Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Luminița noastră a murit

luminita de la capat

Foto: Anna Delaw / Alamy / Profimedia

Mergeam osteniți la capătul unui zile călduroase de-a lungul unei faleze fără sfârșit care începea să prindă briza mării. Aveam reper un far, o luminiță ce ardea în dreptul balconului nostru. Acolo trebuia să ajungem. Ca să treacă timpul și să uite copiii cât de departe avem de mers, povestesc de „Luminița” o revistă de pe vremea când eram ca ei.

Le povestesc cum o așteptam cu înfrigurare, pentru că pe ultima pagina apărea un scurt, neverosimil de scurt azi – scurtmetraj - o pagină de desene animate. Nu era mare lucru, dar era singura revistă ilustrată din vremea noastră. „Cutezătorii” ajunsese „Scânteie” a pionierilor care lăuda partidul, iar „Șoimii patriei”,  un foileton de propagandă pentru vârsta preșcolară. Mult mai târziu am aflat de Pif și Hercule, de Rahan și de adevăratele reviste de animație. Acum copiii mei le știu pe toate, de la Ben 10, la Cars. Și le știu și eu, rememorând la maturitate povestirile scurte ale trecutei Luminițe.   

      ****

Și le-aș fi spus că a urmat o altă Luminiță – cea de la capătul tunelului. Că ni s-a spus că trebuie să avem răbdare, pentru că, chiar dacă totul e nașpa și prost, se poate vedea undeva în această beznă solitară și solidară în acelasi timp cu toate suferințele celorlalți - luminița de la capătul tunelului.

Anii au trecut, generațiile de politicieni s-au perindat împreună cu luminița, au adormit-o și apoi au trezit-o din nou. Și uite-așa, Luminița a-îmbătrânit, a trecut de prima tinerețe și a ajuns o mamă soacră seacă și cu gură rău mirositoare, dar undeva, în străfundurile noastre, în coma din care așteptăm – ca în imnul național – să ne trezim, o așteptam pe Luminița. Știam că undeva, la capătul tunelului, va răsări, chiar dacă intuiam că nu e decât o caricatură mai proastă decât cea din Cutezătorii și mai înșelătoare decât cea prezisă de Petre Roman.

Pe mai departe, mor bolnavi din te miri ce lipsuri în spitale în care ni se spune că avem de toate, sunt bătuți bătrâni în azile proaspăt redeschise, urmează demisii și mai cade un Guvern, cât să îi ia locul altul mai prost. Dar care ne vorbește de Luminița. Chiar avem nevoie de un guvern ca să nu conducă această țară, dar al cărui singur scop este să vorbească de Luminița?

Știu, nu sunt de vină doar politicienii - într-o țară în care unii ies la pensie la 45 de ani, doar cât să meargă la sală și în concedii, într-o țară în care judecătorii își majorează singuri lefurile mari și așa, într-o țară în care #nuștiipecineva? este o metodă a succesului, nu putem da vina doar pe politicieni. În fond, sunt veniți dintre noi, sunt chipul și asemănarea noastră. Și dacă ei sunt hidoși, e pentru că suntem la fel de hidoși. Nu exista noi și ei. Suntem doar noi, chiar dacă nu vrem să o recunoaștem.

Am crezut în #luminitadelacapatultunelului, am crezut în #uniti și în #rezist, am crezut în #văvedem și apoi în #toțiștiau, am crezut în câte și mai câte speranțe, care au licărit și care ne-au aprins întunericul din jur cu mici scântei. Bănuiam însă în adâncul nostru că în această țară de întuneric nu se poate face făclie decât în ziua de Paște. Ne-a plăcut să-i spunem - și înainte și după Revoluție - Luminița. În România nu speranța moare ultima, ci Luminița. Și de fapt, nici nu moare. Se întinde un pic, cât să-și revină, până când o cheamă alții la rampă. Poate am sperat prea mult în Luminița, cand de fapt era doar de o Lumânare.  

      ***

Nu le-am spus toate acestea copiilor – nu cred că ar fi înțeles. Sau poate că da, ar fi înțeles pentru că trăim într-o țară în care Luminița este parte din patrimoniul național. Oricum, adunându-le pe toate, drumul parcă s-a lungit și mai tare.

Am ajuns cu greu la destinație. Aleea lungă, străjuită de chiparoși, se întindea pe câțiva kilometri. La capătul ei - Luminița. Am găsit-o într-un final și ne-am dat seama că de fapt drumul nu fusese chiar atât de lung. Doar că nu fusesem pregătiți de el: aveam șlapi în picioare, copii în brațe și prea puțină răbdare cu noi. Și că Luminița nu era un far sau o altă făclie călăuzitoare, ci o cruce verde de la o farmacie. Am urcat osteniți în cameră. Mai avem mult până să ne vindecăm.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Marius check icon
    Totusi sunt si oameni care au gasit luminita de la capatul tunelului pentru ca nu asteptat nimic de la stat si si-au luat destinul in propriile maini si si-au croit o viata mai buna iar multi au gasit aceasta luminita afara in tarile unde au emigrat unde administratia functioneaza in folosul cetateanului.
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult