Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

După primul an de școală în Canada mi-am dat seama că în România, la liceu, fiul meu nu a învățat mai nimic

Elevi Canada

Foto: Guliver/Getty Images

Prin ușa întredeschisă îmi observ fiul de 17 ani, care stă la birou în fața computerului, făcând gesturi ciudate cu mâinile ca și cum ar învăța un limbaj al semnelor pentru surdo-muți. Dar nu, nu face asta. De fapt, învață la franceză.

În Canada școala a început cu o săptămână mai devreme decât în România, iar pentru Andrei este al doilea an la un liceu public din Vancouver, după ce a făcut primii doi ani de liceu la I.L.Caragiale, în București, la secția uman. A avut și acolo ore de franceză, acesta fiind și motivul pentru care în acest an a optat pentru acest curs, o a două limbă străină în afara englezei, fiind o cerință a majorității facultăților de aici. În România i-am pus meditații la franceză în clasele a VI-a și a VII-a, dar dintr-a VIII-a le-am oprit. Avea meditații mult mai importante de luat pentru intrarea la liceu. Apoi, m-am gândit că fiind la secția uman, la un liceu bun, sigur va face mult mai multă franceză. Târziu am aflat ce se întâmpla de fapt în timpul acelor ore – un profesor fără autoritate era pur și simplu bătaia de joc a câtorva elevi „șmecheri”, așa că materia devenise una „opțională”, pentru că oricum toți elevii luau note de trecere. 

După cei doi ani de liceu în România, am plecat din țară, iar Andrei s-a trezit într-un sistem de învățământ cu totul diferit, despre care am scris un material amplu anul trecut cam în aceeași perioadă, atunci când și el și eu am luat contact pentru prima dată cu viața și sistemul de învățământ din Canada.

În anul care s-a scurs, un lucru pe care l-am realizat eu, ca părinte, dar mai ales el, e că în România pur și simplu a pierdut doi ani de școală. Doi ani în care nu a făcut mai nimic. Vorbesc aici despre un copil absolut normal, nu un olimpic sau un copil autodidact, care din proprie inițiativă s-ar fi așezat la birou să învețe. Nu, primul lucru pe care l-ar fi făcut ar fi fost să-și ia mingea de baschet pentru un joc cu prietenii, sau să plece la un film în mall sau să se uite pe YouTube la tot felul de video-uri amuzante. Atâta timp cât la școală mergea treaba cu minimum de efort, fix atâta depunea și el. Cam câți copii de clasa a IX-a și a X-a corespund acestui profil? Cred că majoritatea.

Părinții nu pot lua locul profesorilor și școlii. Părinții nu-și pot permite să le pună copiilor meditații la nesfârșit. Încearcă și ei să ia o pauză măcar atunci când nu arde.

Matematica a fost pentru el cea mai mare provocare în anul care a trecut. La liceul din România, la secția uman, o singură oră pe săptămână a fost egală cu zero. Înainte cu două luni de a pleca i-am luat meditații pentru că știam că în Canada va da un examen în funcție de care va fi repartizat la un nivel sau altul. 

Autoritar, dar extrem de prietenos cu elevii săi, domnul Beaton, s-a impus aproape imediat în fața fiului meu, ca un model bun de urmat. Cu toate notele proaste pe care i le dădea, proful l-a încurajat permanent și i-a spus că poate să vină la el după ore să-l întrebe orice nu înțelege. Așa că Andrei nu a renunțat la matematică.

Cu un efort considerabil a reușit să se situeze la nivelul clasei a XI-a în urma testării. Dar, când a început liceul în Vancouver, calificativele pe care le lua la teste arătau dezastruos. Ar fi putut să se retragă de la cursul de matematică și să-și ia altă materie, dar asta i-ar fi limitat opțiunile în privința universității. Plus că îi plăcea foarte mult de profesorul de matematică. Autoritar, dar extrem de prietenos cu elevii săi, domnul Beaton, s-a impus aproape imediat în fața fiului meu, ca un model bun de urmat. Cu toate notele proaste pe care i le dădea, proful l-a încurajat permanent și i-a spus că poate să vină la el după ore să-l întrebe orice nu înțelege. Așa că Andrei nu a renunțat la matematică. Spre finalul ultimului trimestru, venea uneori de la testările la matematică și cu procentaje ce depășeau 80%! Și ce încântat era când Beaton îl bătea pe umăr și îi arunca un „Good Job!” Până la finalul anului, Andrei a reușit la rândul lui să câștige admirația profesorului său, așa cum acesta își câștigase respectul elevului. Relația dintre ei s-a cimentat în timp prin insistența și persistența copilului de a încerca să înțeleagă materia și disponibilitatea și răbdarea profesorului de a i-o explica. Au muncit împreună la notele alea și au reușit. Totuși, pentru că notele luate la început au condus la o medie generală prea mică, timp de o lună din vacanța de vară Andrei și-a petrecut-o reluând din nou cursul de matematică pentru remedierea notei. E o practică frecventă aici, disponibilă tuturor elevilor care își doresc să-și mărească mediile pentru oricare din materiile pe care le-au urmat în timpul anului. 

Când i-am povestit unei prietene din România al cărei copil a trecut acum în clasa a VIII-a despre modul în care aici, copiii se duc după ore la profesorii lor să-i întrebe ce nu au înțeles, a exclamat: „Dumnezeule! Aia de mate a lui fiu-meu cred că s-ar uita la el ca la un extraterestru dacă ar îndrăzni să facă așa ceva. Abia dacă îndrăznesc eu să o întreb dacă ar putea să facă meditații cu el.”

Nu numai matematica a fost o provocare pentru Andrei în primul an de școală în Canada, ci absolut tot. Era prima dată când trebuia să învețe numai în engleză și cea mai mare provocare o reprezentau interminabilele denumiri de la biologie. Avea testări săptămânale la aproape toate materiile așa cum sunt lucrările de control în școlile din România, iar o dată la două sau trei săptămâni avea examinări de genul tezelor.

Când venea de la școală și-l întrebam „Cum ti-a fost ziua?”, răspunsul lui obișnuit era „Intens!” Nu greu, nu nasol, ci „intens”.

Întreaga conjunctură ne-a determinat ca în primul trimestru de școală a anului trecut să luăm o decizie importantă în ceea ce-l privea - să încercăm să-i prelungim liceul cu încă un an. Argumente în favoarea unei asemenea decizii au fost multe, printre care faptul că ar avea mai mult timp să recupereze ceea ce nu învățase în cei doi ani de liceu făcuți în România, ar avea mai mult timp să se adapteze noului sistem, să-și mărească numărul de „credite” cerute de universități, să opteze și pentru alte cursuri ca să-și dea seama ce ar vrea să facă mai departe etc. Procesul nu a fost unul simplu, pentru că însemna un an de școală în plus în sistemul public, adică gratuit – așa că a fost nevoie să completăm o serie de formulare și să aducem argumente puternice prin care să-i determinăm să ne ofere un an de școală în plus. Răspunsul a fost pozitiv în cele din urmă.

Sistemul permite însă ca orice elev să își poate lua cursuri de clasa a XII-a chiar dacă este într-a XI-a sau a X-a, în cazul în care deja a absolvit un anumit nivel al materiei respective. De exemplu, Andrei, deși reia în acest an a XI-a, va urma cursurile de clasa a XII-a la matematică, biologie și teatru. În rest, a optat pentru cursuri noi față de ceea ce a făcut anul trecut pentru a încerca și alte materii. Fixă mai rămâne engleza, fără de care nu ești primit la nicio universitate dacă nu treci prin toate nivelele.

Sportul este ceva mereu prezent în viața tuturor copiilor de aici. De un an de când ne-am mutat, Andrei a jucat baschet de aproape trei ori mai mult decât o făcea în România, plus iese la alergat sau merge la sală. E modul lui de a se relaxa după orele intense de la școală.

