Foto: Inquam Photos
Avem o nevoie tot mai mare de a arăta cât suntem de deosebiți și buni față de ceilalți. Pentru mine asta arată cât de deficitari suntem în a avea o stimă de sine sănătoasă. Spun asta ca urmare a laudelor pe care școlile bune și le aduc de ieri încoace odată cu afișarea rezultatelor de la evaluarea națională. La nici una însă nu am văzut un mesaj de solidaritate sau de susținere față de cei care nu au reușit să obțină note și medii peste 5.
Cuvintele de laudă și felicitare merg în special către școlile din urban care au profesori motivați și mai bine plătiți (majoritatea fiind titulari și având gradul didactic II), cu condiții mult mai bune față de școliile din rual, cu acces la diferite oportunități culturale,educaționale, sociale, de divertisment. Nu am auzit să fie aduse în spațiul public discuții reale și oneste despre lipsa de echitate din sistem și despre faptul că o școală dintr-un mediu vulnerabil, rural să zicem, trebuie să depună eforturi mult mai mari pentru a ajunge la performanțele academice ale unei școli din mediu urban.
Realitatea din județ arată însă că dacă nu urmezi școala într-unul din cele 5 orașe ale județului ai 6% șanse să poți performa și să-ți atingi la maxim potențialul cognitiv.
O analiză a rezultatelor din județele Moldovei arată clar lipsa de echitate și interes către a investi în condiții de studiu prielnice cât și în profesorii care fac un efort mai mare față de cei din urban pentru a preda în rural. O spun datele.
Dacă e să ne uităm la numărul copiilor cu medii între 9,00 și 10, urban versus rural, vom vedea că cele mai mari diferențe sunt în județul Iași unde ani la rând au fost cei mai mulți copiii cu media 10 la acest examen.
Realitatea din județ arată însă că dacă nu urmezi școala într-unul din cele 5 orașe ale județului ai 6% șanse să poți performa și să-ți atingi la maxim potențialul cognitiv.
Situația aceasta nu se datoreză doar școlii. Studiile în domeniu arată că școala are mai puțin de 30% impact în învățare pentru un copil. Condițiile de trai ale familiei cât și relațiile din interiorul ei, nivelul de studiu al părinților, condițiile de locuire, condițiile din comunitate (acces la apă, canalizare, centre de tineret, teatre, cinemauri, muzee, biblioteci și librării, spitale sau dispensare, baze sportive, drumuri asfaltate, acces la internet, mijloace de transport în comun) afectează felul în care un copil învață și accesul pe care îl are spre un proces de învățare cât mai diversificat care să-l familiarizeze cu complexitatea societății din ziua de astăzi.
Atunci când vorbim de educație, de rezultatele unei evaluări la nivel național, de formarea de competențe, responsabilitatea nu cade doar în ograda Ministerului Educației. Avem nevoie de politici transministeriale, cu participarea celor de la muncă, sănătate și sprijin de la Ministerul Finanțelor pentru o distribuire a resurselor care să aducă rezultatele acestor copii la nivelul rezultatelor copiilor ce vin din medii securizante, care favorizează învățarea și dezvoltarea personală și culturală.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Evident, problemele sunt obiective - lipsă de fonduri etc. - dar asta n-ar trebui să ducă la o formă de normalitate a fenomenului. 30 de elevi într-o clasă e aberant! Punct. Cine nu recunoaşte, are o mare problemă cu percepţia realităţii. Că se întâmplă din cauza A sau B e partea a doua, dar fenomenul nu poate căpăta etichetă de normalitate.
Să recapitulăm: programă stufoasă (care duce la alocarea unui număr de ore ridicol pentru fiecare etapă), clase de tip conservă, metodică dezlânată etc.
Reţeta perfectă pentru analfabetism funcţional.
Problema cifrelor e mult mai grava: copiii obisnuiti, care nu performeaza, care nu au de acasa sprijin de 101%, sunt lasati balta si de catre cadrele didactice: vedeti rata de note sub 5 la examen...
https://republica.ro/profesorul-sorin-borodi-despre-subiectele-de-matematica-de-la-evaluarea-nationala-zsunt-niste-subiecte
Formule, tone de termeni tehnici, nimic practic. Învăţământul românesc e o baltă imensă de teoretic. Asta e definiţia corectă.
si, da, autorul nu a raportat acest tulburator 6% (in rural) la numarul de participanti rurali,
si tot, da, ca si pt bac (turul 2 sa zicem) conteaza selectia preliminara (inclusiv scoala din centru versus cea din periferie - tot urbana si ea) - adica din rahat bici nu se face!
Definirea titlului constructivo-lirico-compretestiv - 2 puncte.
Metodica dă zeci de definţiii. Dacă ai un meditator bun, te învaţă vreo 3 pe care le regurgitezi la examen.
Spui şi tu:
"Titlul constructivo-liricoid, epimistat prin texutalitate spofemică lirică reprezintă totalitatea dentotaivelor textoide ale operei literare."
Şi iei 2 puncte. Şi iei şi 10! Poţi lua 10 cu felicitări fără să fi parcurs o boabă din literatură, dar învăţând nişte scheme care corespund unui barem.
Aceşti copii sunt privaţi de educaţie. Asta nu e educaţie, e porcărie! Şi dacă îşi închipuie cineva că asemenea ticuri verbale dezvoltă gândirea critică, se înşeală amarnic!
Gândirea critică se dezvoltă prin exprimare liberă, prin încurajarea lecturii, prin scriere creativă, joc de rol, nu prin denotativele conotative pe care nimeni nu le pricepe, care nu folosesc nimănui şi care se învaţă mecanic pentru a satisface un barem.
"nu prin denotativele conotative pe care nimeni nu le pricepe, care nu folosesc nimănui şi care se învaţă mecanic pentru a satisface un barem." - de unde rezulta ca "se" invata mecanic? Cat despre gandirea critica, da, analiza literara ajuta la dezvoltarea ei. Asa cum si matematica ajuta. La asta sunt utile cele doua, printre altele.
Aha! Da, aici aveţi dreptate.
Gândirea abstractă se dezvoltă trepat şi plecând de la CONCRET spre ABSTRACT. La noi se pleacă de la abstract şi se rămâne tot în abstract. Nu există etape, nu există răbdare, nu există nimic.
Totul se reduce la o basculantă de ticuri verbale pe care copilul trebuie să şi le însuşească pentru a trece un examen.
Înţelege ceva din literatură? Poate analiza critic cu cuvintele lui un roman, o nuvelă sau o piesă de teatru? Liber, fără titluri conotative, denotative, epistemice, lirico-epistemice ontologico-textuale sau alte asemenea ornamentaţii abstracte.
Şcoala românească e o şcoală de dresaj, nu de gândire. Gândirea nu contează. Contează baremul, contează nota.
"Nu există etape, nu există răbdare, nu există nimic." - bineinteles ca exista, nu pune nimeni elevi de clasa a 4-a sa faca teoria inelelor din algebra.
"Poate analiza critic cu cuvintele lui un roman, o nuvelă sau o piesă de teatru?" - daca profesorul si-a facut bine treaba la clasa, atunci da, absolut.
"Şcoala românească e o şcoală de dresaj, nu de gândire. Gândirea nu contează." - pur si simplu fals. Nici un profesor intreg la cap a recomandat vreodata invatarea pe dinafara.
Desigur, dvs. sunteţi expert în culoarea constructivă de la educaţie plastică.
A, am uitat: aţi demonstrat atunci, acum nu mai simţiţi nevoia.
Nu, nu se fac abstracţiuni în sistemul nostru! Nu, în niciun caz!
Un elev e dresat să recunoască elementul X în schema Y şi trece examenul cu 10 fără să fi citit o fărâmă din textele respective. Nu cunoaşte literatură; ingurgitează nişte scheme pe care şcoala i le impune şi rezultatul e 10 pe panou şi pe hârtie, dar 0 barat ca aptitudine.
În alte sisteme literatura se face prin conversaţie liberă, scriere creativă, joc de rol etc.
La noi trebuie să recunoşti o schemă literară în... 150 de cuvinte!!!!
Nu ştiu dacă realizaţi, dar le dau 150 de cuvinte şi pe urmă se miră de ce vocabularul lor numără fix 150 de cuvinte. Doh!
Ăsta e dresaj, nu educaţie. Nu se face scriere creativă, nu se face joc de rol, nu se face exprimare liberă.
Se mestecă doar "este gen liric pentru că apare marca lirică biblistrofiscească în epica epistemică, deci este gen liric".
150 de cuvinte! Maxim, că se acceptă şi minim. Stereotipii şi recunoaşterea unor scheme.
În alte ţări evalurea înseamnă capacitate de exprimare, înseamnă testarea fluidităţii ideilor, a spontaneităţii etc.
Noi dăm gândire analitcă în 150 de cuvinte şi totul e ok.
Şi ne mai şi mirăm de ce iese !!!!
"Nu ştiu dacă realizaţi, dar le dau 150 de cuvinte " - nu stiu daca realizati, dar si la examene ale sistemelor din afara se pune problema de numarat cuvinte. Uitati-va pe subiecte de SAT I de exemplu, sau de TOEFL/IELTS.
La ei se axează doar pe practic, pe exprimare liberă, pe creativiate, nu pe analiza profundă şi îndelungă pe care dvs., aţi depus-o în şcoală pentru educaţie plastică. Analiză pe care sunt sigur că o puteţi performa oricând, la orice oră din zi şi din noapte.
Pentru a intelege de ce, dau un exemplu pentru Iasi: 12,73% (812) dintre cei inscrisi au luat 9-10, iar 6,23% (49) dintre acestia sunt din mediul rural. Daca, ipotetic, doar 2% dintre cei inscrisi au fost din mediul rural (2%*6376=128 elevi), inseamna ca 49/128 = 38,28% dintre acestia au luat 9-10, ceea ce ar reprezenta un rezultat excelent.
Concluzia este ca procentul scazut de medii intre 9 si 10 ale celor din rural se poate datora numarului mai mic de inscrisi din acest mediu, nu neaparat unei pregatiri mai slabe. Recomandarea ar fi sa refaceti calculele pentru a putea oferi o perceptie corecta asupra fenomenului. Rezultatul poate indica o situatie mai favorabila, insa la fel de bine poate arata ca dezastrul este mult mai mare. O recomandare suplimentara ar fi sa va uitati si la situatia celorlalte note.
Pare ciudat, dar este unul din cadourile pe care ni le face sistemul nostru, numit sistem SPRIALAT, versus cel din alte sisteme de învăţământ, numit MODULAR.
Să ne amintim puţin ce înseamnă cele două sisteme:
1. Sistemul spiralat este cel în care se pleacă de la baze - să zicem A,B,C - şi se creşte gradul de dificultate până la Z.
2. Sistemul modular este cel în care se rămâne la baze - adică se imprimă toată gimnaziala A,B şi C - iar restul până la Z se face opţional.
În sistemele modulare, evaluarea - care e evaluare, şi nu examen - se axează doar pe A,B şi C. Restul până la Z nu e evaluare, e avansat. Nu se dă.
În sistemul nostru îţi poate cădea orice, de la A la B la X, Y sau Z. E un dans nesfârşit, prin care habar nu ai dacă dificultatea va fi medie sau maximă. În general ce nu se exersează se uită, şi nu întotdeauna secvenţa A-C apare şi în lanţul F-Z. Posibil ca F-Z să nu cuprindă deloc elemente din A-C, pe care - fără să le exersezi - le vei uita inevitabil.
Cât despre elevii de 10, nota nu are nicio legătură cu dezvoltarea lui. Un elev care obţine 10 înghiţind pe nemestecate scheme de analiză literară de genul "DACĂ apare X în textul Y, atunci e gen liric" nu se poate spune că şi-a lărgit orizontul cu ceva. Asemenea cascadorii le poate face şi un program de inteligenţă artificială, şi programul va performa corect fără să înţeleagă măcar textul. Lucru pe care îl face şi elevul nostru: ia 10 fără să priceapă mare lucru. Prin dresaj.
Evaluarea naţională a ajuns un dresaj bine pus la punct doar la anumite materii considerate importante, că la restul e jale. Dacă la literatură pot recunoaşte mecanic un gen literar, la analiză de imagine plastică sau muzicală - literatura, arta plastică şi muzica fac parte din aceeaşi arie, cea artelor - e praf şi pulbere. Nimeni nu poate deosebi un pictor impresionist de unul postimpresionist.
Şcoala GENERALĂ înseamnă cultură GENERALĂ, un lucru pe care nu l-au înţeles încă cei care se ocupă de sistemul nostru educaţional. Înseamnă puţin din toate, înseamnă bazele, nu băgat cu basculanta în capul copilului.
Analfabetismul funcţional a atins la noi cote delirante. Evaluarea s-a transformat dintr-o modalitate de CONFIRMARE a unei culturi generale într-un... examen de admitere!!!! Şi nimeni nu sesizează nuanţa, ba chiar i se pare foarte normal.
Nu-ţi trebuie mulţi neuroni ca să aplici schema Y textului X fără să citeşti cartea. De fapt cerinţa nici nu te obligă să citeşti, ci doar să recunoşti. Chestia asta o poate face şi un program de calculator.
"În sistemul nostru îţi poate cădea orice, de la A la B la X, Y sau Z. E un dans nesfârşit, prin care habar nu ai dacă dificultatea va fi medie sau maximă." - asta nu e adevarat. Modele de subiecte apar in fiecare an, nu e ca si cum examenul prezinta o mare surpriza.
"Şcoala GENERALĂ înseamnă cultură GENERALĂ, un lucru pe care nu l-au înţeles încă cei care se ocupă de sistemul nostru educaţional. "- ba da, l-au inteles, si exact asta se face in scoala de ani buni: cultura generala. Nu are rost sa scadem standardele aiurea.
Se poate intui ce se va întâmpla la fiecare evaluare, dar nu există o lege care să specifice clar ce se va întâmpla. Din moment ce suntem un sistem a cărui dificultate creşte de la an la an te poţi aştepta la orice.
Nu, cei care fac sistemul nostru educaţional nu l-au înţeles, şi de fapt nu-i interesează câtă vreme materia multă le asigură catedra.
Dovadă că nu l-au înţeles e cacofonia care se face între EVALUARE şi EXAMEN.
Dovadă că nu l-aţi înţeles şi dvs.
Dovadă alte sisteme de învăţământ, unde despărţirea dintre baze şi avansat este clară.
Şcoala noastră nu are nicio legătură cu cultura generală, dovadă că jumătate din materie nici nu foloseşte în evaluarea naţională. Faptul că evaluarea a scăzut standardele e un lucru bun, pentru că cei care o fac încep să-şi dea seama de diferenţele dintre evaluare şi admitere.
Mai rămâne doar ca învăţământul nostru să despartă materia în basic şi avansat (ex. educaţie matematică şi matematică opţional) şi lucrurile se vor regla.
"Din moment ce suntem un sistem a cărui dificultate creşte de la an la an te poţi aştepta la orice." - tocmai ca nu, cum spuneam mai sus. Iar salturi de dificultate sunt mai degraba in jos decat in sus, daca sunt, sau sunt pur si simplu nesemnificative.
"Dovadă că nu l-au înţeles e cacofonia care se face între EVALUARE şi EXAMEN.
Dovadă că nu l-aţi înţeles şi dvs." - ba da, am inteles problema care va irita pe dvs. cu evaluare/examen, doar ca nu o vad ca fiind relevanta. Un test poate sa aiba ambele functii. Ai si feedback legat de ce ai invatat in 8 ani de scoala, ai si o metoda de selectie a liceului.
"Şcoala noastră nu are nicio legătură cu cultura generală, dovadă că jumătate din materie nici nu foloseşte în evaluarea naţională." - ba da, fix cultura generala se face. Examen la fiecare materie s-ar putea da, dar atunci bietii elevi ar fi prea stresati, nu? Se dadea examen la mai multe materii la un moment dat, s-ar putea reveni la acea practica.
"Faptul că evaluarea a scăzut standardele e un lucru bun, pentru că cei care o fac încep să-şi dea seama de diferenţele dintre evaluare şi admitere. " - nu, este o prostie. Este o scadere aiurea a standardelor, si asta duce la un fenomen tampit cand vine vorba de alegerea liceului - incepe sa se faca selectia dupa sutimi, incepe sa conteze fiecare greseala pentru ca subiectul per total a fost prea usor. Si asta se face doar pentru ca da bine pe hartie, se creste rata promovabilitatii din pix, in loc sa se faca lucrurile corect, adica sa se investeasca. Scaderea standardelor la examen a fost ideea idioata a lui Sorin Campeanu.
"Mai rămâne doar ca învăţământul nostru să despartă materia în basic şi avansat" - deja este, la liceu. Si e OK asa.
Cultura generală ţine de alfabetizare, ori aici nu există întrecere. E ca şi cum ai spune că îl lauzi pe cel care ştie să citească cursiv comparativ cu cel care se poticneşte. Toată lumea trebuie să ştie să citească cursiv, e un standard la care trebuie să ajungă toţi fără un efort supraomenesc.
Nu e un concurs, nu e o întrecere, e un standard. La noi confuzia dintre evaluare şi admitere a creat şi va crea multe probleme.
Standardele au scăzut pentru că se doreşte să introducă treptat conceptul de evaluare în opoziţie cu cel de examen, dar nu există nicio garanţie că nu pot creşte la loc.
Ştiu că e greu de înţeles pentru că dvs. nu acceptaţi ideea de bază şi opţionale, aşa cum apare în alte sisteme încă din gimnazială. Nici nu faceţi diferenţa dintre educaţie matematică şi matematica propriu-zisă, aşa cum apare în restul sistemelor.
"Cultura generală ţine de alfabetizare, ori aici nu există întrecere." - tine de mai mult de atat. Examenul se da la sfarsit de clasa a 8-a, nu sfarsit de clasa a 4-a.
"Standardele au scăzut pentru că se doreşte să introducă treptat conceptul de evaluare în opoziţie cu cel de examen, dar nu există nicio garanţie că nu pot creşte la loc." - nu, au fost scazute pentru ca rata promovabilitatii nu facea bine imaginii PSD-ului.
"Ştiu că e greu de înţeles pentru că dvs. nu acceptaţi ideea de bază şi opţionale, aşa cum apare în alte sisteme încă din gimnazială." - ii accept existenta in alte sisteme, nu ii accept necesitatea in sistemul nostru, pentru ca nu exista dovezi suficiente in acest sens.
"Nici nu faceţi diferenţa dintre educaţie matematică şi matematica propriu-zisă, aşa cum apare în restul sistemelor." - o inteleg si pe asta. Si inteleg faptul ca matematica se invata prin exercitiu. Mult. Si ca este abstracta, iar asta nu e ceva ce ar trebui ascuns sau ocolit.
Nu, la noi nu se mai dă examen din anii 80. Atunci se dădea admitere. Acum se dă un crocofan care nu e nici examen - că se vrea pe standard de cultură generală - dar nici evaluare propriu-zisă, pentru că dificultatea poate creşte oricând.
Matematica este abstractă, dar educaţia matematică nu. Educaţia matematică este practică. D-aia îi şi spune educaţie matematică. Nu faceţi confuzie între matematică şi cultură matematică.
"Educaţia matematică este practică." - educatia matematica, daca se face corect, tine cont de abstractul matematicii. Nu predai pe toata perioada scolara probleme despre terenuri, nu fortezi practicul aiurea intr-o disciplina care este abstracta in esenta ei.
Practica e foarte departe de matematica superioara, si in gimnaziu/liceu nu ai efectiv ce sa arati.
Asta, bineinteles, daca nu vrem sa avem toti absolventii de liceu la nivel de tamplari sau instalatori (nu o zic cu rautate, Doamne Fereste, dar e singura chestie pe care poti sa o pipai, geometria spatiala euclidiana, deci calcul de suprafete, unghiuri, volum, diametru, etc).
Ar mai fi aritmetica de baza si ecuatiile de gradul intai care sunt intuitive pana la urma, insa nu stiu daca m-as apuca sa predau ecuatii de gradul intai folosindu-ma, de exempu, de scanduri. (Cat ar trebui sa tai din scandura A ca sa aiba aceeasi lungime ca scandura B? E, diferenta aia e o necunoscuta si se noteaza cu x).
Bază practică la literatură înseamnă scriere creativă, discuţii libere şi joc de rol. Evident, la un liceu de filo mergi pe partea de critică literară, dar ca să-i arunci în generală pe palier de tip Propp & Campbell mi se pare delirant.
Sistemele normale la cap predau bazele - care sun practice şi sumare - la şcoala generală, iar specializarea intervine în liceu, însă doar pe zonele care sunt alese ca specializare. La noi, educaţia plastică şi muzicală sunt făcute la nivel de facultate. E absurd!
La istorie înveţi despre.... efectele tratatului X asupra influneţei politicii europene blabla, detalii şi tehnicalităţi care se potrivesc la facultate.
La noi baza este suficient de sumara dar corect facuta, in nici un caz la nivel de facultate. Sistemele "normale la cap" au standardele setate jos.