Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Sărutul libertății. M-am întors din Canada ca să-mi iau rația de gaz în Piața Victoriei

Sărutul din Piața Victoriei

Foto: Ada Bucur

E miezul nopții în Piața Victoriei și ne-am decis să plecăm spre case. Cu greu. Dar am început să tremurăm de frig în plină vară. Suntem epuizați de nesomn.

Eu am aterizat din Canada în urmă cu aproape trei zile și ultimul somn bun l-am avut în noaptea de dinaintea plecării. De atunci fur pur și simplu câte o oră-două de odihnă și mă las pradă lor pe apucate. Dar nu mă pot plânge, cel puțin eu am dormit bine în ultimele câteva luni. Prietenii mei, nu. Viața în România de acum nu te lasă să dormi. Trebuie să stai de veghe, trebuie să dormi în piață dacă e nevoie, trebuie să-ți întrerupi concediul ca să protestezi, trebuie să te întrebi dacă jobul pe care-l ai azi va mai fi și mâine, trebuie să stai la cozi pentru a-ți plăti taxele, trebuie să te gândești din ce bani vei plăti meditațiile copilului ca să treacă examenele, trebuie să afli ce șpagă să dai în spital ca să ai garanția că părintele tău bolnav își va primi medicamentele (dar nu ai nicio garanție), trebuie să...

Povești ce mi s-au rostogolit în urechi, atunci când jandarmii ne dădeau o pauză de respirație. Povești pe care le-am auzit la șueta de la nivelul asfaltului în cea de a doua zi de protest. Nici dacă aș fi dat o petrecere la revenirea acasă și tot nu aș fi reușit să mă întâlnesc în timpul pe care-l am cu atâta lume. Români din toată România și români din toată lumea. Toți au fost acolo să ia o gură de gaz.

M-am tot gândit înainte de a pleca din Canada spre casă, cum ne va primi Liviu Dragnea la manifestație. Pentru că a avut ceva timp să se gândească cum și ce să pună la cale pentru a murdări tot acest efort al românilor de peste tot... Și-a spus el că ceva gaz nu ne strică. Nici niște lacrimi în plus. Nici ceva sânge și bătaie.

Nu-i nimic. Suntem ok.

Mă gândesc cum se va mai plimba liniștit pe stradă după ce și-a asmuțit „câinii” pe oameni. Se va găsi cineva să-l apere, așa cum a făcut acel bărbat care a sărit în ajutorul femeii-jandarm?

Doi români își cară bagajele prin Piața Victoriei pentru o ultimă cântare înainte de a pleca spre aeroport. Mihai Șora, bătrânul nostru înțelept, se plimbă la miezul nopții prin Piața Victoriei înconjurat de mulțimea care-și dorește să-l asculte și care-l aplaudă. Doi tineri se sărută în fața jandarmilor.

Acum ne este frig și suntem epuizați. Dar ne vom întoarce în piață. Și azi și mâine și poimâine...

Noi putem circula peste tot ca niște oameni liberi, domnule Dragnea. Dvs. nu mai sunteți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • După mineriada lui Iliescu, jandarmiada lui Dragnea. Sper să putrezească amândoi în iad, după ce vor putrezi în pușcărie.
    • Like 8


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult