(Foto: Facebook/Municipiul Sighisoara)
Trenul Cluj-Brașov e aglomerat de tinerețe, într-o continuă forfoteală pe coridoare. Suntem în vara lui 1996, jumătate de oraș de liceeni clujeni în drum spre Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara. Ne-am pus pe noi ii și brâie de la bunici, pălării găsite prin șure și traiste din tinerețea mamei, ca să rezonăm cumva cu timpuri apuse demult. Toată lumea cunoaște din vedere pe toată lumea, de la statuia lui Matei Corvin unde, după o zi de școală, ne reunim dilemele și rebeliunile, înainte de a ne continua drumul spre casă.
Nu știm unde vom dormi, dar știm că totul va fi bine, cumva ne’om descurca noi. Din compartimente răzbat cântece, râsete, acorduri de Nothing Else Matters și veșnica întrebare „ai cumva o țigară?”.
(Foto Facebook/Municipiul Sighisoara)
În gara din Sighișoara, dacă ai noroc, ești „agățat” de un localnic cu o ofertă de cazare. Dacă ești încăpățânat și ai tupeul să vrei să stai chiar în cetate, bați din poartă în poartă, după ce ai trecut de impunătorul Turn cu ceas. Fiind o gașcă mai mică, nouă ne surâde norocul și găsim o cameră la etajul întâi, în miezul serbărilor medievale. Victorioși, pornim să batem străzile pietruite, pline de lume și detalii ca-ntr-un tablou de Bruegel. Cetatea ne răsfață cu spectacole de commedia dell’arte, saltimbanci, menestreli, dansuri medievale și fel de fel de artisticării. Când vrem să ne răcorim trupul și mintea, intrăm în Biserica Mănăstirii, la un concert de orgă. Dacă dorim să prindem un loc la o terasă, vânăm din priviri o față cunoscută, ca să ne anexăm și noi bucuroși câteva scaune la masă.
(Foto Facebook/Municipiul Sighisoara)
După mulți ani, am revenit la Sighișoara printre legende medievale, cu teama că prezentul va întina farmecul neprețuit al amintirilor. Din fericire, nu s-a întâmplat așa.
(Foto Facebook/Municipiul Sighisoara)
Am văzut aglomerație și foarte mulți străini, am găsit foarte greu un loc de parcare, am urcat Scările Școlarilor în șiruri, ca la metrou, am înconjurat Biserica din Deal de două ori, la cererea copiilor, l-am întâlnit pe Dracula în reclame și souvenir-uri, dar peste toate, cetatea veghează în continuare cu răbdare și cu poezia ei tihnită. A primit între ziduri noile timpuri cu indulgență: trenulețul turistic face senzație printre copii (și adulți!), Casa Bântuită atrage căutătorii de senzații mai tari, casele cochete se întrec pe booking, terasele au mai cucerit din caldarâm, dar rătăcirile pe străduțele ei bătute de secole au același farmec de necontestat. Trebuie doar să ridici privirile deasupra tot ce a devenit, în mod firesc, mult mai comercial, și cătând din ochi Turnul Tăbăcarilor sau al Măcelarilor, să-ți lași imaginația să călătorească liberă printre cavaleri și trubaduri.
(Foto Facebook/Municipiul Sighisoara)
(Foto Facebook/Municipiul Sighisoara)
Singura cetate locuită din Europa are în ea fantasticul pe care suntem dispuși să-l vedem. Un fantastic care de 25 de ani este reiterat de un festival medieval bine gândit, care și-a pus pecetea asupra orașului, infuzându-l cu o plusvaloare care dăinuie în memorie peste timp. Cu ochii de la 16 sau de la 38 de ani, Sighișoara merită să fie trăită ca o legendă a timpurilor care încă nu s-au pierdut.
(Foto Facebook/Municipiul Sighisoara)
(Foto Facebook/Municipiul Sighisoara)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.