Am fost în inima Siciliei, am mâncat fructe de mare și am făcut 16.000 de pași pe zi. În fața unei biserici, am dat nas în nas cu mafiotul „deghizat” în vânzător de cafea

sursa foto: arhiva personala

Palermo - inima Siciliei – cea mai mare insulă din Marea Mediterană. O destinație ieftină și accesibilă pentru românii care vor să evadeze într-o țară caldă, cu climă mediteraneană, mâncare bună și soare cât cuprinde. Nu știu alții cum sunt, dar mie astfel de locuri îmi plac: autentice, care spun ceva de la sine, fără să fie google-uite prea mult și care se lasă descoperite la pas - 14.000-16.000 pe zi - informație verificată de pedometrul activ pe telefon, care mi-a felicitat recordul atins în cele 5 zile de Palermo – capitala Siciliei.

Istoria Palermo se leagă de tradiția mafiei italiene, ușor de observat prin monumentele înalte ridicate în memoria magistraților care au luptat împotriva fenomenului, dar și prin atmosfera care creionează străzile centrului istoric.

Cazarea din inima centrului istoric, pe Via Porta Carini, a fost pe o străduță mică și mereu populată de asiatici și sicilieni deopotrivă, care vând mâncare proaspătă, pește și fructe de mare ținute în gheață, dar și nimicuri made in China, în formă de bijuterii, suvenire, alături de condimente locale, pânze, materiale de croitorit și tot soiul de lucruri de care nici nu știai că ai nevoie. O atmosferă vibrantă, care începe la prima oră a dimineții și îți trezește simțurile, chiar și atunci când ochii încă ți se lipesc de somn. Sicilienii sunt zgomotoși și mereu vor să îți vândă ceva. Seamănă cu frații lor din Napoli, doar că sunt mai „negri pe interior”, după cum ei înșiși recunosc. Spiritul oriental încă e vizibil în clădirile vechi (parțial nerestaurate), dar și în străduțele înguste, mozaicurile și ocrul clădirilor din Palermo.

Străzile din capitala Siciliei respectă „tradiția” gunoaielor aruncate în cantități mari la colțurile străzilor principale din centrul istoric. E o tradiție pe care am văzut-o și în Napoli, așa că, dacă ai fost acolo, poți să supraviețuiești și în Palermo. Sicilienii sunt oameni curioși, te studiază atent și au un fel al lor de a te saluta dis de dimineață – e tot un „Ciao bella!” si un „Buon giorno!”, de peste tot, că îți vine să te tot plimbi pe străzile din Palermo. 

Mâncarea e bună și ieftină - recomand evitarea străzilor principale din centrul istoric, pentru a găsi un restaurant autentic unde mănânci ca la mama acasă. Pastele, fructele de mare, pizza, dar și arancini și caponata (specifice zonei) au fost încercate fără remușcări.

Daca vrei să simți sufletul din Palermo, e musai să ajungi în cea mai mare piață de pește și fructe, pe care le vând cu zgomot sicilienii piețari, care miros a grătare și țigări rulate. Cea mai mare piață de alimente e departe de centrul istoric, dar aproape de Portul din Palermo, o pietonală relaxantă care te duce în Golf, unde poți admira ambarcațiunile sicilienilor. Palermo nu este orașul plajei, ci doar al promenadei. Daca vrei baie de soare, poți ajunge la cea mai apropiată plajă, care este la 20 de minute cu mașina din Palermo – Plaja Mondello.

Revenind la lucruri mai puțin turistice, e bine de știut că cine are ochi și spirit de observație (ca mine și mama!) poate vedea cum încă funcționează tradiția mafiei din Palermo. Treaba e simplă și la vedere. O rulotă mobilă de cafea și înghețată care se instalează în fiecare zi, în jurul orei 7, în zgomotul tarabelor pe roți și al pubelelor de gunoi care curăță străzile pieței. Trei bărbați bine îmbrăcați, cu haine de brand și foarte albi, stau și observă mișcarea în piață. Nu fac mare lucru, daca te uiți la ei; par dintr-o familie, pentru că se sărută pe obraz atunci când se întâlnesc. Au un stil relaxat și teritorial. Sunt alfa. Toți. Vânzătorul de cafea este cel mai tânăr din grup. Îl cheamă Mario și vinde cafea și gelato. Tatăl sau unchiul (nu știm sigur legătura de sânge, dar există cu siguranță) este cel care îl însoțește permanent și cel care încasează bani cash în pungi de plastic cu zip, la final de săptămână. Tot el primește un regalo (o „atenție”) într-o cutiuță elegantă, în care se ascund și alte minuni, pe care nu am reușit să le identificăm, dar despre care știm că au fost apreciate, după exclamația bucuroasă: „Siamo una famiglia!” Gelateria și caffetteria Il Capo este accesibilă oricui face o plimbare pe Via Porta Carini și ajunge la numărul 46. Totul se întâmplă foarte firesc, la porțile unei biserici catolice, unde oamenii intră și ies, se roagă și speră la mai bine.

Două lumi ale Siciliei care se intersectează în public, fără nicio perdea. Fascinant de văzut și observat, dar parcă ți se face pielea de găină când te gândești câți oameni sunt exploatați și stau (încă) cu frica altor oameni.

Dacă vrei liniște și aer curat, e musai să vezi Marsala. Acolo regulile se schimbă. Mașinile nu mai gonesc ca nebunele și scuterele nu opresc la 2 cm de tine. Lumea e mai caldă și adoptă clasicul stil Italian “dolce far niente”. Noi am luat un bus până în Marsala, pentru că autocarele arată tare bine în Sicilia și sunt și mai ieftine decât trenul. Am mers 2:30 h din Palermo și am ajuns numai bine să ne bucurăm de soarele Mediteranei și al Siciliei de Sud. În Marsala, găsești faimosul vin de Marsala și El dolce de Marsala, un desert simplu care îmbină aromele locale. Marsala e tihnă și asta se vede din fețele celor trecuți de anii tinereții, care sunt senine și puse pe haz. Bătrânii octogenari din Marsala au noroc de soare tot timpul anului si asta se vede, din postura lor, felul cum se mișcă, lipsa bastoanelor sau a altor adjuvante motorii. Acolo, cei trecuți de primele tinereți manifestă relaxare și stare de bine, își plimbă nepoții pe plajă sau stau la umbra portocalilor și a palmierilor, pe băncuțele din centrul orașului, socializând.

De neratat în centrul din Marsala este restaurantul Enoteca de Marsala, poziționat numai bine, aproape de Poarta Garibaldi, un loc de văzut pe harta punctelor turistice.

Străzile din Marsala nu respectă „tradiția” gunoaielor aruncate, nici măcar în zonele din afara centrului vechi. Totul este foarte curat și aerisit. Așa că, pentru cine vrea o gură de aer mediteranean, Marsala este o opțiune excelentă.

Am încheiat periplul din Sicilia înapoi în Palermo, de unde am decolat deasupra mării având un gol în stomac și multe sticluțe, condimente și uleiuri cu arome înghesuite în bagaje.

Concluzia mea a fost simplă: Sicilia este pentru cei care vor să iasă din rutina all inclusive, pentru cei care caută experiențe autentice, nu magazine de firmă sau restaurante de fițe, pentru cei care știu să observe mai mult și să critice mai puțin – sau, așa cum spunea Anthony Bourdain, Palermo e bine să fie văzut prin ochii călătorului, nu ai turistului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp