Scandalul micilor de la Odorhei domină spațiul mediatic zilele acestea, punând în umbră teme de dezbatere mult mai importante. Reacțiile unora dintre conaționali mi se par exagerate și chiar ipocrite.
Pentru că fac exact ceea ce noi le imputăm vesticilor atunci când puneau anatema pe noi ca popor pornind de la comportamentul unei minorități care scandaliza opinia publică în marile capitale europene. Până la urmă nu fac și unii dintre noi același lucru acum, grăbindu-se să eticheteze o etnie pe baza comportamentului unor indivizi?
Am fost de mai multe ori în Harghita și Covasna. Ultima data, nu mai departe de vara acestui an, m-am bucurat de ospitalitatea unei conac unguresc din regiune, refăcut impecabil, precum și de minunatele prăjituri locale cumpărate de la o cofetărie privată din Odorhei, în care personalul era de etnie maghiară.
De fiecare dată am fost primit cu amabilitate și un zâmbet, iar atunci când m-am adresat în românește mi s-a răspuns la fel, chiar dacă nu într-o română perfectă. La rândul meu, am simțit nevoia să fac apel la singurele cuvinte maghiare pe care le cunosc și să mulțumesc. De fiecare data replica a venit fără greș: „Cu plăcere". O relație relaxată, civilizată și absolut normală indiferent de naționalitatea pe care o avem.
Ceea ce mă face să mă întreb. Oare cum s-ar schimba România dacă începând de mâine toți cetățenii ei ar ști să întoarcă, atunci când e cazul, un gest de curtoazie al concetățenilor lor de etnie maghiară spunând "mulțumesc frumos" în limbă maternă a acestora?
Adică "Köszönöm szépen!".
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
. o dată trecând pe lângă casa foarte frumoasă a unui ungur ne-am oprit în loc s-o admirăm
. curtea era plină de meri cu mere care îți lăsau gura apă
. din casă a ieșit un tânăr
. cum l-am văzut i-am făcut semn să-mi dea și mie un măr
. ungurul a răspuns cu un hotărât NU!
. atunci eu mi-am întins burta înainte și cu mâinile am arătat că am burta mare și poftesc la merele lui
. ungurul din nou: "hotărât NU!"
. colegii mei s-au pus pe râsete
. si râdeam în hohote la poarta lui
. apoi eu foarte veselă am ridicat mâna și mi-am luat la revedere de la ungur
. a doua zi am trecută din nou pe lângă casa ungurului
. ungurul din nou în curte
. cum ne-a văzut ne-a facut semn să ne oprim
. a adus un coș, l-a umplut cu mere, a ieșit la poartă și ne-a dat la toți mere
Inainte de toate trebuie sa avem respect unul fata de celalalt iar pretentiile maghiarilor nu lasa impresia asta. Asa ca o sa tot auzim intamplari de astea..
Eu mi-am ales la finalul studiilor universitare să predau la o școală din Sărămas jud. Harghita
Apoi am luat detașări an de an în București
Ei bine, de fiecare dată venită tocmai din București pentru aprobarea detașărilor am fost tratată civilizat de inspectorii de acolo
De 2 ori s-a întâmplat ca inspectorul care era însărcinat cu detașările sa fie la o terasă
Am trecut pe lângă terasă și inspectorul care m-a văzut trecând pe acolo, m-a recunoscut, s-a ridicata de la masă, a venit la inspectorat unde mi-a rezolvat pe loc problema fără șpagă de nici un fel, apoi s-a întors la terasă unde si-a continuat consumația
Câți inspectorii din București de etnie majoritar română ar fi fost capabili de asemenea gest de bun simț și buna creștere?
Ca exista si etnici dobitoci nu e o noutate. Ca exista romani dobitoci iar nu e o noutate. Dar aiureala asta cu "painea, magazinul, nu m-a servit ca nu vorbeam maghiara" o gasesti in 90% din relatari. Si acum intreb, doar la magazinul de paine se intampla aceasta "oropsire" a romanului verde? De ce nu la o cafea? La macelarie?