Foto: Profimedia Images
Berlinul a sărbătorit 75 ani de constituție nemțească. O celebrare a drepturilor tuturor cetățenilor și locuitorilor Germaniei. Articolele Constituției reprezintă fundația pe care a fost reconstruit statul modern și care au inspirat un nou tip de patriotism, cel numit de Jürgen Habermas “Verfassungspatriotismus”, (patriotism constituțional), o alternativă la un patriotism bazat pe etnicitate și limbă. Conform acestui concept, apartenența la un stat se bazează pe valori politice comune, cum ar fi pluralismul, democrația și libertatea de exprimare.
Însă cât sunt de practicate și respectate aceste principii azi în societatea germană? Cum rămâne cu egalitatea în drepturi și distanțarea de „valorile” naziste, obiectivul Constituției germane - în special în contextul ascensiunii extremei drepte în Germania și în toată Europa?
Mă refer aici la ascensiunea și impunitatea de care dă dovadă partidul de extremă dreapta AfD în ultima vreme. Nu doar după scandalul legat de întrunirea secretă de anul trecut (în care s-a propus „remigrația”, adică deportarea non-germanilor), dar și în urma inițiativelor și afirmațiilor vădit neonaziste ale liderilor Höcke și Krah, ce nu își mai ascund culoarea politică și colaborează aproape neîngrădit cu forțe antidemocratice.
Se știe deja de scandalul produs de scurgerea de informații de la Ministerul Apărării, de la începutul lui 2024, ce a reamintit faptul că Rusia este mereu în alertă… și că vremurile Războiului Rece și ale spionilor nu sunt atât de îndepărtate.
De curând s-a descoperit și că însuși asistentul lui Maximilian Krah, membru de vază al AfD și parlamentar EU, „activa” ca spion pentru China. Evident, Krah s-a declarat neștiutor.
Desigur, s-ar putea spune că e normal ca astfel de forțe să-și facă din ce în ce mai mult simțită prezența, într-o Germanie condusă de o coaliție într-o constantă criză. Partide ca AfD și Uniunea Sahra Wagenknecht, ambele declarate anti-sistem, nici nu au ce să dezbine pentru a cuceri, căci animozitățile dintre SPD, Verzi și FDP nu sunt doar de culorile semaforului, cum a fost și numită coaliția, ci de toate culorile.
Lipsa de leadership se simte - populația e din ce în ce mai nemulțumită de munca guvernului, iar „neclaritățile”, ca să nu spun de-a dreptul neregulile, se acumulează… un exemplu concludent: scandalul Cum Ex, în care este implicat direct Cancelarul Scholz: o fraudă fiscală ce a dus la dispariția a 250 milioane euro din banii contribuabililor, nu aduce o contribuție pozitivă la imaginea zdrențuită a guvernului… Chiar articolul 3 al Constituției ce a împlinit zilele acestea 75 de ani afirmă că „Toată lumea are aceleași drepturi și aceleași obligații în fața legii” - de ce oare anumiți politicieni par a fi scutiți de aceste obligații, prin scuze de genul celei folosite de Mr Scholz, și anume: „Nu îmi amintesc”?
În cazul Cum-Ex a fost însă desemnat un nou procuror și se speră că acesta va beneficia de mai mult sprijin decât fostul procuror, Anne Brorhilker, ce a demisionat recent tocmai din această cauză…
Și totuși, speranța în Justiția germană moare ultima. Deoarece aceasta lucrează conform principiilor democratice - încet, dar sigur. Acuzarea și taxarea lui Björn Höcke pentru uzul constant și conștient de sloganuri naziste, cât și desemnarea partidului AfD drept extremist de dreapta de către Tribunalul din Münster și apoi de către Verfassungsschutz (Biroul Federal pentru Protecția Constituției) sunt semne clare în acest sens.
Astfel, încet- încet, AfD își pierde și susținătorii internaționali: Meloni și Le Pen s-au îndepărtat de „tovarășii” pe care i-au desemnat ca „prea extremi” pentru dreapta europeană.
Iar afirmațiile lui Maximilian Krah cum că „nu toți ofițerii SS au fost niște criminali”, „subvențiile rusești” acceptate de parlamentarul, și el candidat european AfD, Petr Bystron și bairamul scandalos din Sylt, unde câțiva tineri s-au filmat strigând „străinii afară, Germania aparține germanilor!” au fost picăturile ce au cam umplut paharul și pentru „fanii” locali.
Reacțiile s-au făcut simțite imediat: în Thüringen, teritoriul considerat deja „proprietate” AfD grație lui Höcke, AfD s-a clasat pe locul 2 la alegerile locale din acest weekend, imediat după CDU. Învingătorul va fi desemnat în turul 2.
Germania are însă nevoie de un clar învingător la capitolul partide democratice în Parlamentul European: alegerile din 9 iunie sunt mai importante decât se crede, căci vor determina poziția și imaginea Germaniei în următorii ani. Căci la Berlin toată lumea așteaptă celebrarea celor 100 de ani de Constituție nemțească.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- Adica nu s-a gasit niciun fost ofiter SS care sa nu fi fost "un criminal". Asta si pentru ca pana la capitularea Germaniei Aliatii (URSS, SUA, Anglia), cum dadeau peste un ofiter SS il si impuscau, nu-l acceptau prizonier.
Ma intreb, de ce pui opinii pe forum fara nicio informare? Google e la varful degetelor...
Una este să combați glorificarea unui Amon Goth și alta e să vii cu generalizări puerile, chiar și ca politician UE.
In fapt, voiam doar sa reduc la absurd afirmatia respectiva. Iar faptul ca Aliatii nu-i luau prizonieri pe membrii SS ci ii cautau daca au tatuajele specifice, dupa care ii impuscau, e bine cunoscut. Crime de razboi!
Tatal scriitoarei Herta Muller (premiul Nobel in 2009), svab din Banat, a fost membru al diviziei SS Frundsberg si a fost prizonier de razboi. Cum Herta e nascuta in anii '50, e clar ca nu a fost impuscat de aliati.
Problema e ca toate retelele constituite la umbra libertatii si in inima democratiilor au fost din neglijenta Vestului. Din increderea ca nu se pot intampla. (Despre Est, numai de bine).
A fost uluitor cazul de la L’Express. Pe mine m-a frapat perioada lunga de timp in care chiar directorul unei publicatii extraordinare spiona pentru rusi, si nimeni nu si-a dat seama.
Toate aceste retele s-au consolidat, s-au diversificat si mai bine in ultimii ani si odata cu nebunia lui Putin au devenit si mai utile si mai utilizate. Propaganda, stirile false, manipularea, minciunile s-au alaturat actului de spionaj clasic si au capatat noi forme si au un nou drum.
„O poveste fantastică, demnă de un roman de John Le Carré, a fost dezvăluită de săptămânalul l’Express, unul dintre cele mai prestigioase din lume, în ediția sa de azi. Directorul său a fost timp de 35 de ani agent pentru ruși.
„Trebuie să spunem adevărul așa cum îl vedem”, a spus Jean-Jacques Servan-Schreiber, fondatorul L’Express. Așa începe articolul din l’Express. Spune adevărul, așa cum apare în întregime, în arhive KGB, introduse ilegal în Occident în anii 1990 și, de atunci, păstrate la Universitatea din Cambridge care arată în ce măsură Franța devenise un cuib al spionilor sovietici.
De data aceasta, după o anchetă care a durat câteva luni, un jurnalist al Express dezvăluie numele unui mare jurnalist francez, care se ascundea în spatele aliasului „Brok”. Potrivit documentelor Cambridge, acest agent s-a aflat în inima presei franceze timp de câteva decenii, în special la L’Express, unde a ocupat funcția de director editorial.
Philippe Grumbach, „aristocratul presei” a fost un jurnalist genial, dar și un trădător care, timp de treizeci și cinci de ani, a lucrat pentru KGB. Prin ideologie? Pentru bani? Grumbach a dus o parte din secretele sale în mormânt.
Articolul evoca și alte afaceri de spionaj între care cea care îl implica pe ministrul Charles Hernu în legătură cu România, dar și o afacere mai recentă. În 2016, revista a dezvăluit relațiile în derulare dintre Claude Estier, fost președinte al grupării socialiste din Senat, și serviciile secrete românești.
În dezbaterile din jurul acestui subiect, Samantha de Berden, cercetător la Royal Istitute din Londra și fost analist NATO a afirmat că 60% dintre jurnaliștii francezi au fost stipendiați de Moscova.
Scandalul izbucnește în momentul în care ministrul Apărării, ministrul de externe și o agenție responsabilă cu monitorizarea interferentelor străine au anunțat descoperirea unei rețele ruse de dezinformare structurata și coordonată care viza Occidentul în acest an electoral ‚. - https://alephnews.ro/guvern/directorul-lexpress-a-fost-spion-pentru-rusia-timp-de-35-de-ani-cine-este-philippe-grumbach/
Cati Philippe Grumbach sunt in toate zonele de interes din Europa? Nu cred ca stie cineva. Doar cel care i-a "fabricat".
https://www.dw.com/en/protests-in-hamburg-what-is-muslim-interactive/a-69049945
Pentru că mi se pare teribil de ipocrită blamarea creșterii AfD-ului în timp ce se trec sub o tăcere ostentativă CAUZELE creșterii sale!
Cauză-efect, la fel ca în fizică!
Pe nemți nu i-a apucat subit "xenofobia" ci au ajuns la capătul răbdării, s-au săturat să fie ignorați de proprii politicieni, în propria țară.
Chestie valabilă în toată Europa de Vest, de altfel.
Politicienii care deplâng cu lacrimi de crocodil "creșterea extremismului" sunt fix aceiași care nu dau doi bani pe nevoile propriilor cetățeni în timp ce se preocupă de-a dreptul ostentativ de nevoile altora!
Pur și simplu oamenii nu se mai simt ascultați, pare că orice spun trece pe lângă urechile "liderilor" fără ca aceștia măcar să remarce.
A fost nevoie de protestele fermierilor din întreaga Europă pentru ca "protipendada" bruxelleză să catadicsească să "permită" renunțarea PARȚIALĂ ȘI PE TERMEN LIMITAT la povestea cu necultivarea terenurilor!
Și asta mai mult "în scârbă", ca o "concesie extraordinară"!
Ceva TREBUIE să se schimbe, și în Germania, și în celelalte țări europene, și la nivelul conducerii UE pentru a reveni cu picioarele pe pământ și la a urmări interesele cetățenilor nu doctrine ireale rupte de conținut!
Motivul acestor probleme este, cred, neo-liberalismul impletit cu socialismul si cu tot felul de curente sustinute de idioti care nu vad afara din camera lor. Oameni care n-au transpirat, n-au suferit, n-au conceput macar ceva in decursul vietii lor, dar vor cumva sa-si dovedeasca inchipuita valoare. Sunt incapabili de o analiza corecta, compara in prezentarile lor ceva cu nimic si trag concluzii pe care se straduiesc sa le impuna.
Prima se numeşte demografie. Dacă te uiți puțin la date, vei vedea că populația din Asia (mai ales India şi Asia de Sud-Est, dar şi lumea arabă) va creşte considerabil, cu mult, mult mai mult decât cea a Europei, în anii ce vin. Oamenii aceştia îşi vor dori condiții de trai mai bune (bineînțeles, nu e nicio problemă în asta). Şi ia ghici unde există cele mai bune condiții? Astfel avem două posibilități:
1. Învățăm cum să conviețuim cu toții în Europa, în pace şi armonie (şi noi, şi ei), iar ei ne vor ajuta în diferite feluri, d.e. ca forță de muncă, locuind aici (deci plătindu-ne nouă chirie), mâncându-ne legumele (deci sprijinindu-ne fermierii locali) etc.;
2. Îi vom primi cu biciul, ei se vor întoarce acasă, iar în timp ce recesiunea pe toate planurile din Europa se va agrava, țările de unde vin vor deveni mai mari, bogate, puternice, populate etc. şi mica Europă...
A doua lecție se numeşte agricultură. Atunci când defrişezi încontinuu pentru agricultură vor începe să apară probleme mari. De exemplu în Indonezia se defrişează cantități enorme de pădure pentru a planta diverse culturi, de exemplu pentru ulei de palmier. Apoi când vin furtunile, nu există copaci care să atenueze vânturile, să absoarbă din precipitații, să întărească pământul... şi astfel furtunile fac ravagii mai mari ca de obicei, motiv pentru care trebuie să se planteze mai mult ca de obicei, deci să se defrişeze mai mult, deci să creeze probleme mai mari agriculturii locale, care duc la mai multe defrişări... (pe româneşte, cerc vicios).
P. S. Nu am nicio problemă cu faptul că-ți exprimi opinia, dar înainte să o faci ar fi bine să te informezi puțin pe unele teme.