Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Lupta pentru Moarte

Lupta pentru moarte

Imaginea siluetelor umanoide cățărându-se în demență pe zidul de peste 10 metri dintre Liban și Israel, ca să sară dincolo, mi-a adus în minte filmul "World War Z - Apocalipsa Zombie". Mușcați de un virus care se răspândește rapid în toată lumea, oamenii se transformă în automatoni biologici mobilizați de un singur scop: să ucidă oamenii încă neinfectati. Nimic nu îi poate opri: ziduri, tancuri, elicoptere, rafale de mitralieră, bombe. Nici măcar bomba atomică. Rupți în bucăți, decapitați, continuă să se târasca, în hoarde, mânați de aceeași sete: să omoare.

Toți cei care asaltează acum granițele Israelului, și năvălesc pe străzi, din Franța până în Pakistan, pentru că o fac la chemarea de Ziua Furiei, decretată de Hamas, sunt gata să extermine toți evreii. Deocamdată, evreii. După modelul nazist, cum s-a strigat in fata Operei din Sidney: "Gas the Jews!" .La Beijing și în Franța, au fost deja înjunghiați în plină zi, în plină stradă.

În SUA și Europa, unde se afla mulți imigranți musulmani, valul de sânge va stârni un val de voturi pentru partidele antidemocratice, naționalist-autoritariste, rasiste, pe scurt; fascistoide.

Ce a început și ce urmează, nimeni nu știe cât, nu mai este un război pentru teritorii, pentru drepturi, pentru libertate sau independență: este o luptă pentru moarte. O luptă pentru a omorî și a fi omorât.

După al Doilea Război Mondial, pur și simplu au fost uciși prea puțini oameni în lume. Și această lume, pentru că așa sunt plămădiți oamenii de bunul Dumnezeu, își face acum suma necesară de omucideri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cules de căpșuni - Getty

Am muncit cincisprezece ani și ceva în Belgia. Am început de cât de jos se poate, și nu mi-e rușine s-o spun. Ba chiar e bine cunoscut printre prieteni faptul că sunt mândru că am cules și căpșuni și că am stat și la aceeași masă unde se luau decizii ce implicau cheltuieli foarte mari și hotărâri care afectau zeci, dacă nu sute de oameni. foto Getty

Citește mai mult

Alexandru Prodan

„Eu cred că norocul nu vine întâmplător; ni-l construim prin muncă și planificare. La primul meu interviu la Amdocs am fost întrebat ce face un proiect să aibă succes, iar răspunsul meu a fost simplu: planificarea. Am primit oferta, iar ulterior am aflat că motoul companiei era «If you fail to plan, you plan to fail».”

Citește mai mult