Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

După primul an de școală în Canada mi-am dat seama că în România, la liceu, fiul meu nu a învățat mai nimic

Elevi Canada

Foto: Guliver/Getty Images

Prin ușa întredeschisă îmi observ fiul de 17 ani, care stă la birou în fața computerului, făcând gesturi ciudate cu mâinile ca și cum ar învăța un limbaj al semnelor pentru surdo-muți. Dar nu, nu face asta. De fapt, învață la franceză.

În Canada școala a început cu o săptămână mai devreme decât în România, iar pentru Andrei este al doilea an la un liceu public din Vancouver, după ce a făcut primii doi ani de liceu la I.L.Caragiale, în București, la secția uman. A avut și acolo ore de franceză, acesta fiind și motivul pentru care în acest an a optat pentru acest curs, o a două limbă străină în afara englezei, fiind o cerință a majorității facultăților de aici. În România i-am pus meditații la franceză în clasele a VI-a și a VII-a, dar dintr-a VIII-a le-am oprit. Avea meditații mult mai importante de luat pentru intrarea la liceu. Apoi, m-am gândit că fiind la secția uman, la un liceu bun, sigur va face mult mai multă franceză. Târziu am aflat ce se întâmpla de fapt în timpul acelor ore – un profesor fără autoritate era pur și simplu bătaia de joc a câtorva elevi „șmecheri”, așa că materia devenise una „opțională”, pentru că oricum toți elevii luau note de trecere. 

După cei doi ani de liceu în România, am plecat din țară, iar Andrei s-a trezit într-un sistem de învățământ cu totul diferit, despre care am scris un material amplu anul trecut cam în aceeași perioadă, atunci când și el și eu am luat contact pentru prima dată cu viața și sistemul de învățământ din Canada.

În anul care s-a scurs, un lucru pe care l-am realizat eu, ca părinte, dar mai ales el, e că în România pur și simplu a pierdut doi ani de școală. Doi ani în care nu a făcut mai nimic. Vorbesc aici despre un copil absolut normal, nu un olimpic sau un copil autodidact, care din proprie inițiativă s-ar fi așezat la birou să învețe. Nu, primul lucru pe care l-ar fi făcut ar fi fost să-și ia mingea de baschet pentru un joc cu prietenii, sau să plece la un film în mall sau să se uite pe YouTube la tot felul de video-uri amuzante. Atâta timp cât la școală mergea treaba cu minimum de efort, fix atâta depunea și el. Cam câți copii de clasa a IX-a și a X-a corespund acestui profil? Cred că majoritatea.

Părinții nu pot lua locul profesorilor și școlii. Părinții nu-și pot permite să le pună copiilor meditații la nesfârșit. Încearcă și ei să ia o pauză măcar atunci când nu arde.

Matematica a fost pentru el cea mai mare provocare în anul care a trecut. La liceul din România, la secția uman, o singură oră pe săptămână a fost egală cu zero. Înainte cu două luni de a pleca i-am luat meditații pentru că știam că în Canada va da un examen în funcție de care va fi repartizat la un nivel sau altul. 

Autoritar, dar extrem de prietenos cu elevii săi, domnul Beaton, s-a impus aproape imediat în fața fiului meu, ca un model bun de urmat. Cu toate notele proaste pe care i le dădea, proful l-a încurajat permanent și i-a spus că poate să vină la el după ore să-l întrebe orice nu înțelege. Așa că Andrei nu a renunțat la matematică.

Cu un efort considerabil a reușit să se situeze la nivelul clasei a XI-a în urma testării. Dar, când a început liceul în Vancouver, calificativele pe care le lua la teste arătau dezastruos. Ar fi putut să se retragă de la cursul de matematică și să-și ia altă materie, dar asta i-ar fi limitat opțiunile în privința universității. Plus că îi plăcea foarte mult de profesorul de matematică. Autoritar, dar extrem de prietenos cu elevii săi, domnul Beaton, s-a impus aproape imediat în fața fiului meu, ca un model bun de urmat. Cu toate notele proaste pe care i le dădea, proful l-a încurajat permanent și i-a spus că poate să vină la el după ore să-l întrebe orice nu înțelege. Așa că Andrei nu a renunțat la matematică. Spre finalul ultimului trimestru, venea uneori de la testările la matematică și cu procentaje ce depășeau 80%! Și ce încântat era când Beaton îl bătea pe umăr și îi arunca un „Good Job!” Până la finalul anului, Andrei a reușit la rândul lui să câștige admirația profesorului său, așa cum acesta își câștigase respectul elevului. Relația dintre ei s-a cimentat în timp prin insistența și persistența copilului de a încerca să înțeleagă materia și disponibilitatea și răbdarea profesorului de a i-o explica. Au muncit împreună la notele alea și au reușit. Totuși, pentru că notele luate la început au condus la o medie generală prea mică, timp de o lună din vacanța de vară Andrei și-a petrecut-o reluând din nou cursul de matematică pentru remedierea notei. E o practică frecventă aici, disponibilă tuturor elevilor care își doresc să-și mărească mediile pentru oricare din materiile pe care le-au urmat în timpul anului. 

Când i-am povestit unei prietene din România al cărei copil a trecut acum în clasa a VIII-a despre modul în care aici, copiii se duc după ore la profesorii lor să-i întrebe ce nu au înțeles, a exclamat: „Dumnezeule! Aia de mate a lui fiu-meu cred că s-ar uita la el ca la un extraterestru dacă ar îndrăzni să facă așa ceva. Abia dacă îndrăznesc eu să o întreb dacă ar putea să facă meditații cu el.”

Nu numai matematica a fost o provocare pentru Andrei în primul an de școală în Canada, ci absolut tot. Era prima dată când trebuia să învețe numai în engleză și cea mai mare provocare o reprezentau interminabilele denumiri de la biologie. Avea testări săptămânale la aproape toate materiile așa cum sunt lucrările de control în școlile din România, iar o dată la două sau trei săptămâni avea examinări de genul tezelor.

Când venea de la școală și-l întrebam „Cum ti-a fost ziua?”, răspunsul lui obișnuit era „Intens!” Nu greu, nu nasol, ci „intens”.

Întreaga conjunctură ne-a determinat ca în primul trimestru de școală a anului trecut să luăm o decizie importantă în ceea ce-l privea - să încercăm să-i prelungim liceul cu încă un an. Argumente în favoarea unei asemenea decizii au fost multe, printre care faptul că ar avea mai mult timp să recupereze ceea ce nu învățase în cei doi ani de liceu făcuți în România, ar avea mai mult timp să se adapteze noului sistem, să-și mărească numărul de „credite” cerute de universități, să opteze și pentru alte cursuri ca să-și dea seama ce ar vrea să facă mai departe etc. Procesul nu a fost unul simplu, pentru că însemna un an de școală în plus în sistemul public, adică gratuit – așa că a fost nevoie să completăm o serie de formulare și să aducem argumente puternice prin care să-i determinăm să ne ofere un an de școală în plus. Răspunsul a fost pozitiv în cele din urmă.

Sistemul permite însă ca orice elev să își poate lua cursuri de clasa a XII-a chiar dacă este într-a XI-a sau a X-a, în cazul în care deja a absolvit un anumit nivel al materiei respective. De exemplu, Andrei, deși reia în acest an a XI-a, va urma cursurile de clasa a XII-a la matematică, biologie și teatru. În rest, a optat pentru cursuri noi față de ceea ce a făcut anul trecut pentru a încerca și alte materii. Fixă mai rămâne engleza, fără de care nu ești primit la nicio universitate dacă nu treci prin toate nivelele.

Sportul este ceva mereu prezent în viața tuturor copiilor de aici. De un an de când ne-am mutat, Andrei a jucat baschet de aproape trei ori mai mult decât o făcea în România, plus iese la alergat sau merge la sală. E modul lui de a se relaxa după orele intense de la școală.

Opțiunile pentru cursuri se fac cu câteva luni înainte de începerea unui nou an școlar, după ce atât părinții, cât și copiii sunt chemați la informări succesive care se țin în cadrul școlii de către consilieri educaționali specializați.

De asemenea, fiecare an de liceu se încheie cu un examen de numerologie, o testare ce conține probleme de logică, elevii fiind nevoiți să aplice cunoștințe matematice în viața reală.

Sportul este ceva mereu prezent în viața tuturor copiilor de aici. De un an de când ne-am mutat, Andrei a jucat baschet de aproape trei ori mai mult decât o făcea în România, plus iese la alergat sau merge la sală. E modul lui de a se relaxa după orele intense de la școală.

Deși am discutat amândoi despre cât de important e să ia cursul de franceză, după prima oră a venit acasă ușor debusolat. „Nu înțeleg nimic. Profesoara ne vorbește numai în franceză și, mai mult decât atât, pentru fiecare cuvânt pe care îl folosește are un gest cu mâinile. Mi se pare și ciudat și greu!” Nedumerită am luat fișa cu descrierea respectivului curs pe care o primiseră de la profesoară și am citit că este vorba despre o metodă unică de învățare a unei limbi străine în care fiecărui cuvânt i se asociază și un anumit semn/gest, astfel încât odată învățat cu greu îl mai poți uita. Profesoara le-a explicat că la început li se poate părea greu, dar, cu timpul, vor înțelege beneficiile. Au primit un link, unde se pot înregistra online, ca să poată exersa acasă.

Mie mi s-a părut mai mult decât interesant. Sunt sigură că dacă va reuși să prindă metoda asta nu numai că va învăța o franceză pe care probabil nu o va mai uita, nu numai că va înțelege oamenii care nevoiți de soartă folosesc un limbaj al semnelor, dar și că această nouă metodă care îl scoate acum din zona de confort îl va ajuta să-și dezvolte mai târziu poate propriile tehnici de învățare.

Privesc prin ușa întredeschisă cum fiul meu încearcă un nou mod de comunicare și îmi dau seama cât de mult s-a schimbat într-un an. Și cât de mult a câștigat. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Se numește CURRICULUM MODULAR, bazat pe libera alegere, în care elevii își aleg ce vor să învețe. România merge înainte victorioasă cu un tip de curriculum numit CURRICULUM SPIRALAT. Îl păstrează încă din perioada sovietică. Singura materie opțională e religia. Restul e la impuse, din generală până la bac.
    • Like 0
  • Eu am fost exact de vârsta lui Andrei în 1996 când ai mei au emigrat în Ontario. Printr-o greşală intergalactică am nimerit în Toronto la un liceu de top. Acolo oricât m-am dat peste cap nu am reușit să iau peste B+ (75%) pe formarea mea de mate-fizică. Dar în ultimul an împrejurările ne-au determinat să ne mutăm la Ottawa. Aici am nimerit într-un liceu de duzină. Fără să mai deschid vre-o carte m-am trezit la sfârșitul anului cu media A+ (90%+).

    Concluzia: în același sistem public contează imens școala la care mergi în Canada. Needless to say, că la universitate "m-am lovit cu capul de grinda de sus", trebuind să iau 4 din 10 cursuri din nou în vara dintre anul 1 și 2...
    • Like 5
    • @ Bogdan Groza
      Mirea check icon
      *vreo carte... Vreo se scria cu cratimă în timpul lui Caragea, am mai evoluat puțin de atunci!
      • Like 1
  • După 12 ani de școală în Ontario, copilul meu a mers la facultate complet nepregătit. In liceu era cel mai bun la matematica, iar proful de fizică îmi spunea că fiul meu nu știe matematică... Da, in comparație cu colegii era cel mai bun dar de fapt avea numai o spoială de cunoștințe. La facultate s-a dat cu capul de pragul de sus, cum se spune pe la noi. Sigur, poate fiul autoarei este făcut din altă stofă, dar școala în Canada nu este nici pe departe așa cum o descrie dânsa.
    • Like 4
  • Pretuntinderi , scoala e de cakat , nu ii invata decat lgbtq , a facut poponarii astia pe toti , dar stati linistiti , vor arde de nerabdare sa se arda in gaoaze si v-a lua foc cauciucul de la prezervative facute din petrol au bagat arabii explozivi in petrol !
    • Like 0
  • Din cele spuse de parinti romani, stabiliti in provincii importante canadiene, ON, QC, AB, concluzia e cam contrariul a ceea ce spuneti, cand vine vorba de invatamantul public Canadian (miram-as ca la "Hongcuver" sa fie diferita situatia).
    • Like 5
  • E trist sa vezi diferenta majora de perceptie intre patriotarzi cu orice pret si oameni cu spirit critic si bun-simt elementar, chiar daca nu expati (stiu cum suna si imi asum). Invatamantul romanesc nu mai are nicio legatura cu elevii sau studentii romani valorosi, aceia sunt cei care reusesc sa scape, cei pe care sistemul n-a reusit sa-i inghita si sa-i deformeze definitiv. Si mai trist e ca vad in comentarii atitudinea profesorilor si, judecand dupa asta, nu avem nicio sansa ca lucrurile sa se schimbe in bine, pentru ca primii care au o reactie defensiva sunt ei, profesorii.
    • Like 1
  • Ce nu pare sa fi luat in calcul autoarea articolului este faptul ca "studentul" insusi sa fi constientizat ca efortul stramutarii in alta tara il priveste si pe el si prin urmare sa se fi apucat de treaba sau altfel spus sa se intrebuinteze intr-o masura apreciabila, lucru pe care nu-l facuse in Romania si nici nu il ceruse in mod expres cineva la modul apasat.Nu pot sa concep ca daca insisti sa ceri explicatii unui profesor din Romania normal la cap vei fi trimis la plimbare.Am facut liceul intr-una din cele mai bune scoli din tara la vremea aceea si care inca se afla in primele randuri.N-as fi avut nevoie de meditatii, dar le solicitam parintilor sa ma trimita pentru ca erau o modalitatate de disciplinare.Lasat de capul meu as fi lucrat atat cat credeam eu ca e suficient.Daca de pilda luam un 2 la matematica spuneam ca profesorul e nebun (nu ca n-ar fi fost), dar daca profesorul de meditatie imi dadea 20 de probleme si eu faceam doar 2 atunci era clar unde era problema.
    • Like 4
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Dupa 15 ani de inginerie, din care 10 in mediul international pot spune clar, raspicat ca scoala romaneasca nu m-a invatat nimic.
    • Like 6
    • @ Dan Dan
      nici eu nu folosesc nimic din facultate. Ba mai mult, tin minte in liceu (profil real) ca am zis profesoarei de franceza (sau engleza?? nu mai tin minte) ca nu ma intereseaza materia ei si nu o sa o folosesc niciodata, dar matematica da. La naiba, viata asta mi-a dat o palma si vorbesc zilnic limba straina dar nu am folosit nicio integrala de 20 ani.
      Semnat: o inginera, autodidacta si cu drag de citit si studiat.
      • Like 6
    • @ Dan Dan
      Dar va invatat unde sa cautati si ce sa cautati si cum sa cautati ! Ca sunt sigur ca in lumea asta nimeni nu stie totul pe din cap. Ca d-aia s-au inventat bibliotecile si arhivele.
      • Like 2
    • @ Ovidiu Gura
      Nu ne-a invatat asa ceva scoala ca programa si pedagogia a ramas fix la nivelul lui 1900 toamna, si asta explica dece aproape jumatate din romanie e in analfabetism functional: nu au inteles ce citesc,de ce citesc, la ce ajuta, cum sa aplice ideea de a citi. Daca am invatat sa gandesc si sa caut e meritul familiei, vine din viata proprie, din dorinta de auto depasire, curiozitate, capacitatea nativa. Nicio materie in scoala romaneasca pe care am urmat-o in 1984-2008 nu mi-a dat proiecte personale sau de echipa unde sa am pasi de mers la biblioteca, intrebat persoane mai in varsta, sau de folosit alte materii.
      In contradictie copila mea in scoala din occident la varsta de 13 ani are cate o tema pe trimestru (si timp de 2 sapt de lucru la ea) unde a primit 10 puncte de urmarit: sa faca tema si text de 2 pagini fie scrise de mana fie de calculator dar si implementare prin desen sau intr-o cutie de papuci cu lipici si bucatele de hartie si cartoane, atat desenul cat si ce e in cutia de papuci sa fie la scara naturala si sa respecte proportiile dupa cum bine li s-a predat la matematica in paralel si profesoara a verificat ca la cealalta materie, matematica, li s-a predat asta ca unii profesori mai permuta ordinea capitolelor, copilul sa intrebe cel putin 2 surse diferite fie bunici fie internet fie parinti fie vecinii specialisti, sa foloseasca cel putin 4 cuvinte noi pentru ea si sa le scrie definitia la sfarsit, si sa ii fie validata de cel putin un coleg de clasa (si alte cateva puncte pe care le-am uitat).
      Cat ii costa pe profesori sa dea asa tema?
      Abia anii trecuti am auzit la o profesoara de istorie din Tulcea ce la clasa a 9 a dat tema copiilor sa faca referat/interviuri despre cum a fost pe timpul lui Ceausescu si sa isi intrebe 5 vecini /bunici, si apoi au dezbatut in clasa. Bine, le-a mai dat tema de Craciun sa vada macar un film despre Roma antica, sparta, Grecia antica, dat si filme, si din toata clasa doar 5 copii au avut curiozitatea sa vada alaturi de parinti, cumva la acei copii unde oricum parintii se ocupau de copii si cautau singuri filme de vazut in familie si pentru care propunerea profesoarei de istorie a venit la momentul dorit si pe terenul fertil.
      • Like 1
  • Dragă parinte vreau să îți spun că învățământul românesc e de vreo 20 si ceva de ani discreditat de persoane care se tot plâng că așa ș i pe dincolo.Nu vreau să spun că poate printre plângerile respective nu sunt și dintre cele pertinente, dar cu siguranță în loc să ne plângem mai bine am pune osul la treabă și anume să nu le mai cântăm copiilor nostri în strună și să ii punem cu adevărat sa învețe de fapt "să învețe cum să învețe ", nu să ii dam la meditații ci pur si simplu sa ii îndruma să fie conștiincioși la școală, atenți și disciplinați, să își facă temele, să își pună mintea la contribuție, să citească și deasemenea sfaturile pentru părinte sunt să nu mai denigreze școala, profesorii cu orice preț altfel cconsider că vom avea un învatamant mai bun.În ceea ce am citit mai sus printre rânduri am dedus că schimbarea în bine datorită bunăstării și dezvoltării pe toate planurile a țării respective nu avea cum să producă alt efect decât cel scontat ....Din păcate în Ro s-a vrut instaurarea haosului iar noi prin comentariile pe care le facem în online nu reușim nimic altceva decât să-l amplificăm.
    • Like 10
    • @ Rusu Cristina-Andreea
      check icon
      Sorry, dar „când mai mulți îți spun că ești beat, du-te și te culcă”, iar unde nu faci foc nu iese fum.
      Dacă atât de mulți părinți se plâng, însemnă că ceva chiar nu merge bine, și deci ar trebui schimbat.
      • Like 4
    • @ Rusu Cristina-Andreea
      Ceea ce lipseste acum fata de vremea cand eram eu la liceu (de exemplu) este cum se raporteaza majoritatea elevilor&parintilor la ceea ce se numeste liceu.
      Modul in care asimileaza astazi un elev notiuni de cultura generala sau de stiinte exacte nu se sedimenteaza cu verificari repetate sau cu teme pentru acasa. Totul se rezuma la unele teste cu bife pentru raspunsuri (nici vorba de ceea ce pe vremuri te facea sa transpiri auzind "astazi il voi asculta pe ... pe care il rog sa pofteasca la tabla!!") iar ceea ce inainte se numea extemporal creeaza o furtuna de reprosuri ale parintilor. Ele trebuie musai anuntate si nicidecum folosite ca un element de cunoastere de catre profesor a nivelului de asimilare a materiei intr-o maniera aleatoare.
      Din pacate peste toate s-a suprapus noutatea absoluta a invatamantului "online" impus de pandemie care a stratificat si dezavantajat cumplit elevii din orase de cei din mediul rural. Oricum insa consider eu ca s-au pierdut aproape doi ani de predare care sunt aproape jumatate din anii de liceu.
      Asadar diferente sunt desigur fata de Canada (situatia expusa in articol) dar nu trebuie neaparat absolutizata inferioritatea elevului roman ajuns pe acele meleaguri.
      • Like 1
  • Dupa ce suntem rupti in fund, asa la nivel de T.a.r.a, mai si avem pretentii, ceva de genul ca noi "patriotii" stim bine adevarul universal aplicabil pentru Romania ? Domnilor, va anunt pe aceasta cale, ca in fiecare zi mancati rahat cu polonicul, trimis periodic de la "palate", prin firul rosu al fake-news-urilor mediatice supuse. Referitor la articol cred ca doamna a schitat exact situatia de facto a invatamantului romanesc experimentata pe propriului sau fiu....aici mai adaug, pentru a ajunge la un nivel superior de cunostiinte in strainatate este nevoie de o deparazitare sistematica de puricii invatamantului partii romane. Dv chiar vreti (postaci si simpatizanti cu dragoste de glie) sa ne intoarcem pe vremea trocurilor mestesugaresti cand laptele de capra era targuit cu slanina ? Dragi romani patimasi TRAITI O MARE ILUZIE regresiva !
    ( ma consider apolitic si ne combativ)
    • Like 4


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult
sound-bars icon