Credit: Vadim Ghirda/ AP/ Profimedia
Citiți cu atenție și nu pe diagonală. De multe ori citim repede pe repede-nainte și înțelegem doar ce ne convine. Nu ne facem „temele” cum trebuie, iar apoi găsim scuze: „N-am citit bine.”
Gabriel Liiceanu vorbește despre importanța unui „temei comun de înțelegere a primejdiei”, adică să știm împreună ce facem și de ce. Acest gând m-a inspirat să reflectez la situația din ultimele zile:
Care sunt riscurile reale?
Că vine „George Călinescu” la președinție și ne scoate din UE și NATO? Puțin probabil, pentru că nu are atâta putere.
Că vine Lasconi care susține LGBTQ? Poate, dar orice părinte care își iubește copilul, îi respectă alegerile. Mai mult decât atât, Dumnezeu ne cere să ne iubim aproapele, nu să-l judecăm. Citiți Matei 10:15.
Adevăratele noastre problemele:
1. Nu vedem pădurea din cauza copacilor: noi suntem problema.
Românul caută să fenteze, să înșele, caută scurtături, caută să obțină foloase cu cât mai puțină muncă. De la măturătorul de stradă și până la directorii de instituții sau companii, ne mai surprind doar cei care-și fac treaba bine și corect.
Am devenit imuni la treaba făcută prost. Acceptăm repede că n-am primit restul corect, că ne-a expediat repede medicul, că trebuie să plătim consultații la privat pentru că nu avem loc la un spital de stat decât peste 6 luni, că firma de gunoi mai mult a împroșcat gunoiul decât l-a colectat, că s-a reparat drumul, dar de trotuar s-a uitat, că șeful e incompetent, că nu primim bon fiscal la cosmetică/ coafură sau dentist și multe altele.
Ba chiar, am devenit suspicioși atunci când cineva își face treaba bine sau ne vorbește politicos. Ne întrebăm dacă nu are vreun interes ascuns.
2. Noi cu cine votăm duminică pe 1 decembrie?
Discutăm prea mult de Georgescu și uităm că avem alegeri parlamentare duminica asta. Parlamentul este extrem de important! Parlamentul poate vota suspendarea președintelui. Deci, Parlamentul are puterea de a echilibra lucrurile în țara asta.
Am uitat oare că pe 6 iulie 2012 Parlamentul a votat în favoarea suspendării lui Traian Băsescu? Și că referendumul pentru demiterea lui s-a desfășurat pe 29 iulie 2012?
Că am votat să nu fie demis, este altceva. Dar există mecanisme pentru a tempera președintele.
Deci, alegerile parlamentare sunt cel puțin la fel de importante ca alegerea președintelui.
3. Unde ne concentrăm atenția
Mi se pare că atenția noastră este deturnată spre a ne jigni unii pe alții și spre a căuta un salvator care să schimbe radical România.
Mi se pare că așa cum ne-a surprins că peste 2 milioane de români au votat cu Călin Georgescu, vom ajunge să nu știm ce ne-a lovit dacă vom avea un Guvern fragmentat (adică dacă vom vota partidele mici - oricâtă speranță ne-am pune în ele) și dacă vom lăsa PSD-ul să aibă majoritatea. De ce?
Din două considerente:
Dacă nu se va putea face o majoritate parlamentară, grija lor va fi să se certe între ei, nu să tempereze președintele. Lucru ce l-am văzut în acțiune în ultimii 10 ani când am avut cel mai leneș Președinte. Al doilea mandat l-a primit pentru că a rămas repetent. Și noi, și el.
PNL-ul a fost suficient de decent încât să-și schimbe conducerea și să afirme că o susțin pe Lasconi. PSD-ul fie tace, fie unii membri îl susțin pe Georgescu, doar ca să n-o susțină pe Lasconi.
Faptul că noi căutăm un salvator plin de certitudini spune foarte multe despre noi ca popor. Nu realizăm că dacă fiecare dintre noi ne-am face mai bine treaba în familia noastră și acolo unde muncim, atunci și lucrurile ar fi mai bune în țară.
Despre candidatul Lasconi
Lasconi nu e cel mai bun președinte pe care l-am putea avea, dar este asumată și are curaj să spună lucruri care îl deranjează pe fariseul ortodox.
Problema cu LGBTQ? N-are încotro, este mamă și își iubește fiica, indiferent de alegerile acesteia.
Fiica crescută de bunici? Mulți români au experimentat asta. A născut la 18 ani, iar la 20 a divorțat. A muncit la oraș și s-a străduit să-și facă o carieră. Ne-am întrebat vreodată câte ore ne cresc copiii cu tableta și televizorul?
Despre (pre)judecăți și credință
Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să știe că El ne cheamă la iubire și toleranță, nu la judecată.
Viitorul nostru nu depinde de un singur om sau de o promisiune salvatoare, ci de alegerile pe care le facem împreună, cu mintea limpede și inima deschisă.
Să ne oprim din graba și zgomotul dezbaterilor sterile, să reflectăm la ce fel de țară vrem să lăsăm copiilor noștri și să votăm responsabil, bine informați.
Alegerea noastră de duminică nu este doar un drept, ci și o datorie față de noi înșine/ însene și de cei care vin după noi.
Să mergem la vot cu calm, cu respect pentru diversitate și cu încrederea că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vasăzică sunt vinovat că nu văd „pădurea” din cauza „copacilor”! Ce copaci și care pădure când codrul politicii românești e plin de uscături?
"Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia."
Deci este chiar un verset care nu avantajează argumentația articolului, deoarece Mântuitorul spune ca vor fi aspru judecate cele doua cetăți cunoscute pentru homosexualitate și desfrau. Practic, ele sunt comparate - și luate ca etalon pentru o judecare aspra, iar apoi se adaugă că încă și mai greu le va fi acelora care i-au respins pe apostoli (cetății aceleia care nu ii primește pe apostolii propovăduitori).
Dar să lasam asta. Biblia într-adevăr ne spune, și nu în puține locuri, de iubirea aproapelui. Însă trebuie sa știți ca dacă vreți sa apărați ideologia lgbtq, trebuie sa găsiți alte argumente, din doua motive. Primul este că în aceeași Biblie sunt numeroase citatele împotriva homosexualitatii. Ca doar pe ele se sprijină creștinii de orice confesiune atunci când resping practica asta. Iar al doilea motiv ar fi unul de respect, de a nu-l amesteca pe Dumnezeu într-o argumentație alambicata, atunci când știm, prin logica și bun simt, ca El nu legitimeaza sau justifica păcatul. Chiar dacă iubește păcătosul, nu ii iubește și păcatul sau. Vine ca doctor ("cei bolnavi, nu cei sănătoși au nevoie de doctor" - spune biblia). Dar vine sa vindece, nu sa confirme și sa întărească în păcat.
Dacă lucrurile ar sta altfel (dar nu stau) e ca și cum am spune: Dumnezeu zice sa iubim pe toți oamenii, deci sa ii iubim și pe ucigași, deci e în regula ca oamenii sa nu mai infiereze crima. Deci crima e în regula, iar criminalii ar trebui acceptați și lăsați sa continue crimele lor. Despre ce vorbim? Dacă înțelegem iubirea ca acceptare, înseamnă că Biblia face lobby pentru acceptarea răului? Ca promovează crima, tâlharia, șantajul, furtul etc etc, pentru că sunt făcute de oameni pe care trebuie să îi iubim? Nu are niciun sens.
Viețile sfinților sunt pline de sfinți care și-au lăsat în urma păcatele. De ex, Maria Egipteanca, ce a fost prostituata din adolescență, vreme de 16 sau 17 ani. Apoi Maria Egipteanca s-a dus sa se închine la locurile sfinte și, în biserica Sf Mormânt, nu a reușit sa intre. O putere nevăzută o ținea pe loc, la ușa. Atunci, înaintea icoanei de la intrare, a Maicii Domnului, ea a plâns și a promis ca dacă e lasata sa se închine, se va schimba. Ceea ce a făcut, a lăsat apoi lumea și a mers în pustie, devenind sfântă. Mai avem și sfinți ucigasi și tâlhari. De ex Sfântul Moise Arapul. Sau chiar tâlharul cel pocăit, de pe cruce. Dar oamenii aceștia arată puterea schimbării. Puterea omului de a redeveni bun (asa cum toți eram în copilărie), de a ne cere iertare și a încerca, pe cât posibil, sa nu mai pacatuim. Deci tot omul trebuie iubit, da. Nu trebuie calomniat, sau rănit (nici moral). Noi nu știm cum se poate schimba acel om. Corect. Dar de aici la a spune că Biblia oferă argumente pentru a iubi și păcatul acela (sau pacatul în general) și de a-l accepta... Asta e fals și un mod de a rastalmaci.