Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Lupta pentru Moarte

Lupta pentru moarte

Imaginea siluetelor umanoide cățărându-se în demență pe zidul de peste 10 metri dintre Liban și Israel, ca să sară dincolo, mi-a adus în minte filmul "World War Z - Apocalipsa Zombie". Mușcați de un virus care se răspândește rapid în toată lumea, oamenii se transformă în automatoni biologici mobilizați de un singur scop: să ucidă oamenii încă neinfectati. Nimic nu îi poate opri: ziduri, tancuri, elicoptere, rafale de mitralieră, bombe. Nici măcar bomba atomică. Rupți în bucăți, decapitați, continuă să se târasca, în hoarde, mânați de aceeași sete: să omoare.

Toți cei care asaltează acum granițele Israelului, și năvălesc pe străzi, din Franța până în Pakistan, pentru că o fac la chemarea de Ziua Furiei, decretată de Hamas, sunt gata să extermine toți evreii. Deocamdată, evreii. După modelul nazist, cum s-a strigat in fata Operei din Sidney: "Gas the Jews!" .La Beijing și în Franța, au fost deja înjunghiați în plină zi, în plină stradă.

În SUA și Europa, unde se afla mulți imigranți musulmani, valul de sânge va stârni un val de voturi pentru partidele antidemocratice, naționalist-autoritariste, rasiste, pe scurt; fascistoide.

Ce a început și ce urmează, nimeni nu știe cât, nu mai este un război pentru teritorii, pentru drepturi, pentru libertate sau independență: este o luptă pentru moarte. O luptă pentru a omorî și a fi omorât.

După al Doilea Război Mondial, pur și simplu au fost uciși prea puțini oameni în lume. Și această lume, pentru că așa sunt plămădiți oamenii de bunul Dumnezeu, își face acum suma necesară de omucideri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Români trumpiți sunt destui, și în țară și peste hotare. Nu-mi imaginez că românii adevărați, trumânii, ar putea avea o tresărire morală și umană în legătură cu ce spune și ce face ticălosul lor: aruncă un ultimatum de 48 de ore Iranului, pe rețeaua sa Truth Social, la 1 trecute fix noaptea, să deschidă Ormuz sau dă cu bombardeaua în ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Camera care crește odată cu tine: cum arată designul pentru adolescenți în 2025

Camera de tineret este, probabil, cel mai personal spațiu dintr-o locuință. Este locul în care un copil de 10 ani începe să devină altcineva - mai complex, mai revendicativ, mai conștient de sine. Pe pereți apar afișe cu artiști, pe rafturi se adună cărți, căști, obiecte care spun ceva despre cine ești sau despre cine vrei să fii. Este spațiul în care se fac teme și se ascultă muzică tare, în care se doarme cu telefonul lângă cap și se plânge după o zi grea.

Citește mai mult

Turisti Columbia

Columbia e departe azi de ce vedem în Narcos. Cocaină se mai produce în junglă, dar clanurile s-au mutat în Mexic. Cu toate astea, mulți turiști occidentali își doresc o Columbie în care să trăiască un sejur de experiențe extreme și aduc vagoane de bani să-și satisfacă nevoile. Evident că cererea fiind mare, oferta e pe măsură.

Citește mai mult

CT Popescu

„Niels Bohr a fost un fizician danez, laureat Nobel pentru Fizică în 1922. Pe când era student, Niels Bohr a fost întrebat de profesorul său de fizică: Cum se poate măsura înălțimea unei clădiri cu ajutorul unui barometru? Bohr a propus aruncarea barometrului de pe acoperișul clădirii și măsurarea timpului în care acesta ajunge la sol. Bohr cerea nota maximă, iar profesorul voia să i-o dea pe cea mai mică.

Citește mai mult