Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Liviu Dragnea n-are nevoie de părerea voastră, ci de numărul vostru. În România de azi ești „ucis” violent de prostie, minciună, furt, invidie, dorință de putere și de lipsa educației

Protest - familie

 (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

E seară, abia am ajuns acasă și deschid radioul pentru a asculta știrile de la ora 6, ora României. În funcție de ceea ce aud îmi deschid calculatorul și caut mai multe informații. Îmi încep diminețile cu știrile serii și îmi termin ziua cu știrile dimineții. Iar în mijlocul zilei, în timp ce România doarme, îmi trăiesc viața în Canada.

Am plecat de numai un an și nu pot sta departe, deși sunt foarte departe. E atât de multă gălăgie în țara mea, încât o aud, oriunde aș fi.

În luna august, când am venit în România pentru trei săptămâni, rude și prieteni m-au întrebat cum mi se pare acum țara și capitala, din perspectiva celui plecat. „Mi se pare că e ca și cum v-ați duce viața la limită”, asta le-am răspuns. 

La două zile după ce am aterizat pe Otopeniul cu toalete infecte și aproape inexistente, unde persoanele cu handicap, vârstnicii și familiile cu copii mici nu beneficiază de niciun fel de facilități, unde aerul e irespirabil din cauza înghesuielii, iar bagajele îți vin negreșit pe o altă bandă decât cea afișată, mi-am primit porția de gaze de la Jandarmerie. Un om a murit atunci și alte sute au ajuns în spital.

După ce un an de zile am condus mașina pe șoselele din orașul canadian Vancouver sau am fost simplu pieton, să merg pe străzile de la noi într-un automobil sau pe jos mi s-a părut unul dintre cele mai periculoase lucruri. Trăiam încontinuu cu senzația că fiecare pune frână în ultimul moment, cu o fracțiune de secundă înainte de a se produce accidentul, că pietonii își riscă viața aruncându-se pe șosea fără a ține cont de semafoare sau treceri permise, și că toată lumea gonește imediat ce găsește o bucățică de drum liberă. Mi-am revenit cât de cât abia după vreo săptămână. 

Dar statisticile Comisiei Europene confirmă: „cinci români mor zilnic în accidente rutiere”. Așadar echivalentul a 1% din populația Bucureștiului piere anual din această cauză. Suntem pe primul loc în Europa în acest sinistru clasament. Dar când te urci zilnic în mașină nu mai conștientizezi asta. Auzi statisticile, dar tot trebuie să-ți duci copilul la școală, tot trebuie să ajungi la birou, tot mai vrei să evadezi într-un weekend la munte sau la mare. Nu poți sta închis în casă. Și tot acest pericol se integrează în normalitatea vieții de zi cu zi.

Era august și o bună prietenă plecase cu doi copii mici pe litoral. După numai trei zile cel mare, care are doi ani și jumătate, a luat un virus. A fost plimbat din spital în spital, i s-au dat antibiotice fără a se verifica dacă e alergic la vreo substanță, drept care i s-a umflat și un ochi. Temperatura nu-i scădea, iar prietena mea s-a văzut nevoită să-l ia din spital și să-l trateze acasă de frica unei complicații. La numai câteva zile după ce acesta a început să se mai întremeze a căzut la pat și ea și copilul cel mic, de numai șapte luni, răpuși de același virus. Și-au revenit cu greu după alte două săptămâni. România la limită, unde tot statisticile ne plasează pe primul loc în Europa la numărul de infecții intraspitalicești. 

Când a venit să mă ia de la aeroport, sora mea arăta ca un om stors de energie. Lucrează ca arhitect, are doi copii la școală, cel mare acum în clasa a VIII-a, și încearcă de un an de zile să pună pe picioare un proiect extraordinar. Se trezește dimineața înainte de 6, iar la ora 11 seara cade lată de oboseală. Îmi povestește de oameni cu bani care nu știu să spună nici măcar un „mulțumesc” după ce le-ai terminat o lucrare și care întârzie luni de zile să-ți dea banii pe munca ta, de băncile care nu acordă finanțări pentru proiecte individuale, de costurile meditațiilor pentru copil, ca să poată avea șansa de a intra la un liceu bun... O tuse persistentă îi întrerupe mereu povestea. De un an de zile sistemul imunitar i-a fost dat peste cap. Ambrozia care a năpădit terenurile virane din București, aflate și pe șantierele unde ea muncește zilnic, i-a declanșat o puternică alergie, care nu o lasă să respire și o face să tușească o dată la câteva secunde. Are un tratament, dar nu prea are efect. Așteaptă să vină vremea rece, să-i mai treacă alergia, și se roagă să nu o lovească vreo răceală între timp.

O prietenă îmi spune că divorțează, iar de la alții aflu că fiica de numai 17 ani a unor cunoștințe s-a sinucis. Afară e atât de cald, încât rareori pot pleca în timpul zilei să mă văd cu prietenii și îmi este mereu atât de sete, încât mă întreb dacă nu m-am îmbolnăvit de diabet.

La televizor se urlă zile la rând pe tema manifestațiilor din 10 august. PSD-ul se luptă cu PSD-ul, iar pentru moment Dragnea pare a fi îngropat de ai lui. 

Eu mă întorc în Canada și ascult radioul. Încep școlile, iar în România peste 20% din clădirile unde învață copiii nu au autorizație sanitară de funcționare. Dragnea câștigă din nou războiul și se pregătește să îngroape toată România. Milioane de euro se scurg din buzunarele românilor pe petreceri date de primării și pe un referendum politizat. Se urlă împotriva homosexualilor, în timp ce la fiecare 30 de secunde o româncă e agresată fizic de partenerul de viață, Coaliția pentru Familie vorbește despre apărarea copiilor, în timp ce sute așteaptă să fie adoptați de părinți care să-i iubească, iar Guvernul sfidează legile matematicii prin ordonanțe de urgență ca să poată adăuga voturi inexistente pentru acest Referendum. Și aproape nu-mi vine să cred că a ajuns să se joace cartea: Dragnea la pușcărie versus România afară din UE.

Da, să trăiești în România e periculos, dar nu ca într-o țară aflată într-o zonă de conflict, unde te aștepți să fii împușcat sau aruncat în aer, și nici ca într-una unde criminalitatea e ridicată. Măcar în asta există o logică. Nu, în România de acum ești ucis violent și rapid sau lent și pe negândite de lucruri aparent inofensive ca: prostia, furtul, minciuna, invidia, dorința de putere și lipsa educației.

Bătrânii noștri își numără pastilele și orele de așteptare din spitale, în loc să colecționeze broșuri pentru următoarele călătorii prin lume, la fiecare opt minute un român își părăsește țara, majoritatea tinerilor stau și ei cu bagajele la ușă, iar cei rămași în țară se luptă pentru supraviețuire.

Doar decizia înțeleaptă a fiecăruia dintre noi ne mai poate salva.

În acest weekend, în Canada se sărbătorește Ziua Recunoștinței. E o sărbătoare a familiei, așa cum este și Crăciunul. Același weekend în care unii români sunt pregătiți să-și pună votul pe distrugerea acestui concept, de familie, răspunzând la chemarea celui care are nevoie doar de numărul lor, nu și de părerea lor, pentru a se salva doar pe el, sacrificând orice și pe oricine.

Spre seară voi asculta radioul. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am vizionat recent un film destul de vechi, Stalag 17, subiectul din WW2, un lagar de prizonieri. Cei din lagar, americani, incercau sa evadeze si erau impuscati, de fiecare data nemtii stiau unde sa-i astepte. Au tot cautat sa afle cine tradeaza, in final "tradatorul" se dovedeste a fi german, insarcinat, culmea de seful de lagar american cu asigurarea pazei celor care incercau sa scape. Odata descoperit va fi pedepsit, dupa care doi prizonieri reusesc sa evadeze. Scena finala este extraordinara, sant aratati toti prizonierii cuprinsi de bucurie ca cel care tradase nu era american, ca si ei. Asta spune multe la capitolul unitate, ceva ce lipseste poporului roman. A pleca intr-o lume in care lucrurile sant destul de bine puse la punct este dreptul fiecaruia. La un moment dat te saturi sa vezi ca te lupti de unul singur, la fel ca majoritatea de langa tine. Totusi, sa nu uitam: "When the going gets tough, the tough get going" sau, cand situatia o cere cel puternic va gasi o solutie"
    • Like 0
  • Acesta e sfarsitul .... Dragnea a vrut sa ... dar cei din teritoriu n-au semnat scrisoarea fireai (a dracu' ) pt ca sunt lasi dar i-au tras-o lui Dragnea la referendum .. adio Dragnea ! Fa-ti valiza de lemn... pleci in catanie... ps vaselina , sa nu uiti vaselina ! Poporul iubeste PSD ! #muiePSD de acolo a izvorat.
    • Like 1
    • @ Razvan Valentin Vasioiu
      Să fim serioși: Dragnea va fi bine-merci indiferent de succesul referendumului! În varianta (improbabilă) că referendumul nu va putea fi validat, le va spune mai-marilor B.O.R. ”băieți, eu am făcut tot ce am putut pt voi... N-a fost să fie acum, voi susțineți-mă în continuare și eu voi fi alături de voi”.
      În rest, perfect adevărat: poporul chiar iubește PSD! Anal și oral.
      • Like 1
  • Victor66 check icon
    Daca i-au dat antibiotice pentru virus, fie erau nebuni, fie neglijenti, pentru ca antibioticele se dau pentru bacterii.
    • Like 0
  • Și am o mică obiecție când spuneți "doar decizia înțeleaptă a fiecăruia dintre noi NE poate salva". Vă înțeleg preocuparea pt România,, dar dvs. v-ați ""salvat" deja individual, din câte înțeleg. Sunteți ca politicienii care zic: să ne construim cu toții un viitor mai bun.... Pricepeți trucul, nu?!
    • Like 2
    • @ Mirela Mihalache
      I-a scăpat povestea lui Moș Ion Roată...
      Cu excepția acestei scăpări (justificată parțial: se pare, totuși, că autorul a participat la manifestația din 10 august - așadar nu e complet detașat de viața civică din Ro), mie mi-a plăcut articolul.
      • Like 0
    • @ Mirela Mihalache
      Imi permit sa adaug la.... "doar decizia înțeleaptă a fiecăruia dintre noi NE poate salva". Vă înțeleg preocuparea pt România,, dar dvs. v-ați ""salvat" deja individual, din câte înțeleg. Sunteți ca politicienii care zic: să ne construim cu toții un viitor mai bun", o "inteleapta" vorba romaneasca: "Fa tu daca esti..." la care in continuare este nevoie de complectarea:"Eu am alte treburi, nu ca tine". Asa sa ajuns la prezentul cu PSD& co si nu numai.
      • Like 0
  • Am înțeles: în România e iadul, iar dvs. ne arătați calea spre rai - să nu ne prezentăm azi la referendum. Mulțumesc din inimă. Tb să fie reconfortant să fiți dintre aceia puțini, înțelepți și buni care împărtășesc cu generozitaate lumina cunoașterii asupra maselor narcotizate de miturile inepte ale clerului supraponderal și obtuz... Să trăiți, că ne trebuiți! :D
    • Like 0
    • @ Mirela Mihalache
      Cata ironie gratuita si inutila!
      Daca un strain de neamul nostru ar fi scris acest editorial,i-ati fi reprosat tot asa,in subtext,ca e un strain,sa-si vada de ale lui...
      • Like 1
    • @ Mirela Mihalache
      Aici nu mai pot fi de acord cu dvs...
      În primul rînd, textul spune că ne irosim timpul și energiile pe chestiuni irelevante (ceea ce este adevărat) iar dintr-asta înțelege fiecare ce vrea. Dacă pt dvs tema referendumului are vreo noimă, perfect, n-aveți decît să vă exprimați dorința.
      În al doilea rînd, din text nu rezultă nicidecum că acea ”cale spre rai” de care pomeniți ar fi să nu vă prezentați la referendum ci mai degrabă să emigrați în Canada.
      • Like 0
  • Dupa validarea referendumului conceptul de familie ca rezultat al casatoriei va ramane exact cum e dintotdeauna, in plus va face foarte dificila schimbarea (distrugerea) lui de catre o minoritate. Adica exact pe dos fata de ce sustineti in articol.
    • Like 0
    • @ Sorin Gherghel
      Chiar credeti ca referendumul si introducerea expresa in Constitutie a stipulatei deja in Codul Civil "Casatoria se face intre un barbat si o femeie." va readuce unitatea,solidaritatea,buna intelegere in sanul societatii romanesti???
      Credeti ca aceasta stipulare in Constitutie e cea care va face ca Romania sa aibe infrastructura(ma refer inclusiv la spitale) comparativa cu Ungaria,macar?
      Credeti ca aceasta stipulare in Constitutie va reduce numarul romanilor care pleaca unde vad cu ochii?
      • Like 3
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Copy that.
    Si eu am bagajele la usa.
    Destinatia: Oriunde
    Bilet:Dus
    Log Out
    • Like 3


Îți recomandăm

Jamal Khashoggi

Uciderea lui Jamal Khashoggi, cel puţin modul ȋn care aceasta a fost relatată de mass-media turce, înfierbântată ṣi de declaraţiile preşedintelui Erdogan pe aceasta temă, a stȃrnit nemulţumirea cancelariilor occidentale, dar şi interesul internauţilor, şocaţi de aspectele macabre ale relatărilor venite dinspre Ankara.

Citește mai mult

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult