Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lupta pentru Moarte

Lupta pentru moarte

Imaginea siluetelor umanoide cățărându-se în demență pe zidul de peste 10 metri dintre Liban și Israel, ca să sară dincolo, mi-a adus în minte filmul "World War Z - Apocalipsa Zombie". Mușcați de un virus care se răspândește rapid în toată lumea, oamenii se transformă în automatoni biologici mobilizați de un singur scop: să ucidă oamenii încă neinfectati. Nimic nu îi poate opri: ziduri, tancuri, elicoptere, rafale de mitralieră, bombe. Nici măcar bomba atomică. Rupți în bucăți, decapitați, continuă să se târasca, în hoarde, mânați de aceeași sete: să omoare.

Toți cei care asaltează acum granițele Israelului, și năvălesc pe străzi, din Franța până în Pakistan, pentru că o fac la chemarea de Ziua Furiei, decretată de Hamas, sunt gata să extermine toți evreii. Deocamdată, evreii. După modelul nazist, cum s-a strigat in fata Operei din Sidney: "Gas the Jews!" .La Beijing și în Franța, au fost deja înjunghiați în plină zi, în plină stradă.

În SUA și Europa, unde se afla mulți imigranți musulmani, valul de sânge va stârni un val de voturi pentru partidele antidemocratice, naționalist-autoritariste, rasiste, pe scurt; fascistoide.

Ce a început și ce urmează, nimeni nu știe cât, nu mai este un război pentru teritorii, pentru drepturi, pentru libertate sau independență: este o luptă pentru moarte. O luptă pentru a omorî și a fi omorât.

După al Doilea Război Mondial, pur și simplu au fost uciși prea puțini oameni în lume. Și această lume, pentru că așa sunt plămădiți oamenii de bunul Dumnezeu, își face acum suma necesară de omucideri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Eoliene / sursa foto: Inquam Photos

Suntem într-un moment foarte dificil care nu mai poate fi rezolvat cu încă o rundă de împrumuturi și încă o rundă de consum în neștire. Vestea bună este că avem în sfârșit un prim ministru capabil, care pare decis să ia decizii dure care să ne scoată repede din criza. Întrebarea este: suntem în stare pentru prima oară după Revoluție să facem ceva pe termen lung?

Citește mai mult