Foto: Inquam Photos/ Alexandru Busca
Niciun președinte al României nu a fost mai departe de societate decât Klaus Iohannis. De la înălțimea privirii lui impersonale, a instaurat o distanță mare în timp și spațiu față de oamenii de rând. Nu a acordat de foarte mulți ani niciun interviu presei. Nu a avut de foarte mulți ani nicio întâlnire cu societatea civilă. Nu s-a adresat cetățenilor decât sub formă de declarații sobre și insipide, lipsite de orice empatie sau generozitate emoțională. Toate reacțiile lui sunt tardive și, de aceea, de multe ori, inutile. Nu a fost mai niciodată acolo unde trebuia să fie și când trebuia să fie.
La moartea lui Mihai Șora, care a fost pentru o mare parte a societății românești un simbol imens – cel care, împreună cu Regele Mihai, a fost întruchiparea istoriei noastre tragice din ultimul secol – președintele României nu are nimic de spus. Este irelevant dacă va mai spune ceva despre această uriașă pierdere mâine sau în altă zi. Trebuia să o facă în aceste 24 de ore scurse de la aflarea veștii, atunci când despărțirea de un mare om al veacului este cea mai insuportabilă.
Klaus Iohannis nu a fost alături de oameni nici la bine și, mai ales, nici la rău. O mare parte din imensa derută în care se află acest popor i se datorează. Prin toate compromisurile morale pe care le-a făcut, dar și prin tot ceea ce nu a făcut și ar fi putut să facă, dacă ar fi fost un pic mai mult un om, un simplu om, și nu statuia de metal rece închisă în propria-i suficiență, ar fi putut contribui nespus de mult la binele acestei societăți. Dar a preferat mereu confortul propriu, aranjamentul convenabil, calmarea tensiunilor prin ignorarea lor și prin intervenții banale atunci când oricum nu mai era nimic de făcut.
El nu trebuie urât și nu trebuie disprețuit. Trebuie uitat cât mai repede și pe ruina funcției lui să învățăm noi, ca popor, să construim o altfel de unitate, să inventăm altfel de lideri și să ne lăsăm mai greu pradă iluziilor atunci când ni se pare că alegem răul cel mai mic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Destinul tragic a Majestatii Sale, alungat din tara de comunisti si fesenisti in '90 contra unui om care a lucrat in aparatul comunist atat dupa instalarea lor la putere, cat si dupa asa numita revolutie, si nu in roluri de neglijat, mi se pare o jignire pentru memoria celui dintai.
E absent. Profund de absent. Un profesor prost, un sef de stat mutulica.
Mihai Sora a fost mai iubit si mai aproape de romani si mai ancorat in viata noastra de zi cu zi mai mult decat toti presedintii din ultimii 106 de ani ai romaniei.
──────────────────────────
P.S.
Să ne amintim de Arşinel cel mort: ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Dl . Popescu a fost singurul ziarist care şi-a păstrat linia şi ne-a amintit cine a fost, cu adevărat, Arşinel. O pastilă amară, dar necesară.