foto: Profimedia
Ceea ce mă înspăimântă cel mai mult e completa lipsă de empatie, de umanitate, de compasiune, de milă, de înțelegere, în care se scufundă lumea în ansamblul ei și România în mod specific. Modelul de succes pe care ni-l propune astăzi conducătorul celui mai puternic stat din lume e tipul fără sentimente, rece, dur, aspru, violent, misogin, homofob, rasist, bărbat alb bogat care calcă pe cadavre să-și atingă scopurile. Totul trebuie să fie un show în care relațiile interumane sunt mimate, e mimată și un pic de credință religioasă, și un fel de comunicare, toate scufundate într-o marinată de umor gros de băieți răsfățați în lux.
Mă scârbesc toate explicațiile astea didactice despre invazia unor state cu scopul de a scădea prețul petrolului, când este evident că e vorba doar despre mușchi, abuz, putere, încălcarea oricăror reguli internaționale. Acceptăm ca niște oameni să fie omorâți sub pretextul că prețul petrolului o să fie mai mic. Las la o parte că nici măcar nu se va întâmpla lucrul ăsta, însă justificarea mi se pare cinică.
Este acceptată uciderea unei tinere fără nicio vină în raidurile fasciste de depistare a imigranților ilegali doar pentru că trebuie să reînceapă deportările, exact ca pe vremea naziștilor. Iar despre lucrurile astea influencerii și explicațiile nu mai au nicio părere, întâmplarea trece neobservată, a murit o mamă de 37 de ani cu trei copii, ce contează. Dezumanizarea oamenilor îi reduce la condiția de animale. E ceea ce văd din ce în ce mai mult în lume, pe rețelele de socializare, în România.
Justificările sunt atât de primitive, de simpliste, de goale de conținut: geopolitică, influență, petrol, armată, bani, putere. Iar pentru acest joc de băieți mari trebuie să moară oameni, asta e explicația lor, ce contează niște vieți omenești când scopul e îmbogățirea celor care sunt deja super-bogați și sărăcirea celor care sunt deja super-săraci.
Am văzut miniserialul Plaha, o oglindă fidelă a societății noastre din ultimii 36 de ani. Corupție, minciună, crimă, manipulare, politică, afaceri ilegale, asta ne-a caracterizat în anii de după Revoluție. Omul de succes al acestor ani a fost prototipul lui Plaha, proxenetul, vânzătorul de copii, de droguri, devalizatorul de bănci, cel care corupe statul, politicienii, funcționarii, manipulează poporul. Dar să nu ne înșelăm singuri, acest om de succes nu aparține numai României, el se află în toate țările, el e omul de succes al capitalismului sălbatic, e prototipul minunat al lui Trump, show-man. Dacă v-ați grăbit să considerați că Plaha e eroul negativ, să știți că, în termenii societății de azi, ați greșit, e eroul pozitiv în toată povestea. El e urmașul lui JR din Dallas, dacă vreți să reușiți în lumea de azi exact așa trebuie să fiți, inumani.
Singura noastră șansă, a celor care n-am reușit transformarea asta în hiene umane, e să ne solidarizăm și să-i demascăm pe psihopați. În felul ăsta poate se trezesc și amețiții care s-au lăsat îmbătați de vorbe goale în viețile anonime și anoste, fără sens. E absolut ridicol să vezi un individ care își duce literalmente traiul de la o lună la alta să-i sprijine pe bogații lumii pentru că fac giumbușlucuri comice la televizor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp




Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asta aviz ăstora de la noi din politică care nu se apucă odată de reforme, ca să nu ajungă alții în postura să le facă, adică să fie mult mai rău.
Parcă lumea refuză să mai gândească. Suntem ca puii de pasăre care așteaptă cuminți în cuib, hrana regurgitată.. Televizorul parcă ne înșfacă de urechi și ne fixează hipnotic.
Trăim într-o epocă post-adevăr ?
Nimic din ceea ce lumea a aflat de-a lugul timpului, prin cercetare științifică, nu mai are nicio valoare în fața semidocților cu revelații profetice ?
Populiști de toată jena se joacă cu mințile celor rămași fără speranță.
Fake-ul, manipularea ieftină și răstălmăcirea adevărului sunt suficiente pentru ca turma să urmeze ciobanul, cu sau fără bâtă..
Nici marginea prăpastiei nu mai stărnește îngrijorare. Quo vadis ?
Doar în aparență fără legătură, oriunde te-ai întoarce cutreierând orașul, dai peste afișe mari de pe care inși cu faciesuri de interlopi prosperi par a-ți zâmbi complice din spatele nelipsiților ochelari fumurii.. Și nu o fac în zadar..
Îi și vezi pe scenă clătinându-și alene burțile revărsate, pe ritmurile care-au manelizat în așa hal poporul, că nu mai vezi petrecere fără tânguielile lor..
Să fie sănătoși și ei și publicul lor, dar cu muzica tradițională cum rămâne ?
Cum rămâne cu lăutarii, câți au mai rămas ? Da, trag mâța de coadă.
Nu e chiar totul pierdut, vin din urmă tineri talentați, dar fără o minimă promovare..
Cum e Bogdan Simion și taraful lui de muzică lăutărească.
Pe lângă harul artistic, omul e și educat (licențiat în litere), are și un umor fin. De toată lauda. Să-l vedem cu o piesă :
--> "Aseară pe vreme a cinii" :
https://www.youtube.com/watch?v=qxGYu2WKba0&list=RDqxGYu2WKba0&start_radio=1
Sau Gergiana Păduraru, solista Ansamblului "Busuiocul" din Bacău, care e și profesor de canto. O profă carismatică. Iată proba :
--> "Jocul" :
https://www.youtube.com/watch?v=cqb-qH42e48
Și nu sunt singurii. E o pleiadă de artiști tineri pe care însă nu-i prea vezi pe-acele afișe. Apar, e drept, la festivalurile de gen (cele care mai sunt..) cum e "Muzici și tradiții în Cișmigiu", unde-am putut vedea :
- Ansamblul "Mărțișorul" de la Casa de cultură a studenților din Cluj,
- Orchestra națională "Valahia",
- Grupul folcloric "Dor bucovinean" din Botoșana (Suceava)..etc
Dar artiștii se hrănesc cu aplauzele noastre..
Hai și un mic memento Romica Puceanu, care cânta cândva la "Hanul lui Manuc" :
--> "Bate Vantul Frunzele", o manea adevărată, lăutărească :
https://www.youtube.com/watch?v=7LKTUa-sjMk
--> "Dreg la ghete, la papuci", de jale, ca-n Memphis.. :
https://www.youtube.com/watch?v=ZhF8LgEmsMo&list=RDZhF8LgEmsMo&start_radio=1