Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

După primul an de școală în Canada mi-am dat seama că în România, la liceu, fiul meu nu a învățat mai nimic

Elevi Canada

Foto: Guliver/Getty Images

Prin ușa întredeschisă îmi observ fiul de 17 ani, care stă la birou în fața computerului, făcând gesturi ciudate cu mâinile ca și cum ar învăța un limbaj al semnelor pentru surdo-muți. Dar nu, nu face asta. De fapt, învață la franceză.

În Canada școala a început cu o săptămână mai devreme decât în România, iar pentru Andrei este al doilea an la un liceu public din Vancouver, după ce a făcut primii doi ani de liceu la I.L.Caragiale, în București, la secția uman. A avut și acolo ore de franceză, acesta fiind și motivul pentru care în acest an a optat pentru acest curs, o a două limbă străină în afara englezei, fiind o cerință a majorității facultăților de aici. În România i-am pus meditații la franceză în clasele a VI-a și a VII-a, dar dintr-a VIII-a le-am oprit. Avea meditații mult mai importante de luat pentru intrarea la liceu. Apoi, m-am gândit că fiind la secția uman, la un liceu bun, sigur va face mult mai multă franceză. Târziu am aflat ce se întâmpla de fapt în timpul acelor ore – un profesor fără autoritate era pur și simplu bătaia de joc a câtorva elevi „șmecheri”, așa că materia devenise una „opțională”, pentru că oricum toți elevii luau note de trecere. 

După cei doi ani de liceu în România, am plecat din țară, iar Andrei s-a trezit într-un sistem de învățământ cu totul diferit, despre care am scris un material amplu anul trecut cam în aceeași perioadă, atunci când și el și eu am luat contact pentru prima dată cu viața și sistemul de învățământ din Canada.

În anul care s-a scurs, un lucru pe care l-am realizat eu, ca părinte, dar mai ales el, e că în România pur și simplu a pierdut doi ani de școală. Doi ani în care nu a făcut mai nimic. Vorbesc aici despre un copil absolut normal, nu un olimpic sau un copil autodidact, care din proprie inițiativă s-ar fi așezat la birou să învețe. Nu, primul lucru pe care l-ar fi făcut ar fi fost să-și ia mingea de baschet pentru un joc cu prietenii, sau să plece la un film în mall sau să se uite pe YouTube la tot felul de video-uri amuzante. Atâta timp cât la școală mergea treaba cu minimum de efort, fix atâta depunea și el. Cam câți copii de clasa a IX-a și a X-a corespund acestui profil? Cred că majoritatea.

Părinții nu pot lua locul profesorilor și școlii. Părinții nu-și pot permite să le pună copiilor meditații la nesfârșit. Încearcă și ei să ia o pauză măcar atunci când nu arde.

Matematica a fost pentru el cea mai mare provocare în anul care a trecut. La liceul din România, la secția uman, o singură oră pe săptămână a fost egală cu zero. Înainte cu două luni de a pleca i-am luat meditații pentru că știam că în Canada va da un examen în funcție de care va fi repartizat la un nivel sau altul. 

Autoritar, dar extrem de prietenos cu elevii săi, domnul Beaton, s-a impus aproape imediat în fața fiului meu, ca un model bun de urmat. Cu toate notele proaste pe care i le dădea, proful l-a încurajat permanent și i-a spus că poate să vină la el după ore să-l întrebe orice nu înțelege. Așa că Andrei nu a renunțat la matematică.

Cu un efort considerabil a reușit să se situeze la nivelul clasei a XI-a în urma testării. Dar, când a început liceul în Vancouver, calificativele pe care le lua la teste arătau dezastruos. Ar fi putut să se retragă de la cursul de matematică și să-și ia altă materie, dar asta i-ar fi limitat opțiunile în privința universității. Plus că îi plăcea foarte mult de profesorul de matematică. Autoritar, dar extrem de prietenos cu elevii săi, domnul Beaton, s-a impus aproape imediat în fața fiului meu, ca un model bun de urmat. Cu toate notele proaste pe care i le dădea, proful l-a încurajat permanent și i-a spus că poate să vină la el după ore să-l întrebe orice nu înțelege. Așa că Andrei nu a renunțat la matematică. Spre finalul ultimului trimestru, venea uneori de la testările la matematică și cu procentaje ce depășeau 80%! Și ce încântat era când Beaton îl bătea pe umăr și îi arunca un „Good Job!” Până la finalul anului, Andrei a reușit la rândul lui să câștige admirația profesorului său, așa cum acesta își câștigase respectul elevului. Relația dintre ei s-a cimentat în timp prin insistența și persistența copilului de a încerca să înțeleagă materia și disponibilitatea și răbdarea profesorului de a i-o explica. Au muncit împreună la notele alea și au reușit. Totuși, pentru că notele luate la început au condus la o medie generală prea mică, timp de o lună din vacanța de vară Andrei și-a petrecut-o reluând din nou cursul de matematică pentru remedierea notei. E o practică frecventă aici, disponibilă tuturor elevilor care își doresc să-și mărească mediile pentru oricare din materiile pe care le-au urmat în timpul anului. 

Când i-am povestit unei prietene din România al cărei copil a trecut acum în clasa a VIII-a despre modul în care aici, copiii se duc după ore la profesorii lor să-i întrebe ce nu au înțeles, a exclamat: „Dumnezeule! Aia de mate a lui fiu-meu cred că s-ar uita la el ca la un extraterestru dacă ar îndrăzni să facă așa ceva. Abia dacă îndrăznesc eu să o întreb dacă ar putea să facă meditații cu el.”

Nu numai matematica a fost o provocare pentru Andrei în primul an de școală în Canada, ci absolut tot. Era prima dată când trebuia să învețe numai în engleză și cea mai mare provocare o reprezentau interminabilele denumiri de la biologie. Avea testări săptămânale la aproape toate materiile așa cum sunt lucrările de control în școlile din România, iar o dată la două sau trei săptămâni avea examinări de genul tezelor.

Când venea de la școală și-l întrebam „Cum ti-a fost ziua?”, răspunsul lui obișnuit era „Intens!” Nu greu, nu nasol, ci „intens”.

Întreaga conjunctură ne-a determinat ca în primul trimestru de școală a anului trecut să luăm o decizie importantă în ceea ce-l privea - să încercăm să-i prelungim liceul cu încă un an. Argumente în favoarea unei asemenea decizii au fost multe, printre care faptul că ar avea mai mult timp să recupereze ceea ce nu învățase în cei doi ani de liceu făcuți în România, ar avea mai mult timp să se adapteze noului sistem, să-și mărească numărul de „credite” cerute de universități, să opteze și pentru alte cursuri ca să-și dea seama ce ar vrea să facă mai departe etc. Procesul nu a fost unul simplu, pentru că însemna un an de școală în plus în sistemul public, adică gratuit – așa că a fost nevoie să completăm o serie de formulare și să aducem argumente puternice prin care să-i determinăm să ne ofere un an de școală în plus. Răspunsul a fost pozitiv în cele din urmă.

Sistemul permite însă ca orice elev să își poate lua cursuri de clasa a XII-a chiar dacă este într-a XI-a sau a X-a, în cazul în care deja a absolvit un anumit nivel al materiei respective. De exemplu, Andrei, deși reia în acest an a XI-a, va urma cursurile de clasa a XII-a la matematică, biologie și teatru. În rest, a optat pentru cursuri noi față de ceea ce a făcut anul trecut pentru a încerca și alte materii. Fixă mai rămâne engleza, fără de care nu ești primit la nicio universitate dacă nu treci prin toate nivelele.

Sportul este ceva mereu prezent în viața tuturor copiilor de aici. De un an de când ne-am mutat, Andrei a jucat baschet de aproape trei ori mai mult decât o făcea în România, plus iese la alergat sau merge la sală. E modul lui de a se relaxa după orele intense de la școală.

Opțiunile pentru cursuri se fac cu câteva luni înainte de începerea unui nou an școlar, după ce atât părinții, cât și copiii sunt chemați la informări succesive care se țin în cadrul școlii de către consilieri educaționali specializați.

De asemenea, fiecare an de liceu se încheie cu un examen de numerologie, o testare ce conține probleme de logică, elevii fiind nevoiți să aplice cunoștințe matematice în viața reală.

Sportul este ceva mereu prezent în viața tuturor copiilor de aici. De un an de când ne-am mutat, Andrei a jucat baschet de aproape trei ori mai mult decât o făcea în România, plus iese la alergat sau merge la sală. E modul lui de a se relaxa după orele intense de la școală.

Deși am discutat amândoi despre cât de important e să ia cursul de franceză, după prima oră a venit acasă ușor debusolat. „Nu înțeleg nimic. Profesoara ne vorbește numai în franceză și, mai mult decât atât, pentru fiecare cuvânt pe care îl folosește are un gest cu mâinile. Mi se pare și ciudat și greu!” Nedumerită am luat fișa cu descrierea respectivului curs pe care o primiseră de la profesoară și am citit că este vorba despre o metodă unică de învățare a unei limbi străine în care fiecărui cuvânt i se asociază și un anumit semn/gest, astfel încât odată învățat cu greu îl mai poți uita. Profesoara le-a explicat că la început li se poate părea greu, dar, cu timpul, vor înțelege beneficiile. Au primit un link, unde se pot înregistra online, ca să poată exersa acasă.

Mie mi s-a părut mai mult decât interesant. Sunt sigură că dacă va reuși să prindă metoda asta nu numai că va învăța o franceză pe care probabil nu o va mai uita, nu numai că va înțelege oamenii care nevoiți de soartă folosesc un limbaj al semnelor, dar și că această nouă metodă care îl scoate acum din zona de confort îl va ajuta să-și dezvolte mai târziu poate propriile tehnici de învățare.

Privesc prin ușa întredeschisă cum fiul meu încearcă un nou mod de comunicare și îmi dau seama cât de mult s-a schimbat într-un an. Și cât de mult a câștigat. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dupa ce suntem rupti in fund, asa la nivel de T.a.r.a, mai si avem pretentii, ceva de genul ca noi "patriotii" stim bine adevarul universal aplicabil pentru Romania ? Domnilor, va anunt pe aceasta cale, ca in fiecare zi mancati rahat cu polonicul, trimis periodic de la "palate", prin firul rosu al fake-news-urilor mediatice supuse. Referitor la articol cred ca doamna a schitat exact situatia de facto a invatamantului romanesc experimentata pe propriului sau fiu....aici mai adaug, pentru a ajunge la un nivel superior de cunostiinte in strainatate este nevoie de o deparazitare sistematica de puricii invatamantului partii romane. Dv chiar vreti (postaci si simpatizanti cu dragoste de glie) sa ne intoarcem pe vremea trocurilor mestesugaresti cand laptele de capra era targuit cu slanina ? Dragi romani patimasi TRAITI O MARE ILUZIE regresiva !
    ( ma consider apolitic si ne combativ)
    • Like 2
  • Ionel check icon
    Autoare face o mare confuzie. Fiul ei nu a pierdut doi ani de studii in Romania !! A pierdut 2 ani de studii la liceul in care i-a facut. Nu poti sa te raportezi la un caz generalizand....Dar olimpicii de la noi, pe care efectiv ii racoleaza universitatile de prestigiu, cati ani de scoala au pierdut..............in ROMANIA !?
    • Like 1
    • @ Ionel
      ,,Nu poti sa te raportezi la un caz generalizand...." Aveți.,,dreptate" nu poți să tot te raportezi la olimpici generalizând , ei sunt doar nişte excepții dintr-o mare mediocritate.
      • Like 3
    • @ Adrian Adrian
      Alien check icon
      Si mai mult, dupa ce ca sunt putini, nici de aia nu avem nevoie, si pleaca pe capete.
      • Like 1
  • CU tot respectul, le doresc cei carora au plecat din tara sa se realizeze atat material cat si profesional, desigur nu toti reusesc. Ceea ce vreau eu sa spun, ca unul care am terminat o facultate si un master apoi a venit criza si am plecat sa ma realizez financiar in Italia, unde lucram de dimineata pana seara (nu ma plang ci doar spun cum se lucreaza si intradevar ai acea satisfactie financiara dar atat), este sa ramanem in tara si sa luptam. Intr-un fel si aici intru si eu in aceasta categorie, cei care pleaca dincolo in afara de studii, ca apoi sa se reintoarca si sa faca ceva in tara noastra, suntem niste lasi! Da.
    • Like 0
  • Sa va povestesc ceva din timpul vietii mele in liceu, in Romania, 1996-2000, inca se mai facea "carte" pe vremea aia, erau intr-adevar multe tentatii din care cele mai "misto" era sa mergi la biliard la Texas sau vis-a-vis de biserica Sf. Gheorghe. Din clasa a 9-a am avut un profesor de matematica "dement" (asa il credeam atunci), iar in 10-12 a venit unul si mai si. Faceam doar probleme din cartile pentru admiterea la ASE (deh, liceu economic). Bineinteles, eu am luat 4 pe linie la siruri, integrale si derivate, pentru ca nu intelegeam mai nimic si nici nu aveai pe cine sa intrebi. Mereu spunea: ai aplicat corect, dar te-ai grabit la calcule. Ma lasa sa scriu o tabla intreaga de integrale desi facusem o greseala la un calcul, dupa care la sfarsitul celor 2 ore una dupa alta imi dadea un 4, asa la misto. Cel mai bun elev din clasa avea media 7. Dupa care, la BAC si la admiterea la facultate, matematica mi s-a parut un fleac, am luat 8.90 la ambele. Nu spun ca sunt de acord cu astfel de metoda, dar a functionat destul de bine. Mi-ar fi placut probabil sa fac scoala ca in Canada sau ca in Suedia, dar de bine de rau, am iesit "om" de la scoala aia,acum nu sunt sigur ca scoala romaneasca mai produce altceva in afara de analfabeti functional
    • Like 0
  • Nu stiu cum e invatamantul umanist din Romania comparative cu cel din Canada sau USA dar stiu ca cei care au urmat la real in Romania sunt mult inintea celor din Canada sau USA.
    • Like 4
    • @ George Pohila
      In ceea ce priveste liceele bune, cam asta am observat si eu.
      • Like 0
    • @ George Pohila
      Asta e una din legendele dragi nouă iar cu aşa o vedere a ,,realității " mi-e teamă că vom rămâne veşnic ,, cu mult înaintea lor ".
      • Like 3
    • @ Adrian Adrian
      O legenda care are un sambure de adevar. Eu am plecat la facultate in afara dupa terminarea liceului si am vazut exact ce descrie domnul Pohila. Studenti din mai multe tari (intre care Germania si SUA) erau mult sub nivelul romanilor la mate si fizica, o diferenta care de multe ori ramanea valabila pana la terminarea facultatii. Cred ca invatamantul romanesc universitar are probleme mai mari decat cel preuniversitar. Ori asta, ori cel universitar are structura gandita prost, pe cand cel preuniversitar are mai degraba alte tipuri de probleme.
      • Like 1
    • @ George Pohila
      Da. Suntem cei mai destepti din Universul Cunoscut si Necunoscut. Atata ca buda-i in curte. In rest destepti gramada.
      • Like 2
    • @ Mihai Alexandru Craciun
      Avem buda in curte şi salarii africane pentru că ne e lumea împotrivă , le e teamă de inteligența noastră şi ne pun bețe în roate ,altfellll!!!!! E şi o vorbă dragă nouă - ,,nu ne lasă domne' "
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Faptul că noi învățăm tabla înmulțirii in clasa a doua şi ei in a treia nu ne face mai deştepți ,e o idee falsă . Avem doar programa mai incărcată ,atât.
      • Like 1
    • @ Adrian Adrian
      Da, noi suntem cei mai deștepți și frumoși din lume. Avem cea mai bună școală, cei mai buni profesori, dar suntem ultimii in Europa. Totuși nu credeți că ceva nu e in regulă.
      • Like 1
    • @ George Pohila
      Cea mai bună școală cu ce rezultat? Ultimii in Europa. Nu credeti totuși că ceva nu e în regulă?
      • Like 1
    • @ Vasile Lazar
      GabiC check icon
      Daca discutam despre sistem si societate, vs individ, da- suntem ultimii in Europa; Sa nu uitam insa ca majoritatea emigrantilor pleaca pentru ca nu se regasesc in peisaj; Unii de foame ( cei din Europa si putini in restul lumii) si altii datorita frustrarilor:
      • Like 0
    • @ Adrian Adrian
      Daca diferenta ar consta doar din asta atunci la facultate nici ca s-ar vedea vreo diferenta. Ce am vazut eu au fost si diferente in cat de repede intelege studentul materia noua, cat de usor poate sa opereze cu concepte abstracte. Asta tine printre altele si de natura problemelor care se fac in scoala. Inclusiv la computer science am vazut cum renuntau multi studenti dupa primul curs sau primul semestru pentru ca nu puteau tine pasul din cauza ca background-ul de mate il aveau prea slab. Nu se intampla insa cu romanii sau bulgarii, aproape niciodata. Diferenta era vizibila pentru toti, inclusiv pentru profi. Si acum la o facultate in Germania in departamentul de mate se gasesc niste numere din Gazeta Matematica. Ca in societatea romaneasca inteligenta nu e valorificata pentru ca nu avem de fapt o meritocratie, asta e altceva. De ce credeti ca pleaca atat de multi din cei capabili?
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Trebuie sa vezi daca ai comparat esantioane reprezentative. Romanii care ajung in universitati straine (aprox 1% din absolventii de bac) sunt in cei din "categoria superioara" (poate nu 1%, ci poate 10%) insa oricum o categorie destul de redusa, pe care ai comparat-o poate cu media de la ei. Plus ca in romanii aia mai buni hotarati sa o taie din Ro au pompat poate si parintii, nu doar "sistemul" in timp ce pe afara chestia asta aproape ca nu exista.
      Gazeta matematica e cea mai longeviva publicatie cu aparitie neintrerupta din Romania, si are un nivel f ridicat. Insa asta nu reflecta din pacate nivelul mediei, care e in scadere. Daca dai in 2018 subiectele de BAC din 1950 sau 1975 la mate ar fi tragic (sunt disponibile pe net, compara-le cu cele de anul trecut si vei vedea).
      • Like 0
    • @ Alien
      Asta cu romanii din categoria superioara incepe sa nu mai tina. Sunt si romani de nivel nu foarte ridicat spre mediu care au inceput sa plece. Depinde si de specializare. Am vazut de exemplu romani care erau la psihologie, dar isi luau un curs de fizica de anul 1 (fara sa fi fost la olimpiade in liceu). Ei, pana si ei se descurcau mai bine decat studenti de la fizica(!) din Germania sau State. Cat despre ce e in afara, exista si la ei meditatori, era cat pe-aci sa-mi iau eu un job din asta pe acolo.
      Legat de subiectele de bac, da, de acord, standardele au scazut considerabil.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Totusi e greu sa fiu convins ca pleaca 1% ales in mod aleator dintre toate categoriile de absolventii de bac. Si in al doilea rand, sunt aproape convins ca studentii imigranti (in special din tari sarace) sunt mai motivati decat bastinasii si mai dispusi sa traga, iar asta e valabila si pe piata muncii. Plecarea din Romania inca nu e usoara pentru multi, iar un rateu e de neacceptat, in timp ce aia "satui" multi se inscriu la facultati doar ca sa mai copilareasca pana pe la 35 ani....
      • Like 0
    • @ Alien
      Nu stiu exact care sunt procentajele, dar comparatia includea si imigranti cu imigranti (din tari diferite).
      • Like 0
    • @ Mihai Alexandru Craciun
      Victor66 check icon
      Compari portocalele cu merele. Cei care au buda in curte nu merg la studii superioare, de multe ori nici la cele medii. Cei care merg la studii superioare, cu unele exceptii, nu au buda in curte.
      • Like 0
  • Foarte interesanta discutia si mai ales comentariile facute fara indoiala de oameni care au avut contact cu sistemul educational din Romania. Lasind la o parte romanismele generate de obtuzitate si incultura , cred ca si sistemul canadian are problemele lui , dar nu exista comparatie intre ele pentru citeva motive foarte simple: alte conditii , alta mentalitate , alte deziderate, alta calitate a materialului uman.
    Sistemul romanesc daca se poate numi asa , este unul al extremelor, cu zona de virf din ce in ce mai subtire si sistemul canadian ( nord american ) in general , este un sistem echilibrat care incearca sa satisfaca o piata de munca dinamica nu sa scoata savanti pe banda rulanta si in acelasi timp sa echilibreze influentele multiculturale.
    La noi invatamintului romanesc sa oglindeste printr-o suma de contra performante extrem de vizibile pentru cine are ochi sa vada:
    - frauda academica generalizata
    - cohorte de analfabeti functionali cu diplome
    - piata de munca este complet neacoperita de ce produce sistemul educational
    - numarul mare de asistati
    - nici o universitate in primele 500 din lume
    Ca sa ne intoarcem la solutii , ca sa devenim desptepti primul pas este sa realizam ca suntem prosti . Iar noi aici avem o mare problema , suntem teribili de mindri de mediocritatea in care ne balacim zi de zi.
    • Like 8
    • @ Radu Bogdan
      Marea problema a invatamantului romanesc sunt oamenii care compun acest sistem de la ministru pana la directorul de scoala si unii profesori, pt ca nu sunt numiti pe criterii de competenta profesionala, ci pe alt soi de criteriu sau criterii. Sitemul, deh ala cu care dl Basescu pe cand era presedinte sa batut ca si don Quihote cu morile de vant !
      • Like 0
  • pot sa pariez ca si canadienii au loazele lor, atat ca elevi cat si ca profi
    dar, daca sunt in criza de profesori buni/bunicei, cum e scoala romaneasca, isi pot permite sa importe
    insa nu poti compara clasele de uman de aici cu ceva stiintific de acolo, fie ele si de la un liceu cu o cladire istorica (IL caragiale)
    PS pe frontispiciul liceului caragiale se mai poate vedea scris "liceul ion luca caragiale " si dedesubt "colegiul national"
    dupa cativa ani de eroare , cineva a scos ultima litera (din "colegiul" - articulat -impotriva unei cancelarii de profi de romana, presupun) dar urma se mai poate citi
    • Like 0
  • Se studiaza numerologia in Canada ?! Poate il faceti astrolog, doamna ! Si in Romania invata carte copiii, dar nu toti, ci numai cei care vor sa invete.
    • Like 2
    • @ Vaman Georgeta
      Gravity check icon
      Și totuși, cumva, Canada este pe primul loc în lume la numărul (procent) de persoane cu studii superioare. Unde este România?!... nu am reușit s-o localizez pe hartă.

      https://www.google.com/amp/s/www.cnbc.com/amp/2018/02/07/the-10-most-educated-countries-in-the-world.html
      • Like 3
    • @ Gravity
      Numerologia, bat-o vina !
      • Like 1
    • @ Vaman Georgeta
      Gravity check icon
      Nu, sunt românii mai leneși!
      • Like 1
  • "Apoi, m-am gândit că fiind la secția uman, la un liceu bun," - I.L. Caragiale e un liceu bun? Nu cred ca am auzit vreodata pana acum sa se spuna asta despre liceul acela, dar OK.

    "Vorbesc aici despre un copil absolut normal, nu un olimpic sau un copil autodidact, care din proprie inițiativă s-ar fi așezat la birou să învețe." - ei, si aici e de fapt problema. Un elev care se aseaza singur la birou sa invete nu e special, geniu sau autodidact, ci pur si simplu responsabil. Dovada ca si acum in sistemul canadian face exact asta: sta la birou si invata. In orice conditii, fie ca profesorul e bun sau prost e nevoie de lucru acasa, de citit, de facut exercitii etc. Daca dupa 2 ani de liceu tanarul a iesit tufa (comportandu-se asa cum spuneti dvs. in articol) si are acum nevoie practic sa repete un an, imi pare rau dar e si vina lui.

    "Părinții nu pot lua locul profesorilor și școlii." - de acord, insa nici profesorii nu pot face absolut tot, e nevoie si de efort din partea elevului. Parintii il pot insa educa pe copil in asa fel incat sa fie responsabil si sa-si poata vedea singur de treaba, din proprie initiativa. Asta au facut ai mei cu mine: in scoala generala au avut grija sa invat cum sa invat si mai ales de ce e nevoie sa invat, iar din liceu deja imi cam vedeam singur de treaba. Si nu e vorba ca as fi fost autodidact, nu- in clasa eram atent si invatam tot ce se putea, iar acasa consolidam prin exercitiu.
    • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Aici e diferența şi asta nu pricepem ,în vest au un sistem care produce oameni valoroşi , un elev trebuie ajutat ,nu toți se pot sprijinii pe familie iar un exemplu bun e Halep . Fără ajutorul familiei nu ar fi făcut nimic chiar dacă are abilitățile şi voința necesară neavând un sistem s-ar fi pierdut .Nu te poți baza doar pe abilități naturale plus posibilitățile familiare ,unii copii au nevoie de un sistem flexibil care să se muleze pe tiparul lor astfel ajungi să ai un procent mult mai mare de copii cu rezultate bune sau foarte bune in jur de 16 % comparativ cu 4% cât avem noi. O altă problemă a învățământului românesc e nivelul mult mai slab de pregătire in cazul şcolilor de top astfel un ,,geniu " pentru noi e unul care ajunge inginer la Google in SUA , pentru noi ,,geniu " dar pentru standardele lor e doar un specialist bun sau foarte bun şi atât . Avem şi alt standard in ceea ce priveşte geniul ,dacă scăpăm de foame şi ajungem la un venit in 6 cifre suntem geniali. Atunci Elon Musk ce e ? Zeu ?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Simplul fapt ca vorbim de licee bune și proaste e un simptom ca sistemul e disfunctional. Un elev bun trebuie să-și poată pune în voloare capacitățile indiferent de liceu.
      Mai mult, faptul ca același elev e motivat într-un "sistem" și merge pe calea de minima rezistenta în celalalt e alt simptom.
      Eu am fost la un liceu "bun" si la jumate din materii mergeam fix pe aceeași cale, minima rezistenta... ..funcție de profi.
      • Like 3
    • @ Adrian Adrian
      Da, si noi producem oameni valorosi in proportie mult mai mica, asa cum spuneti, dar cat se investeste in invatamant in Canada fata de Romania? Cat despre ce numim noi "geniu", asta a fost o exagerare de la bun inceput, sper ca majoritatea se prind de lucrul asta. Un elev olimpic in general nu e geniu, e pur si simplu un om care munceste foarte mult, dar asta nu inseamna neaparat ca are IQ 180.
      Nu stiu daca procentajul de care vorbiti se datoreaza neaparat structurii sistemului (faptului ca au mai multe alegeri de facut), sau faptului ca birocratia la ei nu e atat de scarboasa, ca profesorii sunt mai bine pregatiti si mai bine platiti, ca au o infrastructura decenta etc.
      Cat despre Elon Musk, nici el nu stiu daca e geniu sau nu. E foarte bun pe partea de business, sigur ca da, a facut milioane din PayPal si a stiut cum sa le investeasca si cum sa-si vanda ideile si produsele. Nu cred insa ca a stat el sa faca de la 0 motorul pentru Tesla, sau rachetele pe care le lanseaza zilele astea, a angajat oameni pentru treaba asta.
      • Like 1
    • @ Alien
      Le spunem bune sau proaste din mai multe motive - standardul la care se lucreaza e unul (se cere excelenta, sau doar suficient cat sa se treaca bacul?), colectivul de profesori (sunt bine pregatiti?) si colectivul de elevi (sunt oameni cat de cat disciplinati si responsabili, sau drogurile si alcoolul sunt la ordinea zilei?). Aveti dreptate in privinta profilor, ei ar trebui sa fie bine pregatiti si corecti indiferent de liceul la care predau. Faptul ca asta nu se intampla e intr-adevar o problema. A avea insa nivele diferite de cerinte nu mi se pare o disfunctionalitate, nu toti vor sa faca performanta, unii poate nici nu vor sa faca facultate dupa liceu. Atunci are sens ca la unele licee se intra cu 6-7 si la altele cu peste 9,50.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Nivelul de cerințe trebuie (la modul ideal) sa depindă de capacitățile elevului, nu de fițele liceului sau de contul bancar al părinților. E absolut irelevant ca ai întrat cu 5 la liceu, ca ai venit de la coada vacii și ai părinți analfabeți, într-un sistem ideal ar trebui să-ți pui în valoare tot potențialul. Din păcate însă în România dacă ești de la coada vacii și în urma școlarizării tot la coada vacii ramai. Asta e unul din parametrii măsurați statistic și România sta dezastruos.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Gravity check icon
      Caragiale e un liceu bun. Top 10 București, cu siguranță.
      • Like 0
    • @ Alien
      In mod normal si la coada vacii si la oras ar trebui sa ai acelasi nivel de educatie in scoala generala si gimnaziu. Dupa aceea, daca ai depus efortul corespunzator, ar trebui sa ajungi intr-un mediu potrivit tie, pe baza de merit.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Gravity check icon
      Numai că la coada vacii nu bagă nimeni meditații ca la oraș.
      • Like 0
    • @ Gravity
      Se poate foarte bine si fara meditatii daca:
      1) Profesorul isi face treaba la clasa cum trebuie si
      2) Daca elevul isi face treaba cum trebuie la scoala si acasa.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Gravity check icon
      Bineînțeles că se poate, vorbeam in general. Se pare că nu suntem singurii. În New York admiterea la liceele de elită necesită, pe lângă muncă, investiții financiare serioase dacă nu ești supra-dotat.

      "Private testing companies sell SHSAT prep courses to New York students that cost more than $1000, and private tutors can charge more than $100 per hour.  Test detractors point to inequalities in access to these services to explain the racial disparities in specialized high school admissions"

      https://quillette.com/2018/06/27/bill-de-blasios-plan-to-purge-asians-from-new-yorks-top-schools/
      • Like 0
    • @ Gravity
      Imi vine greu sa numesc supra-dotat un elev care are un rezultat bun la astfel de teste avand in vedere gradul penibil de dificultate al testelor SAT care se dau la terminarea liceului in State. Totdeauna, indiferent de tipul evaluarii, copiii care vin dintr-un mediu cu mai multe resurse disponibile vor avea un avantaj fata de cei care vin din medii cu mai putine resurse.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Gravity check icon
      "Stuy’s class of 2018 included 165 National Merit semifinalists, which requires earning a PSAT score in the top 1% of all students who take the test in the state of New York."
      • Like 0
    • @ Gravity
      Sunt foarte buni la standardele acelea. Dar cat de ridicate sunt standardele?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Gravity check icon
      SHSAT este un examen exclusiv pentru elevii care doresc să fie admiși la unul din cele 7 licee specializate. In NY sunt ~ 600 de licee - pentru admitere nu se dă acest test. Ci doar pentru cele 7.

      "Studies have shown that high test scores correlate strongly with career success across numerous fields, and the long lists of famous and successful Stuyvesant and Bronx Science alumni shows that the SHSAT has a record of identifying talent"
      • Like 0
    • @ Gravity
      OK, uitati aici cateva intrebari model de SHSAT: https://www.practicequiz.com/shsat-practice-test
      Spuneti-mi daca vi se pare ca un elev care are un rezultat chiar si foarte bun la un asemenea test ar fi "supra-dotat". Mie nu mi se pare. Ar fi foarte bun, sigur, dar supra-dotat? Mmm, nu.
      • Like 0
    • @ Gravity
      Pe bune ? am facut un test SHSAT online, si am 36 de ani, n-am mai pus mana pe o carte de invatat de ceva timp.

      The radius of a circle is 3 cm. What is its circumference?

      A. 1.8 cm
      B. 84 cm
      C. 18.84 cm
      D. Not enough information to solve.

      :)))) astea-s intrebari de clasa a 5-a, scuza-ma... toata lumea stie de 2piR
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Am facut eu acum vreo 50 de intrebari de curiozitate. 80% din ele sunt triviale, dar am vazut ca pun accent pe analiza pe text, adica sa nu ajungi analfabet functional ca la noi.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      GabiC check icon
      Caragiale are - in statistici- o promovabilitate la BAC de 98-99 %;
      Comparativ cu celelalte licee- este in top 10 in Bucuresti.
      Deci: e bun, sau nu?
      • Like 0
    • @ Radu Andrei Malica
      Gravity check icon
      OK frate, m-ați convins. Americanii sunt de cacao. N-au auzit de Gazeta Matematica. Totuși, chiar și așa, un singur liceu (Stuyvesant) a produs 4 Premii Nobel și 2 Premii Wolf (matematică). Celălalt liceu, Bronx High, stă ceva mai bine: 8 Premii Nobel (șapte in fizică, unul în chimie).
      Cu câte premii Nobel se laudă Lazăr din București?
      • Like 1
    • @ Gravity
      Pai liceul i-a produs, sau ce au facut pe urma?
      • Like 0
    • @ GabiC
      Am vorbit cu parinti care, atunci cand a venit vorba de optiuni de liceu, fugeau de Caragiale ca de dracu'. Din cate am inteles, din cauza de pile in principiu, care duceau la situatii ca cea descrisa in articol cu ora de franceza. Asa ca buna intrebare, nu stiu.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Gravity check icon
      V-ați răspuns singur:

      "Ce am vazut eu au fost si diferente in cat de repede intelege studentul materia noua, cat de usor poate sa opereze cu concepte abstracte. Asta tine printre altele si de natura problemelor care se fac in scoala."
      • Like 0
    • @ Gravity
      Articolul se leaga strict de sistemul de invatamant preuniversitar. Al nostru, din observatiile mele, ofera un avantaj studentilor la inceput de drum, in special pe partea de stiinte exacte. Nu am pretins niciunde ca ar fi responsabil pentru obtinerea de premii Nobel. O asemenea pretentie mi se pare absurda, indiferent de ce sistem preuniversitar vorbim.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Gravity check icon
      Fair enough.. Ca să închei, bănuiesc că dumneavoastră ați studiat la un liceu de Top din România. Nu știu la ce universitate ați mers afară, dar dacă mergeați, de exemplu, la Massachusetts Institute of Technology, cu siguranță ați fi observat că la mate și fizică studenții de acolo erau cel puțin la același nivel cu dumneavoastră. Majoritatea provenind din liceele specializate din US. In aceste licee se face mate-fiz de nivel universitar. Haideți să comparăm mere cu mere și pere cu pere.
      • Like 1
    • @ Gravity
      Liceu de top da, universitate in afara da, acelasi nivel il aveau cei care se pregatisera pentru olimpiade internationale. In rest, indiferent de profilul liceului nu, nu prea erau la acelasi nivel (vorbesc de cantitate si/sau calitate). Tocmai ca in State (si prin alte parti) de multe ori se si fac cursuri in anul 1 in care se acopera cam ce se face la noi in liceu. Desigur acele cursuri de obicei pot fi "sarite" de cei care nu au nevoie sa le ia. Mere cu mere si pere cu pere, sigur.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Faptul ca la anul 1 se fac cursuri de nivel de liceu la noi nu e in mod necesar un dezavantaj. Exista doua scoli, aia anglo saxona in care atunci cand studiezi un domeniu o iei de la firul ierbii si aia "continentala" la care se presupune ca ai un bagaj minim. Ambele au avantaje si dezavantaje, si ambele pot produce "varfuri" chiar si daca media de la care pornesc e jalnica. De exemplu scoala franceza de matematica scoate medalii fields pe banda rulanta, fara ca nivelul mediu al liceanului francez sa fie stralucitor. Insa primii 2 ani ("prepa") la Institut Poincaré sau Ecole Normale Superieure se face o triere la sange a "talentelor". Daca compari ce fac aia in primul an cu ce se face in US ai zice ca e o diferenta colosala.... insa pana la urma nu e chiar asa, sunt abordari diferite care insa ambele dau rezultate in anumite situatii.
      • Like 0
    • @ Alien
      Nu criticam invatamantul superior din State sau din Franta, spuneam ca cel preuniversitar de la noi, cu precadere liceele bune, ofera un avantaj viitorilor studenti care pleaca in afara.
      • Like 0
  • Din ce citesc sistemul lor pare un sistem având ca prioritate elevul de aici şi flexibilitatea de care pomeniți. Posibilitatea de a opta pentru cursuri ,informările , ,,meditațiile " gratuite după cursuri ( la noi s-ar lăsa cu un atac cerebral) ,posibilitatea de mărire a notelor ,de a prelungi liceul dacă e necesar plus ,,fișa cu descrierea respectivului curs pe care o primiseră de la profesoară" ,toate astea te intristează ,nimic din cele enumerate nu există in sistemul nostru de învățământ . La noi e un fel de fabrică ,e una ( unul) care turuie la catedră ,elevii notează dacă vor iar pregătirea ( de fapt memorarea ) temeinică se face pe banii părinților după ore iar notele se dau in funcție de abilitatea elevului de a recita cuvânt cu cuvânt lecția bineînțeles fără abateri şi fără a înțelege ceva cu adevărat aşa cum dovedesc şi testele PISA .
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult