Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Cum recunoști un șef toxic. „Când decid să-și dea demisia, angajații părăsesc managerii, nu compania”

„Oamenii părăsesc managerii, nu compania“, scria acum câteva luni site-ul Forbes.com. Asta arată cât de importantă e relația pe care un angajat o are cu cel de mai sus ierarhic. Și ce mare impact are stresul unei relații ierarhice care te chinuie.

„Ce nu te învață la școala de afaceri e că cea mai importantă decizie pe care o iei este pe cine să pui manager“, spunea Jim Cliffton, CEO Gallup. „Când numești pe cineva nepotrivit, nimic nu repară asta, nici compensațiile bănești, nimic“, mai spune el.

Probabil că fiecare din cei care au lucrat la stat sau în privat are o poveste de groază despre un șef. Sau mai mulți. Eu îmi amintesc cu frisoane despre cel care își menționa organele genitale la fiecare decizie comunicată, așa, pentru accent stilistic. Indiferent că în echipă erau și femei. Sau cel care își hărțuia angajatele. 

Cunosc o femeie care a ajuns la spital cu anxietate generalizată, din cauza unei isterice pentru care nimic nu era bine, și care își amenința angajatele că lă dă afară la prima greșeală. Care greșeală era oricum ceva subiectiv, depindea de toanele ei. Sau un „șefuț“ care-și ținea oamenii în șah, repetându-le că îi dă oricând afară, că doar e firma lui. Și oamenii respectivi erau oameni cu școală, copii acasă și eventual niște rate de plătit. Îi plăcea să fie imprevizibil, să vadă ce reacții trezește. Îi plăcea să inspire frică. În fine. Tipologia șefului abuziv e vastă și interesantă. Pentru că puterea schimbă comportamentul.

Centralism din comunism

În România găsim încă peste tot culturi organizaționale centraliste, unde șeful dă dispoziții la toate nivelurile, el propune și tot el dispune, verifică tot. E o reminiscență a felului cum funcționau lucrurile în comunism, un stil de a conduce transmis și învățat de către cei mai tineri de la cei mai copți, prin imitație. Sper să se stingă în timp.

Unii afirmă că te învață „să fii lider“. Ok, să admitem că lider te faci. A fi un lider bun de echipă ține deopotrivă de niște date personale (de exemplu să-ți placă să deții controlul, cu toate beneficiile, dar și stresul care vine la pachet, adică să-ți placă responsabilitatea crescută și, de ce nu, puterea; să nu-ți placă să aibă alții controlul asupra ta, să fii mai creativ și mai puțin amator de rutine, să nu fii foarte sensibil în situații de conflict – pentru că vor exista astfel de situații). Dar ține și de niște abilități învățate. Cum ar fi aceea de a asculta fără a deveni defensiv, de a încuraja puncte de vedere divergente, de a-ți stăpâni emoțiile cât mai bine și de le folosi în avatajul tău în anumite contexte, de a-i lăsa și pe alții să facă treabă fără a fi control freak (celebrul verb „a delega“). Asta ține de o anumită inteligență socială care se dezvoltă, se cultivă, se exersează.

O bună distanță

L-am întrebat acum câțiva ani pe superiorul meu francez, redactorul șef al edițiilor internaționale Psychologies, care avea la acel moment în subordine vreo 10 francize de pe patru continente, care crede el că e cel mai important lucru la un șef. Mă aflam la începutul activității mele de redactor șef. Mi-a spus: „garder la bonne distance“. Cu alte cuvinte, nici prieten, nici inamic. Spun asta pentru că văd adesea alunecări în ambele sensuri. Relațiile interpersonale la muncă pot fi un factor mare de stres și pentru angajat, și pentru manager. Am întâlnit șefi care se împrietenesc cu subordonații, merg cu ei la bere, în vacanțe, etc. Nu ar fi nimic în neregulă, dacă atunci când vine momentul să-i atenționeze pentru vreo scăpare la serviciu, șeful respectiv nu s-ar afla în poziția neconfortabilă de a critica un prieten, un apropiat. Care, eventual, îi știe niște slăbiciuni, că doar unui prieten îi spui și chestii mai delicate, nu? Are opțiunea de a o da cotită, de a fi ambiguu, de a rezolva el pocinogul, dar frustrarea există. 

Genul acesta de relație ambivalentă e nociv. Am mai cunoscut manageri foarte manipulabili, din cauza nevoii lor de concordie și pace („să fie bine, să nu avem conflicte...“). Sau manageri pentru care agresivitatea și injuria erau forma obișnuită de interacțiune. Tipologia șefului distant, inaccesibil și nesociabil, iarăși nu dă cu plus. Pentru că oamenii au nevoie să poate vorbi deschis, nu să simtă că intră în biroul Lui ca în frigider. Sau, mai rău, să se teamă. În universul nostru social, în care ierarhia este ordonatoare și bună, „garder la bonne distance“ e crucial. Să fii politicos, deschis, să știi să asculți, dar să fii în stare și să critici dacă e cazul (întotdeauna în particular) și să lauzi sincer (întotdeauna în public), să fii un bun mentor. Să fii predictibil, să știe oamenii cum stau în ceea ce te privește, nu să vină cu frica în sân la muncă, așteptându-se la toane și umori schimbătoare. Să ai viziune și să fii competent. Evident, să știi meserie. Un astfel de șef nu se plânge de lipsă de autoritate. Dacă văd că ai viziune și rezultate, oamenii tind să te urmeze. Bătutul cu pumnul în masă e pentru cei slabi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit majoritatea comentariilor postate pana la acest comentariu al meu. A propos de vorba in jurul careia e scris articolul, iata o intamplare adevarata - o persoana apropiata mie, angajata intr-o pozitie manageriala regionala intr-o firma romaneasca care vinde produsele unei multinationale, firma avand sefi romani, antreprenorii acestei afaceri, incearca de peste un an de zile sa formeze o echipa de angajati care sa indeplineasca cerintele antreprenorilor, vanzari conform target, pregatirea angajatilor, etc. la nivelul unei regiuni geografice. Limitarile persoanei respective sunt fantastice, eu de mult n-am mai auzit asa ceva - angajamentul este temporar, pe 3 luni, cu posibilitate de reinoire, angajatii primesc un training sumar pe produs si te miri ce informatii despre politicile firmei - care oricum sunt laxe si se aplica discretionar iscand tot felul de incurcaturi care trebuie ulterior descalcite - salariul este minimum pe economie si targetul de indeplinit porneste din prima luna de munca, in conditiile in care oamenii nici macar nu stiu ce au de vandut in totalitate. Targetul e rizibil de ridicat, de neatins si se "imparte" de catre upper management pe baza de cati membrii ar trebui sa aiba echipa, pe o organigrama imaginara, nu pe cati oameni are in realitate echipa, citi pregatiti, etc. Angajatul trebuie sa-si organizeze munca, sa mearga la clienti sa le prezinte oferta de servicii si produse - nu exista numarul de masini necesar pentru toti angajatii doriti, nici macar pentru un minim de echipa, asa ca se merge in doi cu masina la prospecti, rezultand ca jumatate din timpul de munca e irosit. Nu exista nici macar calculatoare pentru angajatii existenti. Nu exista o baza de date a potentialilor clienti din zona, nici macar facuta o analiza a tipului de clienti cei mai promitatori, ca sa stii sa cauti ca agent genul ala de clienti in zona. Pentru ca persoana respectiva a incercat in fel si chip sa rezolve dintre hibele modelului de business existent la venirea in business, fara mare impact si pentru ca nu a reusit sa consolideze o echipa, din cauza nivelului de management cu decizia finala, cu toate discutiile posibile, unul dintre antreprenori i-a reprosat la un moment dat plecarea oamenilor din echipa, exact cu aceste cuvinte "oamenii parasesc managerul, nu firma. " In contextul in care, in cazul nostru, in primul rand, "firma" asta e de fapt prima de vina, gandind un model de business idiot. In contextul in care respectivul nu intelesese ca el era unul din "managerii" aia pe care angajatii il paraseau.
    • Like 0
  • „Garder la bonne distance“.........Eu am auzit asta de la mama in copilarie, asta dupa ce ma invatat sa citesc orice hartie pe care o voi semna ori cum se face o cerere. Si cand te gandesti, ca era doar inginer agronom, Dumnezeu sa o odihneasca! fost sef de ferma comunista si nu ditamai redactorul sef la peste 10 franchize in 4 continente. Astea sant lucruri de bun simt care se invata in patria mama si nu se reinventeaza pe alte meleaguri, Problema este.....felul defectuos autentic romanesc de abordare la toate cele fie pace fie razboi. La noi triumfa si se reinventeaza perpetuu proverbul romanesc, maciuca la un car de oale.
    Am urmarit recent cateva filme de exceptie, filme documentare, viata si cariera generalului Dwight David "Ike" Eisenhover si respectiv George S. Patton doi dintre cei mai mari generali ai Americii. De fapt a fost continuarea ceruta de lectura in copilarie a cartii lui D, Eisenhover. Primul, fost comandant suprem al fortelor expeditionare aliate, ulterior prin 53 ajuns presedinte, al doilea termina razboiul ca sef al armatei a- III-a tancuri(40.000 de americani au pierit numai aici). Urmarind aceste filme am realizat, acesti oameni extrem de buni profesionisti au reusit sa treaca peste orgolii personale for the common good cum zic americanii. Si, la fel, ambii se gandeau cum sa crute cat mai multe vieti ale soldatilor de rand. Rezultatul sa vazut, infrangerea Germaniei naziste de catre una dintre cele mai mari si puternice coalitii internationale din istoria omenirii. Si totusi o victorie foarte greu obtinuta cu mari sacrificii umane si resurse uriase aruncate in lupta, totusi o victorie care a stat in balanta cautand as alege tabara pana la finele anului 1944.. De ce asta, pentru ca nemtii, un popor foarte muncitor si foarte bine organizat sau lasat gadilati in orgoliile personale de ambitiile unei elite iresponsabile tolerate si cultivate cu inconstienta. Aviz amatorilor. Pentru Germania infrangerea *la vedere* sa datorat epuizarii resurselor umane, materiale si in egala masura imixtiunii dictatoriale a lui Hitler in deciziile vitale. Si aici, o maciuca la un car de oale a facut diferenta.
    Rezultatul managementului eficient sa vazut dupa razboi, aceeasi Germania ajunsa pe locul 3 in lume ca putere economica. Jos palaria.
    Cum a iesit Romania din razboi se stie, a avut si Romania, de fapt romanii o a doua sansa, Da. am avut resurse umane si materiale, Da. Cum aratam dupa 30 de ani de pace..........
    Strainii sant de vina.
    • Like 0
    • @ Victorin Borsciov
      Cel care tratează compania ca pe un câmp de luptă indică rigiditate, orgoliu și o dorință puternică de a învinge, ceea ce indică un șef toxic sau măcar pe aproape. Sun Tsu a lipsit din comentariul tău și tabloul ar fi fost complet războinic. Nu minimizez valoarea niciunuia dintre cei amintiți, dar nu pot ca să nu amintesc că nici Ike, nici de Gaulle nu au reușit să construiască politic și economic pe timp de pace, deși fiecare a fost considerat un erou în Al Doilea Război Mondial. Întrebarea care reiese din acest articol este cum facem să motivăm managerii, oamenii din echipă să-și concentreze eforturile pentru atingerea obiectivelor fară a folosi forța, relația de amiciție sau tehnicile de manipulare aplicate fără discernământ? Restul e tăcere!
      • Like 1
  • No offense, da' povestea cu "seful provincial" nu e chiar asa de putin generalizabila cum am vrea noi... Nimeni si nimic nu bate seful din Moldova/Republica Moldova... Bine inteles ca toata treaba are de-a face mai putin cu zona geografica si mai mult cu aia sapre ani de-acasa. Parvenitismul nu e un defect geografic. Oameni care n-au alt sistem de referinta decit ambitiile si ideile lor sint peste tot.
    • Like 0
    • @ Cristina Danasel
      Serios!? :))
      • Like 1
  • Am ceva timp de cand ma plimb prin multinaționale chiar si in afara țării (Cehia,Polonia,Ungaria).Ceea ce am observat la noi se aplica si prin tarile mai sus enumerate.Majoritatea sefilor toxici se trezesc peste noapte sefi,in trecut au calcat peste cadavre,si-au turnat colegii,au pupat in fund in stanga si dreapta,au fost umili si totul pentru un singur motiv,nu erau din București.Voiau sa demonstreze ca sunt mai buni ca bucureștenii.Impresiile de la coada vacii nu se tolereaza.Facem un tur prin multinaționalele din zona Pipera sa zicem,toate istericele ajunse sefe,toti frustratii si incompetentii ajunsi sefi.Cei care au aptitudini,au rezultate,sunt productivi,sunt marginalizati si se promoveaza doar troglodismul.
    • Like 3
    • @ Marius Muresan
      cred cu tarie ca e gresit sa generalizezi ca singurul motiv pentru se comportau asa este ca nu erau din capitala. fiecare cu experienta lui. mie, din contra, mi s-a intamplat sa vad acest tipar mai ales la cei din Bucuresti...
      • Like 0
    • @ Andrada Radu
      Adriana check icon
      Nu vorbim de generalizare, dar în procent foarte mare, chiar mult prea mare, as putea spune ca asta este tendința: de comportament si de mentalitate de provincie. Oamenii vin cu ceea ce au. Si putini sunt cei care sunt educați altfel. Chiar asta este ideea principala a celor mai mulți si este un lanț al slăbiciunilor, daca se observa astfel de comportamente ale bucureștenilor. Bucureștiul a devenit, intr-un grad foarte ridicat, un conglomerat de tipologii umane. Este si normal ca bucureștenii sa ajunga sa se comporte aiurea, ca urmare a celor veniti din provincie: nu le place Bucureștiul, il denigrează cât de mult se poate, uitând de cele mai multe ori de minimul de respect pe care trebuie sa il aiba, neluînd in considerare ca Bucurestiul e plin de moldoveni... plin!!! Nu vorbesc în necunoștință de cauză. Intr-un colectiv de 20 de persoane, doar 4 suntem din Bucuresti, restul naturalizati... cei care au venit din provincie au venit pe posturi mai bune si pe salarii mai mari. De ce? Pentru ca managerul la randul lui era adus tot din provincie si a adus si promovat oamenii cunoscuti de prin zonele lor. Nu e corect... este si normal sa se creeze un dezechilibru. Este si normal ca si bucureștenii născuți, crescuți aici sa se întoarcă si sa nu mai vrea astfel de oameni în oraș. Da! Orașul e mare, si e loc pentru toti. Dar ai respect si nu călca pe cadavre ca sa ajungi in varf de unde sa spui ca Bucurestiul e un oraș împuțit si murdar! E asa pentru ca asa l-au făcut toți cei care au venit. Cat priveste diferențele salariale dintre cei veniți din provincie si cei din Bucuresti, sunt evidente. Minimul diferentei este în jur de pana la 500-1000 lei, dar sunt cazuri in care se ajunge la diferențe mult mai mari. Si atunci cum sa mai fii tu, bucureștean de mai bine de 4-5 generatii, un om corect, calm, echilibrat?
      • Like 1
    • @ Adriana
      Mi se pare ridicol sa zici ca lucrezi la multinationala ? dar in anul de gratie 2019 , in plin proces de globalizare , cand poti avea colegi de orice culoare a pielii , nationalitate ,religie si background , sa mai existe unul sau una ca tine care zic despre moldoveni , olteni , ardeleni etc. cum au venit ei si au stricat minunata capitala Bucuresti . Orice discutie e de prisos , dar esti penibila ! La fel cum sunt si ardelenii care zic despre mitici .
      • Like 1
    • @ Marius Muresan
      Faptul că nu ai reușit să treci cu evaluarea granița post-comunistă te conduce la erori de analiză. În toate țările foste comuniste, managementul este educat și promovat după modele deformate. Nu spun că-n companiile vest-europene sau de peste ocean nu există manageri toxici, isterici sau autoritari, ci doar că procentul lor este mult diminuat, iar excesele lor sunt esrompate. Cred că problema managerului toxic nu trebuie căutată în originea acestuia sau sexul său, ci în educația familială, școlară și socială, în modul de a parcurge etapele unei cariere (fac referire îndeosebi la căutarea scurtăturilor și săritul peste etape). Dacă vei dori să fii un manager profesionist, scapă de misoginism și discriminare, caută mai mult calitățile ce le manifestă un manager, dar nu-i permite excesele. De pe margine chiar și fotbalul pare "floare la ureche".
      • Like 1
    • @ Adriana
      :)) deci bucurestenii nu sunt echilibrati din cauza moldovenilor... buna explicatie, uite de aia n-are nici ursu’ coada, vulpea era moldoveanca.
      Cum poti sa dai vina pe o alta zona geografica a tarii/lumii pentru incompetenta si lipsa proprie de educatie, sau a respectivilor sefi? Ce treaba are pupincurismul ca sa ajungi un sef mai mic, frustrat si abuziv? Daca stii sa fii lider, pai esti lider, nu dai directive, tragi impreuna cu “subalternul” si-l ajuti sa-si indeplineasca sarcinile daca poti, daca nu, “la bon distance” suna al dracului de bine! Trebuie sa accepti ca si greselile, cat si reusitele sunt parte din viata. Daca ai sa dai vina pe x, y, z motiv pentru care nu esti capabil/a sa promovezi, atunci n-ai sa o faci. Si prostia, scuza-ma ca-ti spun, dar e a ta daca te complaci intr-o situatie de genul celor prezentate si de ceilalti despre job-uri cu sefi tembeli si abuzivi. E abuziv? Schimba naibii job-ul! E singurul mod in care se poate intr-adevar schimba ceva. Daca toata lumea se complace si se plange, nimic nu se va schimba. La fel ca si la conducerea tarii. Deci, nu va mai plangeti fratilor, schimbati, schimbati pana gasiti ce va place, ce va unge la suflet. Si asta o spun din perspectiva omului care in ultimii 3 ani a schimbat 5 locuri de munca, pana sa ajunga in sfarsit sa gaseasca un loc de munca adevarat, ca sef, dar as prefera sa spun lider, pentru ca nu tip, nu urlu, nu stau cu mana in buzunar si ma uit cum colegii transpira si isi rup spatele muncind, nu, sunt ala care pune mana si impinge poate mai tare decat toti ca la sfarsit sa iasa treaba asa cum se cade. Si daca iese, tot eu propun acordarea de bonusuri si prime. Lasati deoparte fricile la replicile de genul”sunt 10 la poarta care asteapta”, nu mai sunt. E vrajeala, si daca pui botu, ai pierdut ceea ce era mai important, increderea in sine, ca poti mai mult, ca meriti mai mult si ca vrei mai mult. Nu va mai comportati ca cei care voteaza pesedeu de frica unui partid mai rau decat cel care e la guvernare, si o sa se schimbe TOT. Imi cer scuze daca v-am lezat, dar asta e adevarul, si e posibil sa doara.
      • Like 1
  • Am trait aceasta experienta traumatizanta timp de 1 an si 6 luni la fostul loc de munca. A fost un cosmar pe care mi l-am asumat datorita lipsei de experienta insa acum regret ca am acceptat astfel de atitudinei din partea unui "lider". Pentru un salariu sub 2000 de lei pe un post in domeniul juridic ajunsesem sa nu mai am viata personala, sa am insomnii si sa ajung la medic cu o iritatie cauzata de stres. Era ceva normal sa aflam vineri la finele programului ca sambata vom lucra fara posibilitatea de a refuza, sa se intarzie salariile, sa fim criticati in vazul colegilor si sa ne simtim inferiori. Ajunsesem sa am 3 joburi intr-unul: consilier juridic, suport pentru resurse umane si contabilitate toate pentru un salariu mizer suportate din dorinta de a castiga experienta si a reusi in plan profesional. Cand am luat decizia de a demisiona (cu respectarea termenului de preaviz) efectiv mi s-a refuzat demidia de 2 ori si am fost nevoita sa o trimit pe mail doar pentru a avea dovada ca am incunostiintat societatea.Intr-un an si jumatate, intr-o societate cu maxim 15 angajati am asistat la demisia a 6 persoane. Cauza? Conditii execrabile si epuizarea fizica si psihica a angajatului. Nu voi mai cadea in aceasta capcana si am considerat-o o experienta de viata din care am avut ce invata si anume ca nu esti dator sa suporti nesimtirea nimanui!
    • Like 1
    • @ Crisstina31
      Nu va suparati pe mine, dupa 3 zile de absenta nemotivata de la serviciu angajatorul va desface contractul de munca. Cu sau fara e-mail de demisie, ati fi putut pleca fara probleme, pur si simplu nu va mai prezentati la serviciu. Una din principalele motive pentru care unui sef abuzator ii ies abuzurile e ca angajatul care traieste abuzul ramane fixat in paradigma de a-l face pe sef sa-i recunoasca meritele si sacrificiul. Pai, exact asta nu vrea sa faca un sef abuzator, din start. De aceea ridica stacheta atat de sus incat sa nu poata fi atinsa de angajat, ca e in incarcarea de sarcini sau in incarcarea de target. De aceea abuzeaza de pozitia lui nedand salariile la timp sau platind prost sau - foarte important - nedand angajatului ceea ce acesta are nevoie ca sa performeze la serviciu, ca e inzestrarea tehnica pentru jobul respectiv, ca e pregatire profesionala, ca e timpul necesar atingerii performantelor cerute, whatever. Cand angajezi pe cineva pe postul de, sa zic, jurist si omul respectiv n-are acces 100% din program la calculator, internet, imprimanta, abonament la MO, abonament la site-uri de consultanta, timpul necesar documentarii, etc., etc., etc, curent electic, un scaun decent pe care sa stea, etc.etc, angajatorul respectiv isi abuzeaza angajatul cerandu-i sa-si faca treaba bine fara sa-i ofere conditiile ca acesta sa si-o poata face.
      • Like 0
  • As zice ca o completare ca angajatii parasesc managerii dar rama industria in respectiva si pot munci la firme concurente. Ceea ce au invatat in locul de munca parasit plus informatii despre clientii de acolo ii pot ajuta la noul loc de munca, mai ales daca si conditiile sunt de asa natura incat sa nu ii distruga psihic.
    • Like 1
  • Frumos spus. Din pacate cu un sef toxic imi consum si eu viata la locul de munca
    • Like 1
  • Frumos articol. Din pacate traim intr-o societate in care se promoveaza din ce in ce mai mult non valorile. Da angajatii isi parasesc managerii si nu compania. Parasesc mediul toxic pe care managerii il alimenteaza cu frustrarile personale , cu dorinta lor nestavilita de a "domni" si a se crede superiori, cu aroganta de care dau dovada. Micromanagement denota incompetenta de care dau dovada aceste puslamale care se intituleaza "lideri" si lipsa de respect fata de subordonatii lor. Imi este dor de un manager in adevaratul sens al cuvantului, de un om competent , de un role model care valorifica inteligenta si nu incearca sa o sumnineze
    • Like 2
  • Din multe motive oamenii buni părăsesc o societate . Salarii mizere, munca daca s-ar putea non stop , lipsa de respect fata de om . Mai mult sunt patroni care nu-si plătesc salariații. Nu se mult fiica mea a lucrat in Bucuresti pentru un notar pe post de inginer topometrist. Aceasta doamnă notar nu si-a plătit salariații timp de 2 luni dar in schimb avea pretentii sa-ti indeplinesti sarcinile. I-au plecat toti salariații mai mult acestia au facut reclamație la ITM. Ce credeti ca s-a rezolvat ? Au mai trecut inca 3 luni. Despre ce vorbim aici ?
    • Like 3
  • Este corect ce ai scris.
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult
sound-bars icon