Elevii – obișnuiți cu figura severă a pedagogului tradițional – nu știu dacă să râdă, să se teamă sau să aplaude.

Iar mesajul? Ei bine, când l-am citit, am simțit cum fac diabet pe loc de la atâta dulcegărie. Nu doar că nu sunt o persoană matinală, dar nici genul care apreciază astfel de cuvinte la primele ore ale dimineții. (Foto: Profimedia)

Dacă ai o carte pentru copiii sub trei ani și simți că îi citești degeaba, că fuge de lângă tine sau că ți-o închide repede după ce ți-o frunzărește distrat, nu ceda. Există o cale, în câțiva pași, de a-ți atrage copilul să asculte, să urmărească din ce în ce mai atent firul poveștii. Foto: Alamy/ Profimedia

A scris pe tablă o comparație. A anulat comparația și a rămas metafora. Era ceva de genul: „Cerul este ca de foc”. A tăiat cuvântul „ca” și a rămas „Cerul e de foc”... Și gata! Am înțeles metafora! (Foto: Profimedia Images)

Pentru mine cititul e plăcere, e exercițiul alterității, e plonjeul în altă lume, e escapism și e plăcerea de a descoperi polifonii, senzații, idei, unghiuri. Cred mult că ne construim și în funcție de bibliotecile noastre interioare, că fiecare poveste lasă o urmă pe pagina propriei noastre existențe.

Acele cărţi, care ar trebui să fie prezente în orice bibliotecă, indiferent cât de mici sunt fondurile de carte, indiferent dacă acea bibliotecă funcţionează într-o şcoală mică, dintr-o comună săracă a României. Este vorba despre o listă de cărţi, care, odată parcurse, oferă o cultură generală solidă.

Am hotărât să întreb diverse persoane dacă s-ar încumeta să îl citească. Desigur, gratis. Trebuiau doar să fie de acord și de restul (trimis prin poștă etc.) mă ocupam eu. Singura condiție era ca efectiv să citească măcar o sută de pagini. Nici o altă condiție. Cât privea intervalul de timp în care să o citească, rugămintea era, dacă se putea, să fie întrucâtva mai mic decât mi-a luat mie să o scriu. Foto Getty Images

Am început să fac o selecție a cărților rămase în bibliotecă, rămase destul de multe. (Foto Guliver/Getty Images)

Piața de carte din România e estimată la 60 de milioane de euro, incomparabilă cu vânzările anuale de carte din Italia, de două miliarde de euro. Piața cărții din Germania, cea mai mare din Europa, se ridică la 9 miliarde de euro anual, cea din Ungaria - la 140 milioane de euro, cea din Bulgaria (cu o populație de 7 milioane) – la 60 milioane de euro, iar în Slovenia (două milioane de locuitori), la 75 de milioane de euro. (Foto: Inquam Photos/ Bogdan Danescu)

Anul 2019 mi-a adus o mulţime de cărţi de care aveam nevoie. Nu neapărat cărţi publicate în 2019, ci cărţi care au ajuns la mine în 2019 pentru prima oară sau într-un fel nou. Iată cinci dintre acestea: (Foto: Guliver/ Getty Images)