La Timișoara, „O scrisoare pierdută” s-a jucat cu scena luminată de telefoanele spectatorilor, după o pană de curent

Poate că nu suntem suficient de nemulțumiți ca să vedem cu adevărat ce avem. Poate că, dincolo de nemulțumirile cotidiene și de criticile fără sfârșit, România pulsează cu o vitalitate discretă, cu umor și cu frumusețea unor lucruri care nu se văd imediat, dar care țin locul stabil al unei vieți adevărate. foto: Profimedia

Scriu acest text în primul rând pentru credincioșii ortodocși din România. Pentru cei care cred sincer în cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt un om al științei – ceea ce nu înseamnă automat că sunt și ateu. Cred și eu, dar în altceva: în rațiune, în observație, în experiment, în logică, în dovezi, în demonstrație. Pe baza acestora am analizat la început zicerile lui Dumnezeilă Georgescu. Erau atât de aberante, încât devenea ridicol să raționezi asupra lor. Am renunțat.

Zice cel mai detestat om politic român din aceste zile, că venirea în guvern a doamnei Oana Gheorghiu „nu e un lucru care să ne facă bine” și are maximă dreptate. Nu are cum să facă bine un asemenea om, PSD-ului. E un antidot la zboruri Nordis, la jafuri din banul public, la afaceri necurate și e clar că îi ia cu frisoane, cu grețuri. Țipă Olguța, țipă Manda, țipă Grindeanu că Oana Gheorghiu nu le face bine. E ca și cum ar fi venit o molimă peste ei.

În ultimele luni s-au produs câteva modificări pe scena politică românească. Dreapta a început să se consolideze și are un potențial semnificativ. Prin „dreapta” nu mă refer la populiștii de la AUR și la tot ce gravitează în jurul lor sau sub ei: SOT, POT, Partidul Patrioților, Georgescu, Anca Alexandrescu etc. Pentru a avea o viață politică sănătoasă, cei mai reprezentativi lideri ai dreptei ar trebui să fie politicieni de tipul (tot mai conservatorului) Nicușor Dan și Ilie Bolojan, iar electoratul care se consideră de dreapta ar trebui să înțeleagă acest lucru, fără să cadă în capcana populismului.

Filmarea începe cu membrii corului Tronos aplaudându-l pe președintele Academiei. Acesta stă în picioare și scutură din cap, parcă încercând să evite ispita – cuvânt potrivit pentru audiență – privind melancolic către masa încărcată cu numeroase bunătăți, dintre care majoritatea ar fi fost îngăduite chiar și Celui care a trăit ca evreu și a avut scris IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM pe crucea Sa. Foto: Basilica.ro