Peste câteva săptămâni, Barack Obama va lansa un podcast în care va vorbi despre cărțile care i-au „modelat viziunea asupra lumii”. Fostul președinte american este de altfel un cunoscut și avid cititor, care publică regulat liste cu lecturile lui, de ani și ani, în speranța de a-i inspira și pe alții să citească scrieri utile, valoroase sau pur și simplu frumoase.

„Unii oameni merg foarte drept prin viață. Atât de drept încât, nu văd nimic în stânga sau în dreapta. De aceea drumurile strâmbe sunt uneori mai interesante.” foto: Profimedia

Pe noptiera mea stau, de trei luni, aceleași două cărți. Nu le-am terminat. Nu e că nu mi-au plăcut, una e extraordinară, știu asta pentru că am citit primele cincizeci de pagini de trei ori, la anumite intervale, de fiecare dată pierzând firul și reluând de la capăt. Pe cealaltă am abandonat-o după un capitol, nu din plictiseală, ci pentru că telefonul a vibrat, am citit mesajul și m-am apucat de altceva.

Elevii – obișnuiți cu figura severă a pedagogului tradițional – nu știu dacă să râdă, să se teamă sau să aplaude.

Iar mesajul? Ei bine, când l-am citit, am simțit cum fac diabet pe loc de la atâta dulcegărie. Nu doar că nu sunt o persoană matinală, dar nici genul care apreciază astfel de cuvinte la primele ore ale dimineții. (Foto: Profimedia)

Dacă ai o carte pentru copiii sub trei ani și simți că îi citești degeaba, că fuge de lângă tine sau că ți-o închide repede după ce ți-o frunzărește distrat, nu ceda. Există o cale, în câțiva pași, de a-ți atrage copilul să asculte, să urmărească din ce în ce mai atent firul poveștii. Foto: Alamy/ Profimedia

A scris pe tablă o comparație. A anulat comparația și a rămas metafora. Era ceva de genul: „Cerul este ca de foc”. A tăiat cuvântul „ca” și a rămas „Cerul e de foc”... Și gata! Am înțeles metafora! (Foto: Profimedia Images)

Pentru mine cititul e plăcere, e exercițiul alterității, e plonjeul în altă lume, e escapism și e plăcerea de a descoperi polifonii, senzații, idei, unghiuri. Cred mult că ne construim și în funcție de bibliotecile noastre interioare, că fiecare poveste lasă o urmă pe pagina propriei noastre existențe.

Acele cărţi, care ar trebui să fie prezente în orice bibliotecă, indiferent cât de mici sunt fondurile de carte, indiferent dacă acea bibliotecă funcţionează într-o şcoală mică, dintr-o comună săracă a României. Este vorba despre o listă de cărţi, care, odată parcurse, oferă o cultură generală solidă.

Am hotărât să întreb diverse persoane dacă s-ar încumeta să îl citească. Desigur, gratis. Trebuiau doar să fie de acord și de restul (trimis prin poștă etc.) mă ocupam eu. Singura condiție era ca efectiv să citească măcar o sută de pagini. Nici o altă condiție. Cât privea intervalul de timp în care să o citească, rugămintea era, dacă se putea, să fie întrucâtva mai mic decât mi-a luat mie să o scriu. Foto Getty Images