Istoricul Stefano Bottoni: Acest val nu se va opri aici. Călin Georgescu este consecința unui proces, nu este cauza

Istoricul Stefano Bottoni a ajuns la București pentru a-și lansa noua carte, „Geniul“ Panoniei. Proiectul Orbán şi ameninţarea iliberală, în cel mai dramatic moment pentru România de după 1989. În mod aproape profetic, prefața pentru ediția românească, scrisă în luna octombrie, face referire la gradul ridicat în care ideile legionare sunt prezente în societatea românească. 

„Mișcarea Legionară a fost cooptată în structurile de putere comuniste și postcomuniste și a menținut un radicalism al opoziției față de Occident și valorile moderne occidentale. Trebuie să ajungem la concluzia că societatea românească de astăzi are în interiorul ei aceste sentimente foarte puternice din anii ‘20 - ‘30. Știm despre masacre, știm despre violență, dar poate că nu știm prea mult, poate caracterul totalitar, violent, intolerant al Gărzii de Fier nu a fost explicată suficient, cu răbdare, poate a fost explicat într-un fel superficial sau poate a fost explicat ca un fenomen temporar. Nu este un fenomen temporar”, a spus istoricul într-un interviu acordat Republicii cu puțin înainte de decizia CCR de a anula alegerile prezidențiale. În timpul discuției, Stefano Bottoni a criticat acest scenariu, care avea să devină realitate o oră mai târziu. „Cred că avem în față un fenomen nou și nu poate fi ocolit. Eu, personal, cred că anularea alegerilor sau alte soluții șmechere reprezintă ocolirea unei probleme majore. Fenomenul extremismului reprezentat de Georgescu trebuie abordat direct. Pentru că avem o problemă politică, socială și culturală”, a declarat el. 

Sunteți un bun cunoscător al României, v-ați gândit vreodată că ar putea să ajungă în situația în care este astăzi? Cum vă explicați momentul în care ne aflăm?

Rezultatul alegerilor fost o surpriza mare și pentru mine, dar când am scris cartea despre Viktor Orban, în prefața pentru publicul românesc, am scris despre acest legionarism tacit, ascuns, care se mișcă în societatea românească. În octombrie, când scriam asta, nimeni nu știa că legionarismul va ajunge la un nivel politic, că va găsi un personaj, o mișcare politică care îl pune într-un cadru care îi lipsea.

Acum avem un cadru, avem partide, avem două sau trei personaje foarte bine identificate și cred că este o situație nouă pentru democrație, care, dacă nu vrea să moară, cum s-a întâmplat în Ungaria, trebuie să se apere. Pentru a se apăra, trebuie să se gândească critic și autocritic la ce s-a întâmplat în această țară în ultimii 35 de ani. La cum a funcționat democrația, care sunt defectele de fabricație și, ca în cazul mașinilor, aceste defecte trebuie punctate și trebuie reparate. Trebuie să se regândească politica, pentru că acest acest val nu se va opri aici Aceste lucruri se întâmplă acum peste tot, România nu este un caz izolat. Surpriza aici a fost faptul că acest personaj a venit aparent de nicăieri, a apărut ca un meteor și nimeni nu știa câte voturi va strânge. Era total necunoscut și opozanții nu au știut cum să se prezinte bine în fața lui. Astăzi, 6 decembrie, când avem această discuție, știm mai mult despre el, despre afacerile sale. Acum suntem într-o poziție mai bună pentru a judeca, dar surpriza a fost că, înainte de turul întâi, el a putut să facă ce a făcut cu tăcerea, aprobarea, dezinteresul, organelor de monitorizare și nimeni nu a tras un semnal de alarmă. Acum cred că acest sentiment de panică morala a crescut în societate și în rândul elitelor și acum cred că au datoria de a apăra democrația, viziunea pro-occidentală. Dar trebuie să găsim un sens al vieții pentru această democrație. Ce înseamnă democrația în această țară în 2024? Ce fel de țară își dorește România să fie peste 30 de ani?

Cred că politica românească, dar și cea din alte țări nu a vorbit mult despre asta, s-a mers pe pilot automat în direcția euro-atlantică și acest pilot, chiar dacă nu s-a prăbușit complet, trebuie pus în direcția optimă. 

Ați menționat legionarismul. Cât de periculoasă este a aripa legionară din jurul lui Călin Georgescu, care s-a înconjurat de fel de fel de oameni care organizează tabere paramilitare, foști mercenari, personaje care amenință ziariști?

Ceea ce mă interesează pe mine, ca istoric, sunt mișcările profunde în societatea românească. Era o lozinca foarte bine cunoscuta: Căpitane, nu fi trist, Garda merge înainte prin Partidul Comunist. Și merge înainte și acum prin democrația post-comunistă.

Acum trebuie să ne gândim ce înseamnă Garda, ce înseamnă legionarismul în perioada modernă și contemporană. De ce este așa de puternic și astăzi, deși a fost la putere doar câteva luni? Este aproape incredibil că o mișcarea populară așa de radicală, care a stat la putere pentru un timp atât de scurt să aibă o influență informală asupra intelectualității românești și asupra societății pentru o perioadă așa de îndelungată. Deși a fost destrămată, Mișcarea Legionară a fost cooptată în structurile de putere comuniste și postcomuniste și a menținut un radicalism al opoziției față de Occident și valorile moderne occidentale. Trebuie să ajungem la concluzia că societatea românească de astăzi are în interiorul ei aceste sentimente foarte puternice din anii ‘20 - ‘30. Știm despre masacre, știm despre violență, dar poate că nu știm prea mult, poate caracterul totalitar, violent, intolerant al Gărzii de Fier nu a fost explicată suficient, cu răbdare, poate a fost explicat într-un fel superficial sau poate a fost explicat ca un fenomen temporar. Nu este un fenomen temporar.

Anti-politicianismul din perioada interbelică, lupta împotriva corupției... România din perioada interbelică era un stat fanariot, absolut corupt, Brătianu și toți erau absolut corupți și toată lumea știa lucrul asta. Suntem într-o situație similară, avem o elită coruptă cu partide foarte asemănătoare. Care e diferența acum între PSD și PNL, din punct de vedere profund ideologic? Foarte mică, nu e ca în anii ‘90, când aceste partide reprezentau valori foarte diferite. Acum sunt aproape la fel și toți cei care nu se nu se identifică într-o astfel de elită politică au căutat un lider, un Căpitan, iar acum acum mi se pare că au găsit pe cineva care este asemănător. Are are carismă, spune lucruri neobișnuite, are o viață neobișnuită, este misterios, dar și foarte politicos, e bun vorbitor și așa mai departe. E foarte convingător, aproape magnetic. Cred că avem în față un fenomen nou și nu poate fi ocolit. Eu, personal, cred că anularea alegerilor sau alte soluții șmechere reprezintă ocolirea unei probleme majore. Fenomenul extremismului reprezentat de Georgescu trebuie abordat direct. Pentru că avem o problemă politică, socială și culturală.

Suntem pregătiți să adresăm acest fenomen acum?

Aceste zile vor fi fel de examen de conștiință. Ce am fost în 1989, de unde am pornit, unde am ajuns? Ce am câștigat, ce am pierdut, calcul matematic.

Se impune o reflecție foarte serioasă asupra democrației, statului, instituțiilor, nu numai din punct de vedere formal, al legilor. Problema diasporei este foarte, foarte importantă. De ce diaspora româneasca, în special din Europa de Vest votează masiv Călin Georgescu? Nu avem o problemă cu cei din Kazahstan. care sunt 40 de persoane sau cu cei puțini din America care votează. Avem cu cei din Germania, Italia, din Spania, din Franța, din Austria. De ce au ajuns, stând acolo, la aceasta concluzie? Nu am răspunsuri bune, dar cred că această întrebare directă, dură, trebuie fi pusă de Științele sociale în viitor. Ce se întâmplă cu aceasta diaspora care are legături cu România, dar trăiește în țări mult dezvoltate, mult mai mult bogate, de au dezvoltat aceste sentimente?

Dacă România nu va trece acest examen?

Cred că eu am învățat un lucru din cazul Ungariei pe care l-am analizat în cartea aceasta. Democrația nu moare din cauza unui rezultat electoral. E un proces mai îndelungat, dar procesul de destrămare a democrației  a fost inițiat deja.

Nu știm exact unde suntem în cadrul acestui proces, ceva a fost pus la cale și trebuie oprit cu metode politice, nu se poate numai prin măsuri administrativ-judiciare. Trebuie făcut ceva pe plan cultural. Care este nivelul de culturalizare a acestei țări? Ce știm despre lumea și ce gândim despre lume?

Democrația din Ungaria nu a murit imediat, în 2010, când Viktor Orban a preluat puterea cu două treimi din Parlament. Ulterior, a aprobat o nouă Constituție și a transformat democrația liberală într-un sistem al cooperării naționale, așa cum cum el însuși definește sistemul său, neo-corporativ, semi-autoritar, iliberal declarat. Și este mândru de faptul că el conduce un sistem iliberal.

Frica mea este legată de o neîncredere generală in viitorul democrației, de golirea democrației de sens. Acest domn (n.r. Călin Georgescu) este consecința unui proces, nu este cauza. El a venit și a avut atâta de succes pentru că condițiile au fost favorabile pentru el. Bine, a fost Rusia, acum știm. Ar fi fost mai bine să știm cu două săptămâni înainte, ar fi fost o idee bună să nu ajungem în acest punct. Politicienii pro-europeni au datoria să explice ce este democrația, de ce democrația este un sistem mai bun. Poate că pentru cei ca noi acest lucru este evident, dar nu este evident pentru toată lumea. Nu a fost evident pentru cei din Ungaria, democrația din Ungaria a murit pentru că elitele sau partidele așa numite mai democratice nu au știut și nu au vrut să explice de ce democrația e mai bună decât un regim autocratic.

Au preferat un tată al națiunii și l-au găsit în Viktor Orban, așa cum și l-au găsit in perioada interbelică în amiralul Miklos Horthy și, în perioada comunismului, in paternalismul socialist al lui Janos Kadar. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp