Sunt câteva expresii pe care le-am auzit dintotdeauna, le-am învățat de când eram mici, și acum le repetăm, la rândul nostru, cu o la fel de mare doză de încredere ca cea care ne-a fost, la rândul nostru, servită.
„Omul sfințește locul”, „ce nu te omoară, te face mai puternic”, „acasă înseamnă acel loc unde îți este inima”. Pe ultimele două le auzim și le spunem mai ales în momentele grele, când vrem să încurajăm pe cineva, iar Crăciunul este unul dintre acele momente.
Pentru că este acea perioadă din an când, pe lângă faptul că ne bucurăm de prezent, ne aducem aminte și de trecut. Și ca într-un recensământ al emoțiilor, ne dăm seama și de ce ne lipsește. Sau de cine.
În momentul ăsta gândesc simplist. Românii și-au petrecut sărbătorile fie acasă, fie departe de casă, fie... în drum spre. Citeam zilele trecute despre cozile monstruoase din vamă și despre nervii celor prinși în trafic. Cum li se scurge nisipul din clepsidra vacanței stând în coloană. Și mă întrebam dacă, odată ajunși acasă, se vor concentra mai mult să își verse nervii din cauza întârzierilor de atâtea ore sau vor putea sa lase totul deoparte și să se bucure de revedere, fie ea și așa, întârziată. Dacă vor putea să vadă sfertul plin al paharului. Pentru că pentru cei plecați timpul curge altfel: este fragmentat și împărțit pe minute și se dilată sau se contractă în funcție de cei cu care îl împart. Și niciodată nu este suficient. Dar, vorba aia, „ce nu te omoară te face mai puternic”.
Între timp, în țară totul în momentul asta se rezumă la tradiții. Media ne servește tradiții pe pâine (și mai bine așa decât cu necrologul nesfârșit de care avem parte în timpul anului, - 70% transmisii din spitale, morgi și secții de poliție), iar anul ăsta m-am amuzat cu o știre despre cum copiii acestei generații Y au început să o lase mai moale cu cluburile în perioada asta, totul în spiritul sărbatorilor. Ceea ce e foarte bine și frumos, dar ne arată și cât de influențabili suntem. Partea mai puțin bună e că și acum, în decembrie, când tot românul își dă puțin mai mult frâu liber la cheltuieli în numele tradițiilor culinare și al nașterii Mântuitorului, tot e nevoit să alerge după promoții. Tot e constrâns de realitatea financiară românească.
În străinătate, românul de aici, tânjind după orice strop de ingredient de acasă, nu se uită la cât dă pe sarmale și ajunge chiar să asculte melodii la care acasă ar fi strâmbat din nas. Curios lucru, acasă ar fi vrut să demonstreze anturajului că este deasupra anumitor lucruri, că este evoluat cultural și nu agațat într-un trecut pe care de multe ori îl numește „comunist”. În deplasare fiind, vrea să afle toți cât de român este și cum Crăciunul nu înseamnă nimic fără caltaboș, Hrușcă, mesaje cu „fie ca” și alte câteva lucruri care trebuie bifate. Ca apoi să ajungă acasă și să înjure sistemul românesc, ticăloșia și corupția românească și, în general, cam tot neaoșul și autenticul lăudate câteva sute de kilometri mai devreme. Și nu-mi dau seama dacă este dezrădăcinarea pe care o simți de la un punct, indiferent de unde te afli, sau o confuzie generală.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.