Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Istoria orașului în care se fabrică una dintre cele mai cunoscute băuturi din lume, dar în care e interzis să o guști

Jack Daniel's

Când te gândești la o călătorie în Statele Unite ale Americii, îți vin în minte cosmopolitul New York, însoritul Miami sau „celebrul” Los Angeles. Există însă și o altă față a Statelor Unite, cea a orașelor mici, liniștite, departe de viața zgomotoasă, locuri în care tradiția este în inima locuitorilor, iar spiritul american autentic e cel care te impresionează. Puțini știu unde se fabrică whiskey-ul al cărui nume e cunoscut în orice colț al planetei. Ei bine, localitatea se numește Lynchburg. V-am povestit deja viața incredibilului om care a inventat această băutură. Dacă nu ați apucat să o citiți, vă sfătuim să nu o ratați.

Lynchburg este un mic oraș din districtul Moore, cu o populație de mai puțin de 6.000 de locuitori. Asta nu schimbă faptul că distileria Jack Daniel’s este una dintre cele mai renumite din lume, iar aproape un sfert de milion de turiști vizitează zona.

Mulți dintre ei au însă parte de o mare surpriză. Vă vine sau nu să credeți, în district este ilegal să vinzi sau să cumperi alcool pentru consum - chiar și cel mai renumit produs al orașului. Asta deoarece Moore este un una dintre puținele zone din SUA în care legea prohibiției nu a fost niciodată abrogată.

De fapt, există un singur loc în întregul district, unde poți cumpăra în mod legal o sticlă de Jack Daniel's, iar acesta este magazinul de cadouri al distileriei. Trebuie să țineți cont că e o sticlă comemorativă.

Ca să revenim la Lynchburg din Tennessee, acesta este un oraș cu totul deosebit, care merită vizitat fiindcă ascunde câteva povești uimitoare. Anual, cateva mii bune de oameni aleg să facă drumul până în Lynchburg pentru a vedea locul în care s-a născut Jasper Newton Daniel, omul care a dat viață „celui mai whiskey din whiskey-uri”. Din acest orășel pleacă zilnic spre 165 de țări din întreaga lume toate sticlele de whiskey Jack Daniel’s. 

Lynchburg este un mic oraș care îți dezvăluie o altfel de America. Între case coloniale, dealuri împădurite și câmpuri cultivate atent, timpul pare să se fi oprit, iar locuitorii par să nu aibă nicio problemă cu asta.

Dimpotrivă, știu să prețuiască fiecare secundă pentru a gusta viața din plin și a-și vedea de treabă cum știu mai bine. Drept dovadă, majoritatea profesioniștilor care lucrează în distileria Jack Daniel's sunt localnici care fac asta de câteva generații bune. Pentru că fiecare picătură de Jack de care te bucuri cere răbdare, migală și perfecționare continuă.

Jeff Arnett este astăzi Master Distiller Jack Daniel's. A deprins tainele meseriei timp de șapte ani de la predecesorul său, Jimmy Bedford. Născut și crescut în Lynchburg, Jimmy a studiat, la rândul lui, timp de douăzeci de ani, finețurile procesului de producție și filtrare, iar fiul său îi este asistent lui Jeff. Și așa mai departe, istoria întinzându-se până în vremea lui Jack, în orașul unde oamenii se știu după nume și după legăturile de familie.

În Lynchburg, un loc plin de istorii, unde mărimea unui pește sau legenda unei cicatrici pot deveni subiecte de film, există totuși un singur lucru despre care nu se glumește niciodată: fabricarea whiskey-ului. Oamenii transmit mândria în voce de fiecare dată când povestesc cum le-a fost ziua. Această mandrie o poți citi și în priviri și o vei vedea când își îndreaptă spatele. Cu toții sunt realmente onorați să facă parte dintr-o poveste incredibilă dar adevărată: povestea unui whiskey cu totul și cu totul aparte, creat într-un singur loc, pentru a fi savurat pretutindeni.

Distileria din Lynchburg este una din cele mai vechi înregistrate în Statele Unite. A început să funcționeze în 1866, continuând să facă istorie și astăzi.

În Lynchburg, poți admira în voie ingredientele din care este făcut acest whiskey unic. Primul este apa pură, fără pic de fier, filtrată prin solul bogat în calcar. Nu întâmplător, fiecare picătură de apă folosită în distilarea whiskey-ului produs zilnic în Lynchburg vine dintr-o singură sursă – Cave Hollow Spring – izvorul descoperit și folosit de Jack Daniel. Locuitorilor le place să glumească, spunând că din 1866 ei tot îmbuteliază apă de izvor. Cu niște modificări notabile, desigur.

Al doilea ingredient responsabil pentru culoarea elegantă și gustul distinct al unui pahar de Jack este cărbunele de arțar, folosit pentru filtrare.

Al treilea ingredient îl poți admira în voie, pe toate drumurile, deoarece Tennessee a fost încă din timpurile coloniale un rai al porumbului. Iar rețeta originală de la Jack, folosită cu sfințenie și astăzi, se bazează pe următoarele proporții: 80% porumb, 12% orz și 8% secară.

Pornind pe urmele lui Jack Daniel’s, îi vei înțelege mai bine secretul independenței și spiritului întreprinzător, precum și devotamentul său pentru aceste locuri unice, în care de peste 7 generații s-a transmis arta de a fabrica whiskey in stilul domnului Jack. Fiecare generație asigură calitatea whiskey-ului și perpetuează tradiția distileriei. De aceea, în Lynchburg se fabrică whiskey-ul într-un fel, iar acel fel este felul lui Jack.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult