Jordan Chiles trebuie să returneze medalia de bronz, care îi revine Anei Bărbosu. Comitetul Internațional Olimpic: Suntem în legătură cu Comitetul Olimpic Român pentru a pune la punct ceremonia de relocare

„TAS a hotărât sâmbătă că solicitarea antrenoarei gimnastelor din USA, Cecile Landi, pentru a adăuga 0,1 la punctajul lui Chiles a venit în afara intervalului de un minut, permis de FIG. Mai exact, comitetul ad-hoc a decis că solicitarea lui Landi a venit la un minut și 4 secunde după ce punctajul inițial al lui Chiles fusese afișat, notează AP News.

Jazmin Chiles, sora lui Jordan, a scris pe Instagram că Chiles a fost deposedată de medalia de bronz „nu pentru că nu ar fi fost suficient de bună, ci pentru că arbitrii nu au fost capabili să îi ofere punctajul pentru dificultate și a fost nevoie să fie depusă o contestație”. „Patru secunde! Bronzul i-a fost luat pentru patru secunde, de care nu ar fi fost nevoie dacă arbitrii și-ar fi făcut treaba”, a scris Jazmin Chiles pe rețelele de socializare”.

Deci, nu i-au fost acordate pana la urma sutimile pentru ca a depasit cu 4 secunde timpul regulamentar, nu pentru ca n-avea dreptate?

Apoi, de sanatatea mentala a lui Chiles se preocupa cineva? Nadia (pe care o iubesc) nu e preocupata de starea mentala si a americancei? Sau aia nu mai conteaza.

Sunt discipline sportive unde aprecierea umana (la executia artistica) este partinitoare si influentata de mii de nuante, conform felului de a fi uman, suntem incapabili sa luam decizii lipsite total de emotii. Nota la executia artistica se bazeaza pe impresia de moment, pe emotiile transmise in creier de ochiul ce urmareste fiecare numar. Am vazut gimnastica ritmica – proba de ansamblu. Fiecare evolutie a fost un vis, fiecare echipa a fost stralucitore (si la propriu, prin costume, si la figurat). Toate fetele au fost ireale. Si pana la urma au fost departajate. Micile sutimi (puncte, milimetri etc) si-au facut treaba. Sigur ca cei de pe locul doi puteau sa conteste ca au fost mai artistici decat cei de pe locul unu, dar lucrurile nu merg asa.

Pe anumite discipline ce implica si partea artistica, apar, uneori, si contestatiile.
E foarte bine ca si Romania foloseste aceasta parghie si-si apara sutimile, la asemenea nivel conteaza fiecare miime, e normal sa incerci sa obtii mai mult. Ce nu e normal, sa o faci in stil de precupeata, cu isterie, nervi si multe tipete, acuzand lumea de coruptie, intelegeri pe la spate, rea-vointa. In era AI-ului furtul notelor nu se mai petrece si mai ales la asemenea nivel. La fiecrea proba sunt zeci de oficialitati, personalitati si artbitrii care supravegheaza intreaga desfasurare a competitiei. A crede ca toti sunt rai, prosti, corupti, ca au ceva cu tarisoara nostra e o idee ce nu ne da pace si vine din educatia nostra, din mentalitatea nostra si din realitatea noastra.
Toti sunt ca noi: corupti.
Noi nu acceptam eroarea umana, noi acuzam direct, de coruptie, pe toti. Si facem asta din decadele in care am fost invatati sa acuzam imperialismul capitalist care vrea sa ne fure permanent si mai facem asta (generatiile actuale) dintr-un complex de inferioritate pe care politicul romanesc l-a adus in viata noastra, si care ne face sa reactionam disproportionat, vehement, nepotrivit si acuzator. Noi nu avem linistea pe care ti-o da siguranta a ceea ce stii si a ceea ce faci, noi avem reactia introvertitului, a anxiosului care priveste urat pe toata lumea din jur.

Lumea sportului a facut totul pentru a aduce IT-ul in competitii, sportul e in pas cu era noilor tehnologii care ajuta foarte mult ochiul uman, deciziile ce trebuie luate intr-o secunda de catre arbitrii, le ia in numeroase cazuri AI-ul. Tehnologia a adus multa claritate si corectitudine. Arbitrajul video (ex.fotbal) da multa precizie in luarea hotararilor. Scaparile sunt foarte rare, punctele si corectitudinea obtinerii lor sunt in proportie de 99,99% fara dubii. Si oamenii s-au schimbat si mentalitatile si competitiile si timpurile. Nimeni n-ar mai putea sa marcheze un gol cu mana si sa devina campion mondial. Mai apoi, recunoscand smechereste ca a fost „mana lui Dumnezeu”. Lucrurile astea sunt de domeniul trecutului, iar Romania traieste in trecut din toate punctele de vedere.

In cazul Sabrinei Voinea nu am inteles ce se intampla. Daca-i asa de evident ca nu a depasit covorul de ce toata tevatura? Daca pe moment s-a apreciat gresit, de ce nu s-a luat ulterior hotararea corecta? Exista dubii sau chiar a iesit de pe suprafata de exercitiu?

Poti sa ai dreptate si ti se va da, daca o ai, important e cum o ceri, cum te porti si cum reactionezi.

„TAS a dat o decizie istorică în procesul finalei olimpice feminine de gimnastică la sol. Ana Bărbosu a primit, în final, bronzul olimpic Sabrina Voinea a primit răspunsul. De ce i-a fost respinsă contestația de la TAS
În spatele respingerii contestației stă un principiu simplu al TAS: această instituție nu poate acorda premii și medalii, ci poate face doar dispuneri. Mai mult, judecătorii nu au capacitatea de a analiza punctajele acordate, ci doar eventuale vicii de procedură.

Astfel, o decizie în favoarea Sabrinei Voinea, indiferent dacă ea ar fi fost corectă sau nu, nu ar fi fost una justă din cauza lipsei de putere a TAS în acest sens. Nota ei nu a putut fi modificată, deoarece nu au fost neglijențe din punct de vedere al procedurilor”. - https://ziare.com/jocurile-olimpice-2024/sabrina-voinea-tas-raspuns-contestatie-1887458

In cazul asta, de ce s-a mai facut contestatie la TAS? Sa ne aflam in treaba? Sa vada lumea ca luam atitudine? Sa pierdem vremea? Sa ne facem de bacanie?