Opțiunile pentru cursuri se fac cu câteva luni înainte de începerea unui nou an școlar, după ce atât părinții, cât și copiii sunt chemați la informări succesive care se țin în cadrul școlii de către consilieri educaționali specializați.

De asemenea, fiecare an de liceu se încheie cu un examen de numerologie, o testare ce conține probleme de logică, elevii fiind nevoiți să aplice cunoștințe matematice în viața reală.

Sportul este ceva mereu prezent în viața tuturor copiilor de aici. De un an de când ne-am mutat, Andrei a jucat baschet de aproape trei ori mai mult decât o făcea în România, plus iese la alergat sau merge la sală. E modul lui de a se relaxa după orele intense de la școală.

Deși am discutat amândoi despre cât de important e să ia cursul de franceză, după prima oră a venit acasă ușor debusolat. „Nu înțeleg nimic. Profesoara ne vorbește numai în franceză și, mai mult decât atât, pentru fiecare cuvânt pe care îl folosește are un gest cu mâinile. Mi se pare și ciudat și greu!” Nedumerită am luat fișa cu descrierea respectivului curs pe care o primiseră de la profesoară și am citit că este vorba despre o metodă unică de învățare a unei limbi străine în care fiecărui cuvânt i se asociază și un anumit semn/gest, astfel încât odată învățat cu greu îl mai poți uita. Profesoara le-a explicat că la început li se poate părea greu, dar, cu timpul, vor înțelege beneficiile. Au primit un link, unde se pot înregistra online, ca să poată exersa acasă.

Mie mi s-a părut mai mult decât interesant. Sunt sigură că dacă va reuși să prindă metoda asta nu numai că va învăța o franceză pe care probabil nu o va mai uita, nu numai că va înțelege oamenii care nevoiți de soartă folosesc un limbaj al semnelor, dar și că această nouă metodă care îl scoate acum din zona de confort îl va ajuta să-și dezvolte mai târziu poate propriile tehnici de învățare.

Privesc prin ușa întredeschisă cum fiul meu încearcă un nou mod de comunicare și îmi dau seama cât de mult s-a schimbat într-un an. Și cât de mult a câștigat. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Dupa 15 ani de inginerie, din care 10 in mediul international pot spune clar, raspicat ca scoala romaneasca nu m-a invatat nimic.
    • Like 2
    • @ Dan Dan
      nici eu nu folosesc nimic din facultate. Ba mai mult, tin minte in liceu (profil real) ca am zis profesoarei de franceza (sau engleza?? nu mai tin minte) ca nu ma intereseaza materia ei si nu o sa o folosesc niciodata, dar matematica da. La naiba, viata asta mi-a dat o palma si vorbesc zilnic limba straina dar nu am folosit nicio integrala de 20 ani.
      Semnat: o inginera, autodidacta si cu drag de citit si studiat.
      • Like 4
  • Dragă parinte vreau să îți spun că învățământul românesc e de vreo 20 si ceva de ani discreditat de persoane care se tot plâng că așa ș i pe dincolo.Nu vreau să spun că poate printre plângerile respective nu sunt și dintre cele pertinente, dar cu siguranță în loc să ne plângem mai bine am pune osul la treabă și anume să nu le mai cântăm copiilor nostri în strună și să ii punem cu adevărat sa învețe de fapt "să învețe cum să învețe ", nu să ii dam la meditații ci pur si simplu sa ii îndruma să fie conștiincioși la școală, atenți și disciplinați, să își facă temele, să își pună mintea la contribuție, să citească și deasemenea sfaturile pentru părinte sunt să nu mai denigreze școala, profesorii cu orice preț altfel cconsider că vom avea un învatamant mai bun.În ceea ce am citit mai sus printre rânduri am dedus că schimbarea în bine datorită bunăstării și dezvoltării pe toate planurile a țării respective nu avea cum să producă alt efect decât cel scontat ....Din păcate în Ro s-a vrut instaurarea haosului iar noi prin comentariile pe care le facem în online nu reușim nimic altceva decât să-l amplificăm.
    • Like 6
    • @ Rusu Cristina-Andreea
      Sorry, dar „când mai mulți îți spun că ești beat, du-te și te culcă”, iar unde nu faci foc nu iese fum.
      Dacă atât de mulți părinți se plâng, însemnă că ceva chiar nu merge bine, și deci ar trebui schimbat.
      • Like 3
  • Dupa ce suntem rupti in fund, asa la nivel de T.a.r.a, mai si avem pretentii, ceva de genul ca noi "patriotii" stim bine adevarul universal aplicabil pentru Romania ? Domnilor, va anunt pe aceasta cale, ca in fiecare zi mancati rahat cu polonicul, trimis periodic de la "palate", prin firul rosu al fake-news-urilor mediatice supuse. Referitor la articol cred ca doamna a schitat exact situatia de facto a invatamantului romanesc experimentata pe propriului sau fiu....aici mai adaug, pentru a ajunge la un nivel superior de cunostiinte in strainatate este nevoie de o deparazitare sistematica de puricii invatamantului partii romane. Dv chiar vreti (postaci si simpatizanti cu dragoste de glie) sa ne intoarcem pe vremea trocurilor mestesugaresti cand laptele de capra era targuit cu slanina ? Dragi romani patimasi TRAITI O MARE ILUZIE regresiva !
    ( ma consider apolitic si ne combativ)
    • Like 2
  • Ionel check icon
    Autoare face o mare confuzie. Fiul ei nu a pierdut doi ani de studii in Romania !! A pierdut 2 ani de studii la liceul in care i-a facut. Nu poti sa te raportezi la un caz generalizand....Dar olimpicii de la noi, pe care efectiv ii racoleaza universitatile de prestigiu, cati ani de scoala au pierdut..............in ROMANIA !?
    • Like 3
    • @ Ionel
      ,,Nu poti sa te raportezi la un caz generalizand...." Aveți.,,dreptate" nu poți să tot te raportezi la olimpici generalizând , ei sunt doar nişte excepții dintr-o mare mediocritate.
      • Like 6
    • @ Adrian Adrian
      Alien check icon
      Si mai mult, dupa ce ca sunt putini, nici de aia nu avem nevoie, si pleaca pe capete.
      • Like 3
    • @ Ionel
      olimpicii aia sunt capabili sa straluceasca in orice mediu pt ca sunt supra dotati genetic si autodidacti si au o curiozitate si o sclipire mentala si suport de la parinti si ca orice profesor poate lucra usor cu ei doar ghidandu-i cu o carte/2-3 exemple, si ca acesti copii si in homeschooling vor reusi sa iasa in evidenta pt ca sunt capabili sa invete singuri din orice. Succesul scolii nu se culege din cei 1% cei mai buni din scoala, ci din cei 80% de copii obisnuiti, care nu au carti acasa si nici mama lor nu citeste zi de zi.
      Esecul scolii romanesti e dat de faptul ca avem 40% din adulti analfabeti functional: cu un text in mana nu reusesc sa urmeze pasii pt ca nu inteleg ce citesc. Si nu e doar la tineri ci sunt si multi adulti ce au studiat in scoala comunista.
      Am prieteni invatatori tineri si spun ca au dificultati in a lucra cu copiii care nu au invatat sa citeasca de acasa pt ca nu au fost invatati in facultate! Mi s-a parut crunt, prietenii nostri finlandezi spun ca majoritatea copiilor la 7 ani nu stiu sa citeasca si nici nu se cere sa stie dar in 2-3 ani copiii devin cursivi si citesc carti. Asta explica abandonul scolar a 15% din copii, aia din familii extrem de sarace. Dar mai trist este ca acesti invatatori nici nu au avut curiozitatea sa caute 1-2 carti, sa caute pe net metodologia finlandeza, sa intrebe, sa caute tips &tricks si fise gratuite pt ca nici ei nu stiu sa fie autodidacti.
      • Like 2
  • CU tot respectul, le doresc cei carora au plecat din tara sa se realizeze atat material cat si profesional, desigur nu toti reusesc. Ceea ce vreau eu sa spun, ca unul care am terminat o facultate si un master apoi a venit criza si am plecat sa ma realizez financiar in Italia, unde lucram de dimineata pana seara (nu ma plang ci doar spun cum se lucreaza si intradevar ai acea satisfactie financiara dar atat), este sa ramanem in tara si sa luptam. Intr-un fel si aici intru si eu in aceasta categorie, cei care pleaca dincolo in afara de studii, ca apoi sa se reintoarca si sa faca ceva in tara noastra, suntem niste lasi! Da.
    • Like 1
  • Sa va povestesc ceva din timpul vietii mele in liceu, in Romania, 1996-2000, inca se mai facea "carte" pe vremea aia, erau intr-adevar multe tentatii din care cele mai "misto" era sa mergi la biliard la Texas sau vis-a-vis de biserica Sf. Gheorghe. Din clasa a 9-a am avut un profesor de matematica "dement" (asa il credeam atunci), iar in 10-12 a venit unul si mai si. Faceam doar probleme din cartile pentru admiterea la ASE (deh, liceu economic). Bineinteles, eu am luat 4 pe linie la siruri, integrale si derivate, pentru ca nu intelegeam mai nimic si nici nu aveai pe cine sa intrebi. Mereu spunea: ai aplicat corect, dar te-ai grabit la calcule. Ma lasa sa scriu o tabla intreaga de integrale desi facusem o greseala la un calcul, dupa care la sfarsitul celor 2 ore una dupa alta imi dadea un 4, asa la misto. Cel mai bun elev din clasa avea media 7. Dupa care, la BAC si la admiterea la facultate, matematica mi s-a parut un fleac, am luat 8.90 la ambele. Nu spun ca sunt de acord cu astfel de metoda, dar a functionat destul de bine. Mi-ar fi placut probabil sa fac scoala ca in Canada sau ca in Suedia, dar de bine de rau, am iesit "om" de la scoala aia,acum nu sunt sigur ca scoala romaneasca mai produce altceva in afara de analfabeti functional
    • Like 2
    • @ Radu Andrei Malica
      Nicole check icon
      Oare câti dintre colegii tăi au ajuns să urască matematica, după aceste experiențe umilitoare? Sau, și mai bine, câți elevi au devenit pasionați de matematică?
      • Like 0
  • Nu stiu cum e invatamantul umanist din Romania comparative cu cel din Canada sau USA dar stiu ca cei care au urmat la real in Romania sunt mult inintea celor din Canada sau USA.
    • Like 7
    • @ George Pohila
      In ceea ce priveste liceele bune, cam asta am observat si eu.
      • Like 2
    • @ George Pohila
      Asta e una din legendele dragi nouă iar cu aşa o vedere a ,,realității " mi-e teamă că vom rămâne veşnic ,, cu mult înaintea lor ".
      • Like 4
    • @ Adrian Adrian
      O legenda care are un sambure de adevar. Eu am plecat la facultate in afara dupa terminarea liceului si am vazut exact ce descrie domnul Pohila. Studenti din mai multe tari (intre care Germania si SUA) erau mult sub nivelul romanilor la mate si fizica, o diferenta care de multe ori ramanea valabila pana la terminarea facultatii. Cred ca invatamantul romanesc universitar are probleme mai mari decat cel preuniversitar. Ori asta, ori cel universitar are structura gandita prost, pe cand cel preuniversitar are mai degraba alte tipuri de probleme.
      • Like 3
    • @ George Pohila
      Da. Suntem cei mai destepti din Universul Cunoscut si Necunoscut. Atata ca buda-i in curte. In rest destepti gramada.
      • Like 5
    • @ Mihai Alexandru Craciun
      Avem buda in curte şi salarii africane pentru că ne e lumea împotrivă , le e teamă de inteligența noastră şi ne pun bețe în roate ,altfellll!!!!! E şi o vorbă dragă nouă - ,,nu ne lasă domne' "
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Faptul că noi învățăm tabla înmulțirii in clasa a doua şi ei in a treia nu ne face mai deştepți ,e o idee falsă . Avem doar programa mai incărcată ,atât.
      • Like 3
    • @ Adrian Adrian
      Da, noi suntem cei mai deștepți și frumoși din lume. Avem cea mai bună școală, cei mai buni profesori, dar suntem ultimii in Europa. Totuși nu credeți că ceva nu e in regulă.
      • Like 3
    • @ George Pohila
      Cea mai bună școală cu ce rezultat? Ultimii in Europa. Nu credeti totuși că ceva nu e în regulă?
      • Like 3
    • @ Vasile Lazar
      GabiC check icon
      Daca discutam despre sistem si societate, vs individ, da- suntem ultimii in Europa; Sa nu uitam insa ca majoritatea emigrantilor pleaca pentru ca nu se regasesc in peisaj; Unii de foame ( cei din Europa si putini in restul lumii) si altii datorita frustrarilor:
      • Like 0
    • @ Adrian Adrian
      Daca diferenta ar consta doar din asta atunci la facultate nici ca s-ar vedea vreo diferenta. Ce am vazut eu au fost si diferente in cat de repede intelege studentul materia noua, cat de usor poate sa opereze cu concepte abstracte. Asta tine printre altele si de natura problemelor care se fac in scoala. Inclusiv la computer science am vazut cum renuntau multi studenti dupa primul curs sau primul semestru pentru ca nu puteau tine pasul din cauza ca background-ul de mate il aveau prea slab. Nu se intampla insa cu romanii sau bulgarii, aproape niciodata. Diferenta era vizibila pentru toti, inclusiv pentru profi. Si acum la o facultate in Germania in departamentul de mate se gasesc niste numere din Gazeta Matematica. Ca in societatea romaneasca inteligenta nu e valorificata pentru ca nu avem de fapt o meritocratie, asta e altceva. De ce credeti ca pleaca atat de multi din cei capabili?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Trebuie sa vezi daca ai comparat esantioane reprezentative. Romanii care ajung in universitati straine (aprox 1% din absolventii de bac) sunt in cei din "categoria superioara" (poate nu 1%, ci poate 10%) insa oricum o categorie destul de redusa, pe care ai comparat-o poate cu media de la ei. Plus ca in romanii aia mai buni hotarati sa o taie din Ro au pompat poate si parintii, nu doar "sistemul" in timp ce pe afara chestia asta aproape ca nu exista.
      Gazeta matematica e cea mai longeviva publicatie cu aparitie neintrerupta din Romania, si are un nivel f ridicat. Insa asta nu reflecta din pacate nivelul mediei, care e in scadere. Daca dai in 2018 subiectele de BAC din 1950 sau 1975 la mate ar fi tragic (sunt disponibile pe net, compara-le cu cele de anul trecut si vei vedea).
      • Like 0
    • @ Alien
      Asta cu romanii din categoria superioara incepe sa nu mai tina. Sunt si romani de nivel nu foarte ridicat spre mediu care au inceput sa plece. Depinde si de specializare. Am vazut de exemplu romani care erau la psihologie, dar isi luau un curs de fizica de anul 1 (fara sa fi fost la olimpiade in liceu). Ei, pana si ei se descurcau mai bine decat studenti de la fizica(!) din Germania sau State. Cat despre ce e in afara, exista si la ei meditatori, era cat pe-aci sa-mi iau eu un job din asta pe acolo.
      Legat de subiectele de bac, da, de acord, standardele au scazut considerabil.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Totusi e greu sa fiu convins ca pleaca 1% ales in mod aleator dintre toate categoriile de absolventii de bac. Si in al doilea rand, sunt aproape convins ca studentii imigranti (in special din tari sarace) sunt mai motivati decat bastinasii si mai dispusi sa traga, iar asta e valabila si pe piata muncii. Plecarea din Romania inca nu e usoara pentru multi, iar un rateu e de neacceptat, in timp ce aia "satui" multi se inscriu la facultati doar ca sa mai copilareasca pana pe la 35 ani....
      • Like 0
    • @ Alien
      Nu stiu exact care sunt procentajele, dar comparatia includea si imigranti cu imigranti (din tari diferite).
      • Like 0
    • @ Mihai Alexandru Craciun
      Victor66 check icon
      Compari portocalele cu merele. Cei care au buda in curte nu merg la studii superioare, de multe ori nici la cele medii. Cei care merg la studii superioare, cu unele exceptii, nu au buda in curte.
      • Like 0
  • Foarte interesanta discutia si mai ales comentariile facute fara indoiala de oameni care au avut contact cu sistemul educational din Romania. Lasind la o parte romanismele generate de obtuzitate si incultura , cred ca si sistemul canadian are problemele lui , dar nu exista comparatie intre ele pentru citeva motive foarte simple: alte conditii , alta mentalitate , alte deziderate, alta calitate a materialului uman.
    Sistemul romanesc daca se poate numi asa , este unul al extremelor, cu zona de virf din ce in ce mai subtire si sistemul canadian ( nord american ) in general , este un sistem echilibrat care incearca sa satisfaca o piata de munca dinamica nu sa scoata savanti pe banda rulanta si in acelasi timp sa echilibreze influentele multiculturale.
    La noi invatamintului romanesc sa oglindeste printr-o suma de contra performante extrem de vizibile pentru cine are ochi sa vada:
    - frauda academica generalizata
    - cohorte de analfabeti functionali cu diplome
    - piata de munca este complet neacoperita de ce produce sistemul educational
    - numarul mare de asistati
    - nici o universitate in primele 500 din lume
    Ca sa ne intoarcem la solutii , ca sa devenim desptepti primul pas este sa realizam ca suntem prosti . Iar noi aici avem o mare problema , suntem teribili de mindri de mediocritatea in care ne balacim zi de zi.
    • Like 12
    • @ Radu Bogdan
      Marea problema a invatamantului romanesc sunt oamenii care compun acest sistem de la ministru pana la directorul de scoala si unii profesori, pt ca nu sunt numiti pe criterii de competenta profesionala, ci pe alt soi de criteriu sau criterii. Sitemul, deh ala cu care dl Basescu pe cand era presedinte sa batut ca si don Quihote cu morile de vant !
      • Like 1
  • pot sa pariez ca si canadienii au loazele lor, atat ca elevi cat si ca profi
    dar, daca sunt in criza de profesori buni/bunicei, cum e scoala romaneasca, isi pot permite sa importe
    insa nu poti compara clasele de uman de aici cu ceva stiintific de acolo, fie ele si de la un liceu cu o cladire istorica (IL caragiale)
    PS pe frontispiciul liceului caragiale se mai poate vedea scris "liceul ion luca caragiale " si dedesubt "colegiul national"
    dupa cativa ani de eroare , cineva a scos ultima litera (din "colegiul" - articulat -impotriva unei cancelarii de profi de romana, presupun) dar urma se mai poate citi
    • Like 0
  • Se studiaza numerologia in Canada ?! Poate il faceti astrolog, doamna ! Si in Romania invata carte copiii, dar nu toti, ci numai cei care vor sa invete.
    • Like 2
    • @ Vaman Georgeta
      Gravity check icon
      Și totuși, cumva, Canada este pe primul loc în lume la numărul (procent) de persoane cu studii superioare. Unde este România?!... nu am reușit s-o localizez pe hartă.

      https://www.google.com/amp/s/www.cnbc.com/amp/2018/02/07/the-10-most-educated-countries-in-the-world.html
      • Like 3
    • @ Gravity
      Numerologia, bat-o vina !
      • Like 1
    • @ Vaman Georgeta
      Gravity check icon
      Nu, sunt românii mai leneși!
      • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult
sound-bars icon