Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Un șef bun e uman, competent și modest. Cel toxic e fudul, hipercompetitiv și conduce prin teroare

Corporatistă țipă

Pentru că articolul meu anterior despre șefi (Cum recunoști un șef toxic. „Când decid să-și dea demisia, angajații părăsesc managerii, nu compania”) a generat un interes atât de mare, am dedus că există o problemă reală care „dospește“ în rândurile populației muncitoare și corporatiste din România. Șefii contează. Și încă cum...

În cele de mai jos iată câteva semne care vă pot da o idee dacă șeful este mai degrabă Zmeul Zmeilor sau vreun Greuceanu generos și insuficient apreciat.

Abilitatea de a recunoaște relațiile disfuncționale nu e un dat natural, ea vine de-a lungul vieții, prin psihoeducație. Adesea ne păcălim și atribuim intenții bune cuiva abuziv (sigur cunoașteți astfel de cazuri în diverse cupluri, nu?). Iată de ce e necesară o listă de comportamente alarmante pentru cazul acesta particular, al mediului de lucru.

Lista de „așa nu“

Ray Williams, autor de cărți despre leadership și coach pentru șefii companiilor din topul Forbes, zice că ai un șef toxic atunci când: conduce echipa numai cu bățul (niciodată „cu zăhărelul“). Asta înseamnă că ai parte numai de critici și de probleme puse pe tapet, nu și de feedback pozitiv. Sau lauda este rezervată numai celor puțini și aleși de el. Restul, bețe pe spinare. Alt stres e cel al birocrației greoaie. Multe niveluri de verificare, aprobări și para-aprobări, verificări și para-verificări pe care ți le cere. Este obsedat de micromanagement: stă cu ochii pe tine să vadă tot ce faci, în orice etapă. Are o ambiție bolnavă, vrea să fiți primii, să faceți profit imediat, cu orice cost. Tolerează și chiar încurajează turnătoria, bârfa, micul conflict și bullying-ul. Deseori e inconsecvent, uită ce a dispus și zice că ai uitat tu ce a decis el și nu ai dus la bun sfârșit. Cultivă competiția între oameni, ca să-i câștige amabilitatea. Creează o cultură a competiției de dragul competiției. Nu-l interesează angajatul dincolo de performanța profesională. Consideră că cine muncește pentru el poate fi ușor înlocuit (și o spune), e o simplă unealtă pentru atingerea scopurilor. Fericirea angajaților e un moft. Nu-l interesează echilibrul dintre viața la muncă și viața personală. Conduce prin frică. Pedepsește arbitrar. Deseori minte prin omisiune, comunică puțin, și se așteaptă să îi fie ghicite gândurile. Ca atare, în organizațiile unde taie și spânzură acest tip de șef, se vede cu ochiul liber stresul, absenteismul, sindromul de burnout. Oamenii uită să-și mai ia vacanțe.

Cei duri sunt promovați

Lumea e dură, competiția e legea firii, și vedem peste tot astfel de manageri, pentru că, deloc întâmplător, concentrarea lor maniacală pe performanță duce la rezultate. Dar cu ce cost... Peste tot în lume sunt încurajați workoholicii, agresivii și competitivii. Sunt promovați naricisiștii și cei fără multă empatie pentru cei de mai jos. Empatia te poate face mai „moale“ și nu sunt căutați cei care să pună pe primul plan wellbeing-ul celor din firmă. Performanța e criteriul de departajare în evaluarea unui manager. Cu toate acestea, o inteligență emoțională ceva mai ridicată ar face minuni. Nu spune nimeni că nu trebuie să fii exigent. Dar să fii exigent fără a fi uman e de rău.

O situație generală

La nivel mondial, în ultimii 20 de ani, 30% din executivii primelor 500 de companii din topul Forbes nu au rezistat mai mult de 3 ani în post. Azi, respectivii rezistă pe post 7- 6 ani (la nivel global), față de 9 ani jumătate, în anul 1995-96. 38% dintre noii șefi „ratează“ în primele 18 luni pe noua poziție. Sydney Finkelstein, autor al cărții „Why Smart Executives Fail“, spune că motivele acestor eșecuri sunt ego-ul gonflat, hybris-ul și lipsa inteligenței emoționale.

Nu fi ticălos

Robert Sutton este alt expert în leadership care atrage atenția asupra faptelor gravissime din companii de peste tot. Cartea sa are un titlu sugestiv: „The No Asshole Rule: Building a Civilized Workplace and Surviving One That Isn’t“. El spune că în sport și în afaceri, dacă ai rezultate, vei fi iertat dacă ești ticălos. Dar, de fapt, pe termen lung, ticăloșia afectează profitul, duce la degradarea sănătății psihice a oamenilor, la mai multe concedii medicale și, în general, la performanță redusă. Și mai spune Sutton ceva important: într-un loc de muncă unde șeful e ticălos comportamentul acestuia tinde să fie imitat. Cine are urechi de auzit...

Ce face ca un șef să fie urmat, ascultat și prețuit?

...Sau, de multe ori, chiar admirat? Simplu: competența și inteligența emoțională. Un plus major ar fi absența orgoliilor ieftine. Cei modești sunt iubiți. Baylor University a publicat un studiu conform căruia modestia e trăsătura de personalitate corelată cel mai mult cu performanța unui manager. Cum așa? Păi simplu: dacă admiți că ai greșit, dacă ești în stare să admiri un subaltern pentru capacitățile sale, dacă ești mai degrabă un mentor decât un șef, sigur vei ajunge mai departe decât dacă bați cu pumnul în masă. Asta nu înseamnă să fii submisiv, ci corect. Se adaugă deschiderea către feedback (poate că alții au idei mai bune decât ale tale și poți fi corectat fără să-i penalizezi, deci oamenilor nu le e frică să spună ce gândesc, chiar să conteste o idee de-a ta), dorința de a crește și a cultiva alți lideri, de a colabora fără mofturi, de a nu fi fudul și inaccesibil, de a motiva mai mult prin feedback pozitiv (ignoră greșelile dacă nu sunt catastrofale, corijează-le cu discreție și calm; dar evidențiază mereu soluțiile bune găsite de subalterni, laudă cu generozitate). Un bun șef cultivă colaborarea, nu competiția fără fair play între angajați. Își asumă responsabilitatea când merg prost lucrurile, și nu dă vina pe alții. E consecvent, calm și predictibil. Mai ales în situații de criză. Este uman și îi pasă de cei de mai jos. În mediile organizaționale unde managerul se interesează de starea de sănătate a unei soții sau de copilul nou născut al celui de la Administrativ, retenția personalului e mai mare, stresul angajaților e redus, relațiile cu clienții sunt mai calme și mai productive, chiar și longevitatea e mai mare. Pentru că oriunde e stres, e performanță diminuată. Și oriunde domnește calmul și climatul pozitiv, lucrurile merg bine. Nu e o lozincă de psihologie pozitivă, ci un adevăr mare. Dacă vreți să vă convingeți, urmăriți-l pe Shawn Achor (psiholog și cercetător la Harvard) în conferința TED.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Nu exista sef toxic si sef empatic;
    E doar un punct de vedere;
    Depinde din prisma cui privesti..
    Daca privesti din punct de vedere business- s-ar putea ca seful care cere /urmareste rezultate sa fie privit de sefii/patronii/actionarii business-ului ca sef "bun" insa de catre angajati / subalterni - "rau"
    Daca privesti din punct de vedere politic- socialistii vor spune ca "ne-am nascut toti egali" si atunci seful trebuie sa priveasca munca "democratic" pe cand dreapta va privi lucrurile dpdv al ierarhizarii pe valoare...
    Nu produci- nu mananci;
    • Like 0
  • Andrei check icon
    Cineva e fan Simon Sinek... Un sef bun e unu care aduce rezultate. Unele echipe, unele activitati necesita un sef toxic.
    Interesant este ca multe femei au comentat.
    • Like 2
  • De aproape 5 ani am acest tip de sef. Desi nu am mai evoluat financiar , nu plec de aici din cauza lui: vin cu drag, vin fara frica, stiu ca orice probleme apar el va gasi o solutie,
    P.S. vine de la Cambridge.
    • Like 0
  • Eu nu cred ca exista asa ceva! :)
    Pe de alta parte, aceasta “scoala” este cultivata la nivel de management in multinationale. De ce?! Pai pentru ca altfel nu stim. Pentru ca atunci cand se gaseste unul sa incerce si “altfel” incepe sa-i ticaie counterul prezentei in companie. Pentru ca nu-i asa...daca toti aplica metodele “traditionale”....cine esti TU sa faci altfel...
    Been there, seen that...shit...
    • Like 1
  • Majoritatea șefilor toxici sunt slab pregatiți. Când sunt puși în fața unei probleme pe care nu o stapânesc sau nu o cunosc încep să devină nervoși, să țipe, etc. Din păcate numărul lor crește!!!
    • Like 0
  • Cine spune ca o persoană e sef bun sau rău ? În general majoritatea oamenilor vorbesc în necunoștință de cauză despre orice,pe principiul la politica si fotbal toți ne pricepem. Descrierea sefului toxic din articol cred că e dusă la extrem, nu cred că poți fi 100% atât de prost tu ca om să nu îți vezi asemenea greșeli și mai ales să fi alea sau pus de cineva la conducere în condițiile astea. Nu e ușor să conduci, să ai responsabilități iae cei din subordine să nu știe ce si cate trebuie să faci. Bun si rău sunt doi termeni priviti relativ din diferite perspective.
    • Like 0
    • @ Florin Bogdan Petrila
      Lor Hume Lor Hume check icon
      Un sef toxic nu vede sau alege sa nu vadă latura umana a angajaților. Pt el ești doar un număr la un birou care produce costuri 8ore deci fără muzica fără zâmbete dat click doar din unghiul corespunzător sa nu cumva sa lași impresia ca ai voie sa îmbunătățești sau ca ești capabil sa muncesti fără sa te privească ochiul protector...
      • Like 2
    • @ Florin Bogdan Petrila
      nu aveti suficiente cunostinte, exista srl-uri si sa-uri conduse de ofiteri sie, sri, .... acoperiti, scopul acestora firme fiind acoperirea activitatilor angajatilor, dar in ele exista si angajati neimplicati in activitatile de aparare si spionaj, si acestia nu inteleg nimic, ei chiar cred ca trebuie sa vanda ceva ... as putea sa dau cateva exemple, dar incercati dvoastra sa ganditi cu propria minte si o sa gasiti idioti 100% printre directori .... incepeti, asa de proba, cu dealerii auto din romania :) indiferent cu care :)
      • Like 0
  • Șefii toxici au început sa intre și în companii de stat. Sunt puși tot pe criterii de clan, fără a avea performante anterioare notabile. Nu înțeleg și nici nu vor sa înțeleagă contextul economico-sociale al companiei la care au ajuns prin pile. Deci dacă e ceva funcțional distrug, dacă e ceva nefuncțional nu sunt capabili sa gestioneze.
    • Like 1
    • @ Dorina Mironescu
      Sunt demult!!!!(am cam 40ani experientaprofesionala) As zice ca de acolo a inceput modelul.
      • Like 0
  • Un sef bun se comporta in functie de salariații sa i si de situație după cum este cazul
    • Like 0
  • Articolul pune punctul pe "i", mai alees ca fiecare dintre cititori au recunoscut din experientele proprii modelul prezentat. Ar interesant de analizat modul/ cauzele care determina niste peronalitati initial umane, agreabile, empatice etc. sa devina "toxice" gradual, pe masura accederii la functii superioare. Si inca si mai interesant pentru studiu ar fi elementul/ elementele care genereaza exceptiile de la aceasta evolutie.
    • Like 4
  • Excelenta descriere. Seful toxic nu este si competent. Este doar agresiv si pentru ca are un ego gonflat, tinde sa afise rezultate acolo unde nu exista, sa minta si sa insele ca sa para capabil. Studiez specimenul de multa vreme si stiu ca nu am fost un astfel de sef. Exista si un articol antidot pentru un astfel de sef ?
    • Like 6
    • @ Ban Olimpia
      Foarte bine punctat!
      • Like 0
    • @ Ban Olimpia
      Stiu prea bine cum e...8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana...in acelasi birou.
      • Like 0
    • @ Ban Olimpia
      Exista o "solidaritate de clasa" a celor de felul acesta .Cat ati rezistat ca sef , pe alt model? Experienta populara vorbeste de marul stricat din cos care le altereaza si pe celelalte. Istoria a demonstrat victoria indivizilor sau popoarelor necivilizate asupra celor care s-au educat, rafinat, "molesit" .As zice ca " primitivismul" acesta inseamna un grad de agresivitate , lipsa de empatie , lipsa totala de autoanaliza si cu atat mai mult a capacitatii de a observa real oamenii cu care lucreaza , ca sa vada ce pune in miscare motorul .Au vag constiinta ca trebuie sa <te mane> cum vor ei , ca altfel s-ar putea sa demonstrezi calitati care ar putea genera comparatii neconvenabile . Ma fac sa ma gandesc la indarjirea cu care a fost respinsa mecanizarea, industrializarea si tehnologizarea de catre proprietarii de mana de lucru neplatita(sclavi, iobagi) Greu cu antidotul!
      • Like 1
    • @ Mirela Drajneanu
      Am rezistat putin ca sef. Un mandat iar la al doilea am demisionat. Nu am regretat niciodata demisia. Ca middle manager nu poti face absolut nimic.
      • Like 0


Îți recomandăm

Banca Transilvania-logo

Finanțăm spitale, fabrici, şcoli, universități de stat şi private, baraje şi hidrocentale, autostrăzi şi cabinete veterinare, dar şi sute de mii de oameni. Susținem tot atâtea planuri şi vise ale românilor. Suntem cel mai mare finanțator instituțional al Statului prin impozite şi titluri de stat, precum şi al mediului de business românesc. Facem asta cu capitalul şi datorită competențelor acumulate în cei 25 de ani, aici, în țara noastră.

Citește mai mult

Café Istanbul

Boabe de cafea Arabica Mocha din Yemen se adaugă boabelor din India și Indonezia și te poartă cu simțurile într-un bazar oriental din alte vremuri. Amestecul exotic, intens, cu ale sale note condimentate, ce amintesc de piperul negru, te invită într-o călătorie prin istorie al cărui punct terminus este veacul în care Istanbulul, numit pe atunci Constantinopole, era cel mai bogat și mai populat oraș din lume și forfotea de viață și de tentații.

Citește mai mult
sound-bars icon