Ne aflăm într-o perioadă în care agricultura românească nu mai înseamnă doar tradiție, ci și adaptare la un context tot mai instabil, marcat de schimbări climatice, provocări economice și acces limitat la resurse. În fața acestor transformări, fermierii nu doar că reacționează, ci devin tot mai orientați spre soluții inovatoare și sustenabile.
Iulia Blagu este poate printre primele femei a căror voce s-a făcut auzită în agricultura românească. Este administrator al unor ferme din zona Bărăganului și președinta Asociației Naționale a Femeilor din Agricultură (ANFA).
Am discutat despre ce înseamnă să fii femeie în agricultură, precum și despre provocările legate de bugete, schimbările climatice și agricultura viitorului.
Tranziția de la corporație la agricultură
Mădălina Dodescu: Cum ați ajuns la agricultură?
Iulia Blagu: A fost o alegere de familie, la vremea când am luat această decizie viața în corporație presupunea foarte multe sacrificii și nu știam cum ne vom descurca cu cei doi copii foarte mici și atunci a venit tatăl meu cu întrebarea: „Ce faceți, preluați sau vând afacerea?”. Își dorea să știe cum se va desfășura viitorul fermei. Eu știam că este un domeniu foarte volatil și expus la foarte multe riscuri, dar am zis să încercăm. A fost o provocare pentru noi. Am venit acum șase ani și jumătate în Urziceni, am început să preluăm fiecare atribuții pe rând, astfel încât să completăm ceea ce tatăl meu făcea la nivel de tranziție de la o generație la alta. Este mai degrabă o perioadă de câțiva ani, aproximativ 4-5, în care vechea generație trebuie să predea ștafeta. Nu se întâmplă peste noapte și nici nu-i firesc să se întâmple peste noapte.
MD: Care au fost cele mai grele momente și ce v-a ajutat să le depășiți?
IB: Cel mai greu moment a fost 2020, anul în care am și venit. Și a fost cel mai secetos și cel mai pierzător din punct de vedere financiar pentru fermele din România, nu doar pentru ferma noastră. A fost un impact negativ din prima. Să te trezești într-un domeniu nou în care primul lucru pe care-l faci este un eșec, a fost destul de dezamăgitor. Pe de altă parte ne-a și provocat să căutăm soluții. Și atunci ce am făcut a fost să învățăm pe repede înainte. Continuăm să facem asta, să învățăm mai mult în fiecare zi, să fim mai performanți. Tatăl meu făcea o agricultură convențională pentru că până în 2020 lucrurile s-au desfășurat într-o formă normală. Noi am înțeles că trebuie să depășim pragul fermei noastre și atunci am intrat eu în mediul asociativ. Am fost foarte curioasă, foarte atentă să învăț de la fiecare dintre ei cum să gestionez această tranziție, pentru că provocările climatice au fost cele mai serioase.
MD: Este agricultura un domeniu dominat de bărbați? Cum a fost experiența dumneavoastră ca femeie fermier?
IB: Agricultura este dominată de bărbați. E cumva normal din moment ce agricultura a presupus zeci de ani de muncă fizică, bărbații au fost cei care au ocupat această funcție. Astăzi, cu o agricultură modernă în care totul este digitalizat, utilajele noastre sunt mai performante decât mașinile pe care le conducem și nimic nu mai împiedică o femeie să poată să gestioneze antreprenorial și la nivel de management o fermă. Deseori în fermele din România se ascund și femeile, nu sunt singura. Doar că suntem puține în poziții de leadership. Faptul că am ieșit în față, că am intrat în mediul asociativ, că am început să asist la întâlnirile cu autoritățile, atât românești cât și europene, mi-am dat seama că eram singura femeie fermieră de la masa negocierilor. Și de acolo a pornit și această idee a nevoii unei asociații a femeilor din agricultură, care să le dea voce.
MD: În contextul schimbărilor climatice, cum se transformă practicile agricole și ce rol are tehnologia în această adaptare?
IB: Tehnologia are cel mai important rol. Tehnologia agricolă așa cum era ea cunoscută în România, această agricultură convențională (arat, discuit, scarificat), a adus agricultura în punctul în care suntem astăzi, în sensul în care zeci de ani s-a făcut performanță. Schimbările climatice ne forțează să păstrăm apa în sol, ne forțează, iată, într-un context în care motorina costă cât costă, să avem puține treceri cu fiecare ieșire în câmp, și atunci nevoia de a optimiza este acoperită de utilaje performante, de digitalizare. Dar aspectul cel mai important care ne poate schimba tehnologia agricolă este accesul la capital financiar și acesta lipsește. Așadar, deși mulți fermieri și multe ferme, ca și noi, sunt în perioada asta de tranziție și își doresc foarte mult să implementeze tehnologii agricole mult mai puțin costisitoare și mult mai puțin agresive cu solul, ne trezim în fața faptului că nu putem să investim în aceste utilaje, pentru că ele sunt foarte scumpe, greu de accesat, sunt foarte puține fonduri europene adresate utilajelor agricole și acelea au foarte multe puncte pe care ar trebui ca un fermier să le atingă și de cele mai multe ori nu se poate întâmpla. Așadar, tehnologia ne ajută, doar că nu toți avem accesul la a face această schimbare.
MD: Legat de ce ați zis mai devreme, sunt oare fermierii susținuți astăzi? Poate chiar din perspectiva subvențiilor?
IB: Există încercări ale Ministerului Agriculturii și ale instituțiilor agricole din România să ne vină în ajutor. Când sunt bugete pentru acest lucru, simțim că suntem ascultați. Când nu sunt bugete, chiar dacă suntem ascultați, ajutorul nu poate să vină. Revenind la subvenții, consumatorii nu înțeleg de fapt ce sunt acestea, cât de puțin de fapt acoperă din investiția pe hectar în fiecare cultură, cât de mult scad aceste subvenții în fiecare an. Avem un orizont de timp foarte scurt, până în 2028, când se schimbă Cadrul Financiar Multianual (CFM) al politicii agricole europene, moment în care este posibil ca o bună parte dintre noi să piardă fie total, fie gradual subvenția. Subvenția este o marjă acordată de fapt consumatorului. E un buffer astfel încât hrana să fie accesibilă oricărui tip de buget. Și faptul că materia primă agricolă din acest moment, în cazul cerealelor, se vinde cu prețuri de acum 15 ani, deși noi mâncăm hrana mult mai scump, nu e din cauza producătorului agricol. Noi suntem forțați, într-un context în care avem costuri triple față de acum șase ani, să vindem marfa cu prețul de acum 15 ani și cred că sunteți de acord că nimic nu mai cumpărați cu prețul de acum 15 ani.
Adaptarea culturilor la schimbările climatice
MD: În aceste contexte, ce cultivați la ferma dumneavoastră? Ați rămas la culturile de bază de grâu și porumb?
IB: Nu mai putem să continuăm cu minunata cultură a porumbului. Ea a fost o cultură foarte profitabilă și în România a avut rezultate extraordinare pentru o perioadă lungă de timp. Din nefericire, schimbările climatice ne determină să renunțăm, cel puțin în zona de sud-est, sud și Moldova, la cultura porumbului pentru că este o mare iubitoare de apă. Perioada de secetă se instalează în zona noastră începând cu luna aprilie–mai și mai primim ploi abia prin octombrie, motiv pentru care perioada esențială pentru această cultură este neacoperită de ploaie, așa că pierderile sunt masive.
Am introdus în rotația noastră cultura sorgului, pentru că vrem să păstrăm o rotație corectă. Sorgul este o plantă africană care rezistă mult mai bine în cazul secetei, are capacitatea de a stagna în momentul în care nu primește ploaie sau este foarte cald afară, apoi își revine în vegetație, doar că această cultură nu este una de perspectiva pe care o avea porumbul, nici nu are producțiile în momente optime pe care le avea porumbul și apoi nici prețul pentru sorg nu este deosebit de bun. Este o variantă. Mai sunt variante pe care le iau în considerare: de la năut, la coriandru. Deocamdată încercăm să asimilăm această nouă cultură, pentru că fiecare cultură nouă presupune o tehnică stăpânită în timp și un grad de expertiză pe care să-l construiești. Apoi avem cultura de floarea-soarelui care a rămas pentru că este mai rezistentă în perioada secetoasă, nu este optimă, dar este necesară pentru rotația noastră și am mărit extraordinar de mult suprafețele de toamnă. Culturile de toamnă sunt orz, grâu și rapiță.
Viitorul agriculturii românești
MD: Cum a fost anul agricol 2025 pentru dumneavoastră și ce provocări a adus? Credeți că pe viitor agricultura va deveni tot mai dificilă?
IB: Chiar de la începutul anului 2025, după o toamnă secetoasă și greoaie, am avut în sfârșit o primăvară ploioasă. Asta a fost elementul, de fapt, salvator al anului trecut, pentru că culturile au profitat foarte mult de aceste ploi. A fost un an agricol normal, cu producții foarte bune la rapiță. Mai departe, floarea-soarelui, nemaiavând ploaie după luna mai, a avut de suferit. Dar a fost un an agricol normal. Doar că, din nefericire, a venit cu prețuri foarte mici la vânzarea cerealelor, și costuri foarte mari de înființare a culturii.
Dacă vorbim despre anul agricol în curs 2025–2026, avem o toamnă ploioasă, o iarnă corectă din punct de vedere climatologic și iată acum ploi de primăvară. Se anunță producții destul de bune, doar că rapița este într-o suferință în zona noastră, mult mai mare decât era anul trecut, pentru că primele ploi pe care le-am primit au fost în octombrie, așadar a fost o răsărire întârziată, neuniformă, a făcut crustă după ciclonul Barbara. Apoi, toată perioada de toamnă și de iarnă a fost foarte rece, nu au fost zile suficiente cu soare, rapița nu s-a dezvoltat. Culturile de toamnă, grâu și orzul, se prezintă bine și sunt condiții favorabile pentru semănatul culturii de floarea-soarelui.
MD: Ce credeți că ar trebui să se schimbe în modelul agricol pentru ca agricultura românească să fie atât echitabilă, cât și sustenabilă?
IB: Nu cred că poate România să schimbe acest lucru. Cred că direcția este dată întotdeauna de Bruxelles. Bruxelles are politica aplicabilă fiecărei țări și România se supune. Lucrurile nu sunt echitabile din perspectiva faptului că noi avem cele mai dificile condiții și cele mai stricte norme sub care funcționăm. Avem presiune din ce în ce mai mare pe boli și pe dăunători. Nu avem acces la Noile Tehnici Genomice (NGT-uri). Aceste NGT-uri ar putea oferi seminței calitatea de a se adapta mai ușor condițiilor climatice, bolilor sau dăunătorilor. Deci sunt criterii europene care ne țin în loc, din nefericire. Uniunea Europeană are un mecanism de protecție a consumatorului pe care noi îl aplaudăm, dar nu se mai vede acest mecanism de protecție asupra fermierului.
MD: Mai ales acum într-un proces de digitalizare, cum credeți că va fi agricultura românească peste 10-20 de ani?
IB: Va fi o agricultură modernă. Îi văd pe fermieri foarte interesați de date, de optimizări, de agricultura de precizie. Și pe noi ne interesează foarte mult să aplicăm localizat, personalizat, să strângem date pentru fiecare parcelă astfel încât să știm exact cum să tratăm personalizat fiecare solă pe care o lucrăm. Cred că AI-ul vine din spate și ajută foarte mult la ușurarea acestor sisteme și implementarea lor în câmp. Îmi imaginez că vor fi direcții ale agriculturii unde se va sesiza și mai mult implicarea tehnologiei, dar va fi o selecție majoră a fermelor care vor rămâne în picioare.
MD: Cum credeți că este percepută agricultura astăzi de către tineri?
IB: Cred că tinerii nici nu se gândesc la agricultură. Cu excepția celor care, asemenea cazului meu, au părinți care să lucreze în acest domeniu. Tinerii din ziua de astăzi au senzația că hrana crește pe raft. Mă tem că e o realitate. Mă tem că nu înțeleg cât de mult efort, cât de mult risc stă în spatele fiecărei pungi de ambalaj în care se află mâncare, nu mai sunt ancorați la realitatea de la firul ierbii. Și acesta este un motiv pentru care, inclusiv noi, în Asociația Femeilor din Agricultură, încercăm să ne creăm un nucleu de femei tinere, dar și asociația mamă la care noi am aderat, F.A.P.P.R. Ne adresăm tinerilor fermieri. Tinerii fermieri sunt foarte bine pregătiți în acest moment, dar sunt puțini. Este o problemă la nivelul tranziției între generații. Pentru că nu toți fiii sau fiicele de fermier își doresc să intre în acest domeniu. Este o muncă fizică, mentală, și un sacrificiu de familie.
Acest articol a fost realizat cu sprijinul Lidl România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.