Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

La Timișoara, „O scrisoare pierdută” s-a jucat cu scena luminată de telefoanele spectatorilor, după o pană de curent

Scena luminată de telefoanele spectatorilor

Foto și video: Adrian Pîclișan

O pană de curent în timpul unui spectacol s-a transformat, la Teatrul Național din Timișoara, dintr-un moment neplăcut într-unul de bucurie. Când s-a stins lumina, spectatorii au aprins lanternele telefoanele și au luminat scena pentru ca actorii să-și poată continua jocul.

Întâmplarea a fost descrisă pe pagina de Facebook a Teatrului Național Timișoara.

„Aseară, 9 februarie 2023, Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara a rămas, pentru o vreme, în beznă. Pe scenă se derula scena finală din prima parte a spectacolului O SCRISOARE PIERDUTĂ de I.L. Caragiale, în regia Adei Lupu Hausvater. Un accident, o pană de curent căzută într-un moment nepotrivit s-a transformat într-o splendidă lecție despre legătura fundamentală care există între actorii de pe scenă și spectatorii din sala de spectacol. Aprinzând lanternele telefoanelor mobile, publicul a luminat scena, iar spectacolul a continuat în sclipirea a sute de leduri”, se arată în postare.

Cufundarea în întuneric a Sălii Mari a Teatrului Național a declanșat – iată – lumina

„Iluminarea scenei finale de către public, susținerea jocului actorilor prin lumina telefoanelor mobile ale publicului Teatrului Național are o încărcătură uriașă: dovedește că România se dezvoltă cu adevărat prin cultură, că opțiunea pentru teatru înseamnă civism, că – dincolo de toate exemplele negative – societatea este mult mai educată și mai implicată organic decât ne-ar lăsa să mai credem stridențele din spațiul public.

Cufundarea în întuneric a Sălii Mari a Teatrului Național a declanșat – iată – lumina”, au mai scris reprezentanții teatrului..

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult