Jordan Peterson, despre amărăciune și recunoștință: Uneori, cea mai bună strategie este să înduri până va fi trecut tot ceea ce e mai rău

Foto: Zoltan Balogh / EPA / Profimedia

În interviul oferit în exclusivitate pentru România, controversatul psiholog canadian explică ce înseamnă o viață de cuplu durabilă, dar povestește și cum a scris recenta lui carte Dincolo de ordine.

Care sunt principalele diferențe dintre 12 Reguli de viață și Dincolo de ordine, ambele traduse la Editura Trei?

Ambele cărți se bazează pe ideea că există două elemente fundamentale ale realității (haosul și ordinea) și că oamenii vor găsi un sens în viață prin echilibrarea acestor elemente. Totuși, 12 Reguli de viață se concentrează mai curând asupra pericolelor haosului în exces, în vreme ce Dincolo de ordine vizează pericolele unor structuri prea rigide. Am putea spune că prima carte susține meritele unei viziuni mai conservatoare, în timp ce a doua evidențiază avantajele unei perspective mai liberale.

Ați ajutat mulți oameni cu 12 Reguli de viață și sper ca și Dincolo de ordine să ajute la fel de multă lume. Ce anume din formatul cărților dvs. face ca cititorii să le găsească de folos?

Mă străduiesc să asigur un echilibru între poveștile concrete și argumentele filosofice abstracte. Poveștile dau viață filosofiei și evidențiază mai bine ideile, iar abstracțiunile filosofice mă ajută să generalizez, bazându-mă pe exemplele particulare pe care le istorisesc. Apoi mă asigur că tot ceea ce discut (prin povești sau prin teorii mai abstracte) are o aplicație practică, adică oamenii pot folosi acele idei pentru a-și schimba percepțiile sau modalitatea în care acționează asupra lumii.  

Regulile dvs. sunt menite să-i ajute pe oameni să înțeleagă, la nivel individual, haosul și ordinea și să tragă o linie între acestea. Credeți că organizațiile sau chiar națiunile ar avea de câștigat de pe urma scrierilor dvs.?

Regulile din Dincolo de ordine și din 12 Reguli de viață au o natură vădit psihologică și au fost formulate în mod explicit pentru a ajuta la dezvoltarea individuală. Chiar și așa, niște indivizi mai buni vor face ca și grupurile lor să fie mai bune. Regulile se pot dovedi utile și la anumite niveluri de organizare socială care includ aspecte privind indivizii.

Recunoștința este un aspect la care țineți foarte mult. Credeți că manifestarea acestui sentiment este mai dificilă pentru cei din țările mai sărace sau din mediile dezavantajate?

Recunoștința este greu de exprimat atunci când viața este plină de presiuni și stres. Chiar dacă există și o clară dimensiune subiectivă în aprecierea stresului, atât lipsurile evidente, cât și cele relative vor face viața mai nesigură, mai dificilă, mai de temut. Așa că e mai greu să fii recunoscător atunci când situația devine tot mai descurajantă, dar tocmai în aceste condiții avem și mai multă nevoie de recunoștință, pentru ca suferința produsă de nenorocirile ce-au dat peste noi să nu fie amplificată de o reacție contraproductivă. Asta nu înseamnă că, atunci când au parte de nedreptate, oamenii nu trebuie să se revolte și să lupte cu nedreptatea, dar acest gen de apărare va fi coroziv pentru cel care se războiește cu loviturile sorții.

În Dincolo de ordine, descrieți câteva cazuri extrem de interesante, reușind să găsiți ceva general-valabil în fiecare dintre aceste istorii de viață…

O poveste este o formă de comunicare ce ne permite să descoperim universalul în particular. Istoriile pe care le considerăm a fi memorabile, captivante și demne de a fi repovestite sunt acelea care ating o coardă sensibilă, care indică prezența unei morale prețioase. În 12 Reguli de viață și în Dincolo de ordine am încercat să aduc povești din cabinet, anumite episoade din experiența mea de psiholog clinician, care au aceste calități.

Regula X din Dincolo de ordine oferă sfaturi cuplurilor în care a apărut o răceală, o distanțare. Care este cheia pentru a menține o relație de succes?

Cel mai important lucru pentru a ține în viață relația de cuplu este onestitatea. Există și alți factori foarte importanți, precum curajul de a crede în celălalt și disponibilitatea de a asculta și a negocia.

Dincolo de ordine se referă la gestionarea haosului din viețile noastre. Din cele 12 noi reguli, care v-a ajutat cel mai mult să treceți cu bine de anul 2020?

Personal, cel mai greu mi-a fost să implementez Regula 12: ”Fii recunoscător, în ciuda suferinței prin care treci”. Am fost bântuit adesea de sentimentul de amărăciune, din cauza durerii și anxietății produse de bolile grave care s-au pogorât asupra familiei mele și asupra mea. Iar această presiune a fost amplificată și de restricțiile care au venit odată cu valul actualei pandemii virale. În mod paradoxal, Regula 12 mi-a fost și de cel mai mare folos: mi-a adus aminte că trebuie să fiu recunoscător față de toate acele lucruri care m-au ajutat să evit cele mai rele excese al anxietății și disperării induse de durere.

Ce sfat ați da unei persoane a cărei viață a fost schimbată radical de coronavirus sau care se teme de viitorul nesigur?

O să mă refer la un aspect legat de actualul context global, care nu este derivat din regulile prezentate în cele două cărți – Dincolo de ordine și 12 Reguli de viață. Lumea va fi un loc cu totul schimbat în câteva luni de-aici încolo, grație multitudinii de vaccinuri noi, produse foarte repede. Acestea vor contracara pandemia și vor permite o revenire la normal. Sfatul meu ar fi: Ai răbdare, căci grijile pe care ți le faci acum pentru plaga aceasta nu vor mai avea nicio relevanță în viitorul apropiat. Uneori, cea mai bună strategie este să înduri până va fi trecut tot ceea ce e mai rău.

Cum decurge procesul de scriere în cazul dvs.?

Când mă pun să scriu o carte, încerc să scriu zilnic. Scriu între 90 de minute și trei ore pe zi – ideea de a scrie și mai mult timp într-o zi nu e viabilă pentru mine. Cel mai bine scriu dimineața – iar când scriu, încerc de fiecare dată să răspund la o întrebare. Uneori chiar îmi notez această întrebare, alteori o păstrez doar în minte, dar am tot timpul o astfel de țintă.

Procesul creativ e cu totul diferit de partea de revizie. Asta înseamnă că atunci când stau în fața unei pagini albe, îmi aștern gândurile care îmi vin în minte și care sunt relevante pentru întrebarea mea, fără să-mi bat capul cu gramatica sau cu gradul de coerență al argumentelor. De asemenea, scriu chiar și gânduri care se contrazic între ele, așa ca într-un schimb de replici între două sau mai multe persoane. Acest proces de argumentare interioară reprezintă tocmai felul în care eu gândesc și adesea e bine dacă ajung să exprim ceva din acest proces, așa încât cititorul să poată fi martorul căilor urmate de gândirea mea, până să fi ajuns la concluzii.

Mai întâi, scriu o primă variantă (care adesea iese prea lungă) cât mai eficient și mai repede cu putință. Odată ce am încheiat această primă schiță, încep s-o revizuiesc, având în minte următoarele chestiuni: 1. Am folosit cuvântul potrivit sau există alte formulări mai precise, care pot să servească mai bine scopului meu? 2. Pot să îmbunătățesc fraza asta? Cel mai des, scriu mai multe versiuni ale unei fraze, după care aleg cea mai bună variantă. 3. Fiecare frază și-a găsit locul potrivit în paragraful potrivit? 4. Ordinea frazelor în paragraf este cea adecvată?

Se întâmplă adesea să extrag un paragraf din schița principală și să-l mut în alt document, unde scriu variante ale acelui paragraf, cu diverse rearanjări al frazelor care-l compun – după care aleg cel mai bun paragraf și-l înlocuiesc în documentul principal.

De asemenea, citesc cu voce tare fiecare frază. Asta mă ajută să cresc calitatea poetică a scriiturii, făcând-o totodată mai ușor de lecturat și de înțeles. După ce trec prin toate aceste etape, las deoparte ce am scris pentru cel puțin 4-5 săptămâni. Reiau apoi tot acest proces până când mi se pare că nu mai am ce îmbunătățiri considerabile să aduc. În acel moment, e clar că am obținut tot se putea mai bun.

(Interviu tradus din engleză de Victor Popescu)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp