Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Lupta pentru Moarte

Lupta pentru moarte

Imaginea siluetelor umanoide cățărându-se în demență pe zidul de peste 10 metri dintre Liban și Israel, ca să sară dincolo, mi-a adus în minte filmul "World War Z - Apocalipsa Zombie". Mușcați de un virus care se răspândește rapid în toată lumea, oamenii se transformă în automatoni biologici mobilizați de un singur scop: să ucidă oamenii încă neinfectati. Nimic nu îi poate opri: ziduri, tancuri, elicoptere, rafale de mitralieră, bombe. Nici măcar bomba atomică. Rupți în bucăți, decapitați, continuă să se târasca, în hoarde, mânați de aceeași sete: să omoare.

Toți cei care asaltează acum granițele Israelului, și năvălesc pe străzi, din Franța până în Pakistan, pentru că o fac la chemarea de Ziua Furiei, decretată de Hamas, sunt gata să extermine toți evreii. Deocamdată, evreii. După modelul nazist, cum s-a strigat in fata Operei din Sidney: "Gas the Jews!" .La Beijing și în Franța, au fost deja înjunghiați în plină zi, în plină stradă.

În SUA și Europa, unde se afla mulți imigranți musulmani, valul de sânge va stârni un val de voturi pentru partidele antidemocratice, naționalist-autoritariste, rasiste, pe scurt; fascistoide.

Ce a început și ce urmează, nimeni nu știe cât, nu mai este un război pentru teritorii, pentru drepturi, pentru libertate sau independență: este o luptă pentru moarte. O luptă pentru a omorî și a fi omorât.

După al Doilea Război Mondial, pur și simplu au fost uciși prea puțini oameni în lume. Și această lume, pentru că așa sunt plămădiți oamenii de bunul Dumnezeu, își face acum suma necesară de omucideri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult