxelles,  șefi de parchete, șefi de partide, șefi de comisii. Șefi cum s-ar zice. Era și el un șef, dar parcă cam mic. Încă nu ajunsese în minister. Deși zâmbea în continuare, așa cum învățase de mic.

S-ar zice că toate aceste șefii ar trebui să aducă la schimb un mare număr de griji, de zbateri, de îndoieli și oboseli. Nici gând - erau frumoși ca niște bebeluși, rumeni la față și rotunjori la burtici. Și plini de speranță -  toți voiau să se pensioneze  și să-și înceapă viața. Pentru că până acum nu prea au avut adrenalină. Acum era vremea, la 50 de ani, când lumea se deschide iar vremea se dilată. Nu aveau niciun un cearcăn, nicio chelie și nicio cocoașă. Nimic care să trădeze trecerea unei jumătăți de veac, de ani și responsabilități.

Eram și câțiva din privat - cam amărâți și cam obosiți – generația obosită moral și psihic. Nu aveam foarte multe a ne lăuda – unul avea un ABC într-un târg prăfuit (era adică anterprenor), altul era doctor la țară (adică nu cumpăra ouă și smântână), iar altul era avocat într-o reședință de județ. Avea adică biroul lui, cumpărat, nu în chirie. Cam la asta sperau – nu mașină de serviciu, nu concedii plătite de stat, nu conferințe la mare vara și la munte iarna.

Și toți se gândeau la ziua de mâine. Nu la pensie. Noaptea se gândeau, că ziua aveau de lucru.

Eu în fiecare noapte mă gândesc cum dracu fac mâine-poimâine cu pensia aia amărâtă sau cu mașina asta care-mi dă bătăi de cap. Adică nimicuri. Că nimicurile îmi omoară tot timpul. Nu că timpul meu ar fi unul la fel de important ca al colegilor mei șefi la stat. Dacă l-aș avea, tot n-aș ști ce să fac cu el. Nu știu să fac ceva fără stres, cearcăne sau insomnii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Avem o tara jefuita de angajatii si pensionarii speciali.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
text: Cristian Rusu/ voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon