Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Lecția de pe fundul Atlanticului: cât costă o respirație, până la urmă?

Submersibilul pierdut Titan

Urmăresc cu sufletul la gură povestea submersibilului dispărut în Atlantic, cu cinci suflete la bord și, sincer, mi se pare a fi coșmarul suprem al oricărei ființe umane.

Să fii blocat pe fundul oceanului într-o capsulă în care nu poți să stai nici măcar în picioare, cu o mică toaletă la dispoziție, în întuneric și frig, încercând să respiri cât mai puțin și să stai cât mai liniștit pentru a avea șanse mai multe să fii salvat. Să trăiești fiecare secundă ca pe un coșmar și pe o speranță în același timp. Să știi că nici măcar să te temi pe deplin nu ai dreptul, pentru că frica va consuma resursele tuturor. Să încerci să stai cât mai liniștit, ba chiar să dormi, pentru ca inima să-ți bată mai încet și să respiri mai rar, mai puțin intens. Pentru că fiecare respirație a ta ia din oxigenul celorlalte respirații din capsula pierdută în ocean.

Se știu puține lucruri despre soarta pasagerilor de la bordul navei Ocean Gate Explorations. Tot ce știm sigur e că s-au detectat niște zgomote în zona în care se bănuiește că s-ar afla submersibilul. Unii spun că e foarte posibil ca cei cinci pasageri să fi murit deja, intoxicați cu dioxid de carbon, pentru că aceste submarine funcționează cu baterii care au o durată de viață limitată și au epuratoare de CO2, însă dacă acestea nu mai funcționează, oamenii s-ar fi putut sufoca chiar înainte ca oxigenul să se termine.

Și mă gândeam că la bord sunt niște miliardari. Stockton Rush a fondat OceanGate Inc. în 2009 și este și pilotul navei, descris de prieteni ca un veritabil pionier și ca o persoană dispusă să-și asume riscuri. Așa a ajuns să fie cel mai tânăr pilot calificat pentru avioane cu reacţie din lume, pentru că la vârsta de 19 ani, în 1981, şi a zburat pe avioane comerciale în timpul facultăţii. Hamish Harding este un miliardar britanic care locuieşte în Dubai, în Emiratele Arabe Unite. Și acesta deţine trei recorduri Guinness World Records, inclusiv pentru cea mai lungă durată la adâncimea maximă a oceanului petrecută într-o navă cu echipaj. Shahzada şi Suleman Dawood, tată şi fiu, sunt membri ai uneia dintre cele mai importante și prospere familii din Pakistan. Paul-Henri Nargeolet este un fost ofiţer al marinei franceze care este considerat un expert în Titanic după ce a făcut mai multe călătorii la epavă de-a lungul mai multor decenii.

Toți sunt oameni cu posibilități financiare enorme și cariere impresionante. De altfel, au plătit o sumă uriașă pentru această călătorie care ar fi trebuit să dureze câteva ore pentru a vedea rămășițele Titanicului.

Și probabil că fiecare dintre ei acum și-ar da totul pentru a fi în locul nostru, a celor care ducem niște vieți monotone și problematice, dar avem destul aer și soare pentru a putea respira normal. Apropo, poate ar fi cazul să fim și recunoscători, din când în când, chiar și dacă ni se pare că avem vieți fără culoare.

Povestea asta, dincolo de a fi un coșmar, e și o lecție despre cât de mult contează, de fapt, banii. Da, îți pot asigura o călătorie în spațiu sau pe fundul Atlanticului și, dacă totul decurge bine, rămâi cu o experiență mișto. Dar dacă lucrurile decurg prost și ajungi într-o situație limită, a fi miliardar sau nu devine total irelevant. Iar oamenii ăia au experimentat pe pielea lor, probabil, cel mai mare coșmar imaginabil pentru o ființă umană. Și au înțeles pe calea cea mai grea dintre toate cele posibile că multe lucruri se pot cumpăra, dar sunt și excepții esențiale. De exemplu, o respirație atunci când ajungi captiv într-o capsulă pe fundul Atlanticului.

Text publicat inițial pe pagina de Facebook a autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daniel check icon
    Lecția e ca viata trebuie trăită cu bucurie, indiferent de avere, ca vad ca se ia mult în calcul aspectul material. Și ca nu trebuie sa invidiezi pe nimeni, fiecare are drumul sau. Personal nu as întra în nici o capsula sa ma duc la 4 km sub nivelul marii nici dacă ma plătești cu 250 mii de euro.
    • Like 0
  • Marina check icon
    "Dar dacă lucrurile decurg prost și ajungi într-o situație limită, a fi miliardar sau nu devine total irelevant." - da, dacă ajungi întro situație limită e cam grav, dar nu irelevant. Pe miliardarii ăștia îi caută toată lumea, nu așa se întâmplă dacă este vorba despre oameni oarecare. Dar dacă nu ești într-o situație limită, să ai bani înseamnă să ai șansa de a trăi interesant.
    Concluzie: prefer să mor într-o aventură pe fundul oceanului decât lovit de o mașină în fața casei, să zicem. Că de murit oricum o să mor.
    • Like 0
  • Marius check icon
    Si lectia care-i? Sa am ocazia odata in viata sa vad Titanicul sau sa duc o existenta monotona..... " ... pentru a fi în locul nostru, a celor care ducem niște vieți monotone și problematice, dar avem destul aer și soare pentru a putea respira normal...."

    Multumesc, nu. Prefer sa vad Titanicul cu toate riscurile!

    PS. Dumneavoastra va recomand ..."monotonia si problematica". Sunt materii care se studiaza la ...."scoala"!
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult