Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Într-o zi, îmi intră în cabinet o doamnă furioasă: „Vă rog să mă ajutați să-mi controlez furia...”

Managementul furiei

Foto: Guliver Getty Images

Într-una din zile, o clientă a intrat în cabinet foarte agitată, spunându-mi cât de greu îi este să nu țipe și să nu își verse furia pe soțul ei. Acesta îi cere să facă anumite lucruri, deși „vede că este ocupată”. Și deși își zice în sinea sa „trebuie să mă calmez, trebuie să mă calmez”, totul se transformă într-un conflict.

Am întrebat-o cum pot să o ajut, răspunsul fiind cel pe care îl anticipam:

- Să învăț să-mi controlez furia.

Am întrebat din nou:

- Ce înseamnă pentru dvs. a controla furia? Ce este în neregulă cu ea?

Din raspunsurile doamnei am priceput că „furia nu e bună, furia îmi creează probleme, nu îmi place de mine când sunt furioasă, fetele nu se înfurie, cel puțin nu în familia mea”.

- Ok, am răspuns. Este adevărat că furia ne poate cauza unele dificultăți în relații, dar ea ne transmite și altceva. Această emoție buclucașă care este atât de respinsă, negată, nedorită, neprietenoasă, are o dinamică mult mai complexă, în special când apare ca o deghizare a altor emoții.

Și uite așa, împreună am început procesul de explorare: Ce gânduri apar odată cu ea? Ce ar vrea furia să îți spună? Este însoțită de o altă emoție? Cum și unde o simți în corp? Ce anume o liniștește?

  • Furia apare ca o reacție necesară și firească față de frustrare și  nedreptate. Ne ajută la păstrarea granițelor noastre în plan fizic, psihologic și social. Însă ea este o emoție cu mai multe fațete, o emoție secundară care ascunde alte emoții pe care, în timp, am învățat să le reprimăm, fie pentru că sunt prea dureroase, fie pentru că la un nivel inconștient exprimarea și acceptarea lor în familie nu a fost permisă.

Haideți să facem un exercițiu și să ne imaginăm furia că un iceberg plutește pe apa oceanului. Vârful icebergului este la suprafață, iar cea mai mare parte se află sub apă. Acolo, sub apă, se află o întreagă lume a emoțiilor, fascinantă, interesantă, înfricoșătoare, o lume mai mult sau mai puțin conștientizată și acceptată, dar, cu siguranță, plină de culoare, viață, potențial. Este lumea noastră interioară, este lumea emoțiilor mai puțin plăcute pe care am învățat să le reprimăm. Uneori această lume trimite mesaje către suprafață, iar când mesajele nu sunt auzite, înțelese și decodificate corect, ceva se zdruncină în interiorul nostru și toate emoțiile de tristețe, frică, durere, neapreciere apar sub acest chip al furiei. Această emoție este însoțită adesea de gânduri și mesaje care ne șoptesc:

- Nu sunt bun de nimic!

- Nu meriți să fii iubit!

- Fii puternic și nu arăta că îți este frică!

- Ești un prost!

- Știu eu că mă crede ratat!

Cu atâtea gânduri și emoții de care poate nici nu suntem conștienți, nu e de mirare că furia pune stăpânire pe noi iar interacțiunile noastre cu cei din jur au de suferit.

  • În cazul clientei mele, vocea interioară îi șoptește: „Trebuie să fii perfectă! Doar așa meriți iubirea!”, furia funcționând ca un mecanism de apărare împotriva unei emoții mai puțin plăcute, frica de a nu fi apreciată și iubită. Devenind conștientă de propriile gânduri, de mesajele distructive pe care și le spune, ea învață să exprime și să verbalizeze emoția reală, stabilind granițe sănătoase.

Identificarea și conștientizarea emoțiilor din spatele furiei creează astfel un spațiu între furie și acțiune, spațiu ce ne dă posibilitatea de a alege cum să acționăm.

Furia poate ascunde suferință și durere

A intra în contact cu suferința presupune a-ți da voie sa fii „vulnerabil”, iar, pentru mulți dintre noi, a trăi vulnerabilitatea este de neconceput. A mă lăsa văzut așa cum sunt, în momentele cele mai puțin plăcute, înseamnă a arăta că sunt slab, că nu sunt suficient de bun sau inteligent și de aceea nu merit să fiu iubit.

Multe persoane au învățat de-a lungul vieții să acopere acest „cocktail emoțional”, fiindu-le mai ușor să reacționeze cu furie decât să simtă durere. Ea devine un mecanism de supraviețuire, deoarece în timpul crizei de furie, creierul secretă noradrenalina ce acționează ca un analgezic. Pentru moment ne oferă o stare de bine, dar este un factor de risc pentru relațiile de durată.

Furia poate ascunde frica de intimitate

În cadrul cuplurilor, în care unul din parteneri sau ambii prezintă dificultăți în a-și exprima și negocia nevoile într-un mod clar și explicit, întâlnim adesea certuri și reproșuri. Furia reprezintă singura modalitate prin care cei doi se simt conectați. A verbaliza o dorință în mod clar („Am nevoie să fii atent la mine atunci când îți povestesc ceva important”) îi face pe parteneri să se simtă inconfortabil. Apelând la mesaje ascunse, celălalt partener este nevoit mereu să „ghicească” nevoia soțului sau a soției. Însă nu de puține ori aceste jocuri psihologice ajung să escaladeze, partenerii simțindu-se din ce în ce mai deconectați.

Furia poate ascunde tristețe

Atunci când îi povestim unui prieten, părinte sau partenerului de viață ceva ce este trist pentru noi, s-ar putea să ne trezim că țipă, iar noi nu înțelegem ce s-a întamplat, când singurul lucru de care avem nevoie este o îmbrățișare sau o vorbă bună. Pentru aceste persoane, tristețea este greu de tolerat, furia fiind cea care îi energizează pentru a lupta și pentru a-l determina și pe celălalt să lupte. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult