Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Acum 40 de ani, tata a confecționat la strung un serviciu complet de tacâmuri din oțel. Omagiu pentru cei care rezistă azi eroic în fața etichetei consumeriste „de unică folosință”

Tacâmuri de oțel

Foto: Profimedia Images

România a decis de curând înlocuirea în magazine a tacâmurilor din plastic, cu cele de hârtie sau lemn. Personal, mă bucură nu atât elementul ecologic, deloc de neglijat, cât cel subsidiar, că noile obiectele comercializate nu vor mai fi de unică folosință. Nu pentru că cele de plastic nu ar fi putut fi igienizate și refolosite, dar era prea ieftin „ca să merite”. Cu cele din lemn și hârtie, mut mai scumpe, probabil vom fi și tentați să o facem.

Mi se pare frustrant pentru statutul unui obiect să fie gândit în cele mai mici detalii, proiectat, executat, spre a fi folosit o singură dată, iar apoi aruncat – o imensă risipă de idei și finalitate. Din neatenție sau suprarisipă, un asemenea obiect ajunge uneori să nu fie folosit nici măcar o dată, „pentru că ne permitem” - oricum e prea ieftin.

Mi-aduc aminte cum, în copilărie, tatăl meu confecționase singur la strung un set de 12 cuțite, linguri și furculițe (atunci aveau și un număr precis, 12 sau 24) din oțel cu mânere lucrate în plexiglas. Sunt folosite nu doar de toată familia de vreo 40 de ani, dar cred că și copiii mei vor apuca să le mai arate copiilor lor lucrările unicat făcute de bunicul lor. Astfel de „servicii” nu se strică și nu se aruncă, ci doar se descompletează. Nici nu-mi amintesc ultimul „serviciu complet” cu care să fi mâncat.

Nu mai vorbesc aici de tacâmurile bunicilor noștri… cele cu monogramă; mai am și acum pe undeva o linguriță adusă la botezul meu de nașa mea, o linguriță cu monogramă.

Ca un afront, o replică disprețuitoare a acestor efemere durabilități, au apărut obiectele de unică folosință. Dacă primele au ajuns să fie supralicitate fiind făcute „de om”, cele din urmă sunt sublicitate fiind „de serie”.

Categoriile unicat vs. de unică folosință sau „handmande” vs. „de serie” s-au transmis de la obiecte, la domenii întregi de activitate – unii merg la frizer de serie, dar alții își permit un hair stilist personalizat. Diferențele de cost nu sunt neapărat jutificabile și țin mai degrabă de modă sau de conjunctură, decât de realizările în sine ale celor vizați.

Unii dintre acești profesioniști răspund fără discernământ la o orice propunere a clientului, se arată disponibili la orice oră, iar finalmente ajung să fie folosiți iar apoi „risipiți” ca fiind „de unică folosință”, asemenea obiectelor de la care își trag numele. Chiar, nu-i așa că sună consumatoriu (în sens erodant) - „avocat de unica folosință”?

După cum, în antiteză, alții dintre ei pretind o atenție și o curtoazie care te fac să te îmbujorezi la gândul că te-au lăsat să îi aștepți „decât” 2 ore. Iar cuvintele le-au fost atât de puține și de prețioase, încât te fac să te simți că ești un necitit care nu a înțeles tăcerea lor semnificativă. „Maestre, aveți puțin timp?…”

Între profesioniștii de unică folosință și cei de top, diferența este una ridicol de mică. Nici unii, și nici alții nu-și justifică prețul. Prea mic într-un caz și prea mare în celălalt. Până la urmă, diferență dintre „unicat” și de „unică folosință” o face tot omul, „de serie” fiind doar prejudecata colectivă care ne face ca într-un caz să plătim prea mult iar în altul prea puțin.

Diferența dintre cele doua tipologii e ca între cuțitul din plastic, interzis acum în România, și cel oțel al tatălui meu. Le folosim pentru același scop și ne servesc în egală măsură. Iar satisfacția pe care ne-o oferă este cea pe dorim să le-o atribuim din momentul alegerii lor. Așadar, atunci când, la rândul vostru, dragii mei, vă oferiți unei destinații, nu vă lăsați să fiți de unică folosință.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tatăl autorului a confecționat serviciul de masă cu materialele, utilajele și energia fabricii și probabil, în timpul orelor de muncă...
    Iar autorul n-a înțeles cât de periculos este să înghiți un dinte de furculiță de plastic. Cred că tuturor ni s-a întâmplat să se rupă furculița, nu-i așa?
    • Like 0
  • Un text incurcat, plin de greseli.
    Am inteles pana la urma, ca ce fericit sunteti ca folositi de 40 de ani aceleasi tacamuri. Si ca le vor folosi si nepotii nepotilor. Daca industria ar fi stat in dvs, ar fi dat faliment de mult.
    Apoi ati amestecat oamenii cu tacamurile: profesionistii de unica folosinta fata de cei de serie.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult
sound-bars icon