Îmi amintesc că eram în clasa a opta. După ore, într-o zi, a venit un coleg cu o casetă și ne-a zis că a descoperit ceva nemaiauzit, dar condiția e să închidem ușa clasei și să ascultăm în liniște, că nu poate da prea tare sonorul, din motive pe care încă nu ni le dezvăluise. A apăsat „Play” și am auzit ceva cu totul și cu totul scandalos, dar, într-un fel ciudat, extrem de plăcut.
„E anul 2000, târfele să dea din fese, băieții care știu șampanie să verse…”
Era piesa „Un doi și trei de zero” de la Mafia. Apoi am început să căutăm și alte piese ale altor trupe. La Familia, Paraziții… Nu cred că era piesă în care femeia să nu fie apelată în feluri jignitoare. Singura femeie despre care se cânta cu o anumită considerație în piesele alea era „mama”. Ca aici: „Cineva mă întreba dacă-mi place viața mea, i-am răspuns că vine a doua după mama”. În rest, fetele erau curve, târfe, sugative, jeguri. Într-un fel ciudat, pe noi, pe fete, asta nu ne scandaliza. Și deseori fredonam piesele astea, ignorând cu totul partea lor misogină. Erau piese care descriau cu lux de amănunte un viol sau cum iubitul își lovește și ucide iubita. Și pe acelea le fredonam, ignorând agresivitatea. Era cool să știi versurile alea în discuțiile cu colegii, iar băieții apreciau că le știi, că tu ești altfel decât alea despre care cântau trupele pe care le ascultam cu sonorul dat încet, să nu audă părinții. Numai că, repetând niște versuri, ideile lor au tendința să-ți pătrundă în minte și să te formeze. Că de aia nu e bine să asculte copiii manele: că se vor forma pe principii fragile, prioritizând valorile vieții în funcție de bani, dușmani și cât de repede îți poți cumpăra un bolid de lux. Așa ne-au intrat și nouă, fetelor din generația aceea, niște idei în minte: că femeile pot fi înjurate public, că pot fi abuzate, că pot fi agresate și că, pe undeva, au și ele o vină. Fie că ne plăcea, fie că nu ne plăcea asta, cumva știam că așa e viața.. Bărbații sunt bărbați, femeile sunt târfe.
Anii au trecut și generațiile s-au schimbat.
N-o spun ca pe-o poveste. Nu! Eu merg periodic în școli și mă întâlnesc cu această nouă generație. Una mai puternică și mai asumată decât a mea. Una care nu poate fi mințită, una care nu crede tot ce aude și care consideră că ideile generației mele sunt cam „cringe”.
Din generația asta s-a ridicat Erika Isac, o tânără talentată care a decis să lanseze o piesă-manifest.
„De ce vorbești urât, Erica, ești domnișoară! Ia-te-n gură cu mine să-ți arăt cât sunt de doamnă!” - își începe Erika manifestul pentru drepturi egale între femei și bărbați. Ea explică, într-un limbaj pe care îl înțelege, în egală măsură, și golanul, și academicianul, că femeile sunt încă tratate precum niște cetățeni de mâna a doua, care necesită protecție din partea bărbaților (pentru a fi salvate de alți bărbați), care pot fi agresate la prima întâlnire, așa că trăiesc într-o perpetuă îngrijorare, care nu se pot exprima așa cum doresc, pentru că regulile sunt în continuare stabilite de bărbați.
Lansarea piesei în cauză a generat controverse uriașe. Mulți spun că e despre formă. Că, dacă Erika ar fi transmis acest mesaj despre egalitate a drepturilor într-un limbaj elegant și prețios, nu era nicio problemă. Numai că forma asta era necesară pentru clarificarea ideii principale a piesei. Abuzurile bărbaților împotriva femeilor nu trebuie să fie taxate cu eleganță, pentru că nici bărbații nu violează, lovesc sau răpesc elegant. De asta piesa e puternică. Pentru că lovește ca un pumn în mentalitatea pe care generația mea a învățat-o de la Paraziții, Mafia etc…
Piesa Macarena, fie că ne place sau nu, e un produs al noii generații. Una care nu se mai teme să se opună trendurilor, care nu va fredona niciodată un refren în care nu crede, care știe să-și ceară drepturile și să nu accepte nimic mai puțin decât merită. E o generație care e, de fapt, mai bună decât noi. Care nu mai poartă greaua moștenire comunistă în minte și-n suflet, care nu știe ce înseamnă să nu ai voie să spui ce crezi, pe care n-o interesează ce cred alții, decât în măsura în care alții sunt relevanți în problema ridicată.
Am văzut în ultimele zile mulți oameni ultragiați de piesa Macarena. Sigur, sunt aceiași oameni pe care nu i-am auzit să se plângă de conținutul misogin și agresiv al piesei Cheia sub preș a lui Ombladon, care descrie, în detaliu, o agresiune domestică. Care folosește, de asemenea, cuvinte obscene. Numai că toate sunt despre femeie. Și de asta nu a fost o problemă niciodată că piesa aia a inspirat mii de bătăi. Când o tânără fată iese public și spune că toți anonimii pământului au ajuns să facă educație femeilor pe net, jumătate din România e ultragiată. Păcat! Un om cu adevărat liber înțelege totul cu mintea lui. Și asta e lecția pe care generația care vine după noi ne învață acum. Sigur, e opțiunea fiecăruia dacă vrea să înțeleagă ceva sau nu. Dar cert e că Erika Isac face, prin piesa ei, un serviciu uriaș femeilor din generația mea. Care, poate, nu se vor mai teme să se exprime, de frica acelui personaj colectiv, pe care Erika l-a numit foarte inspirat Mirel din Turnu Măgurele. Și care vor înțelege, poate, că egalitatea în drepturi se aplică la orice nivel al discuției. Și când suntem între golani, și când ne jucăm de-a academicienii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Carmen, tu ori ne iei la misto, ori suferi de o forma patologica de deziluzie.
Du-te in orice mall din tara in weekend si spune-mi cum generatia asta noua se opune trendurilor cand toti sunt copii fidele al diversilor cantareti sau arata scosi din ultimele cataloage H&M. Cum toti vorbesc, gesticuleaza si danseaza cum vad la influenterii de pe tik tok si instagram. Spune-mi cum generatia asta e mai buna cand toti baietii vorbesc ca Alex Velea si toate fetele ca Inna. Plimba-te prin orice campus universitar si spune-mi cum nimeni nu fredoneaza refrenuri pe care nu le cred, cand tot ce stiu sa zica sunt versurile lui Smiley. Arata-mi te rog manifestatiile stundentesti ale noii generatii care isi cere drepturile pe care le merita pentru ca eu nu le vad.
Si inainte sa afirmi niste lucruri, poate te informezi si citesti niste studii sa vezi cum fix generatia care a invatat sa zica Google si Alexa inainte sa zica mama si tata este cea mai predispusa la a fi pacalita, manipulata si inselata, in special in mediul online.
Daca credeti ca Erika de asta a scris piesa, va inselati amarnic si daca credeti ca atunci cand va fi ascultata de Ioana de la Vaslui si de Georgiana de la Caracal, acestea vor intelege ca sunt fiinte ale secolului XXI si se vor ridica si vor da cu pumnul in masa plina de misoginism a barbatilor ce le inconjoara, iar va inselati amarnic.
Mi se pare o copilarie, o naivitate fara margini sa crezi ca trei versuri agresive vor rezolva problema. Ca piesa zguduie din temelii societatea, ca societatea se va trezi si de maine mesajul va ajunge la toata lumea interlopa, misogina, violenta, agresiva si dispretuitoare fata de femei.
E doar marketing pur, Erika stiind foarte bine ce impact va avea la presa, ca va atrage atentia, ca va avea urmaritori si multe comentarii. E ca Maddona care-si punea prin anii 80, 10 cruci la gat, sutien tuguiat, fundul la vedere si dadea inainte cu cabala. Nici ea nu credea cine stie ce, dar dadea bine la public, revistele, ziarele, emisiunile TV vorbeau toate despre asta. Nu stiu cat talent a zacut de-a lungul timpului in Miss Ciccone, dar a facut totul sa fie in lumina reflectoarelor prin tot felul de scandaluri, aparitii soc si declaratii incitante. La fel si Lady Gaga sau Eminem etc. Mesajele soc i-a pus pe firmament. Sa nu-mi ziceti ca Miss Lady Gaga si-a facut rochita din fleici de carne si a defilat cu ea pe covorul rosu din pura placere. Cred ca a vomitat 3 zile dupa aia si s-a spalat 24/24 alte 10.
Sigur, mi-e greu s-o compar pe dra Erika cu cei pomeniti mai sus, dar ideea e aceeasi. La nivel de Romania. Daca se vorbeste de tine, atunci existi si cum reclama e sufletul comertului, Erikai ii vor intra niste bani in cont. In rest, alta melodie vulgara cu pretentii de hit. Probabil ca va ajunge hit fiind ascultata de cei curiosi si de cei care sunt incantati de acest stil de muzica, fete si baieti, deopotriva.
Dna Dumitrescu, doar educatia, mediul in care creste un copil, familia, scoala, ceea ce vede in jurul sau de la primii ani de viata, toate astea vor forma viitorul adult, si nu o melodie de un gen cam sordid va ridica valul de pe ochii fetelor/femeilor si ii vor face pe baietii/barbatii lipsiti de creier sa isi schimbe comportamentul.
Pe Romania, cu mentalitatile ei, n-o va ajuta o melodie, pe Romania o vor ajuta cresterea calitatii vietii, a bunastarii, a educatiei si a culturii de bun-simt si de bun-gust. Cu conditia ca toate acestea sa devina importante si prezente zi de zi pentru public, intr-o proportie atat de mare incat restul sa nu mai conteze.
Ai avut matale curiozitatea sa afli ce insemana macarena... ??? De fapt este substantiv. Halal contributie... lipseste sampania la roaba.
"În mediile golănești, oamenii de cultură sînt priviți ca niște avortoni. Au faimă de inși săraci, marginali, frustrați, cu vieți neinteresante. „Mîhniții“ pămîntului, pe scurt. Vă dați seama ce uluite ar fi aceste medii să afle că, în cotloanele bătrînului Facebook, în înflăcărate turniruri de idei, muzica lor respingătoare e apărată taman de „mîhniți“? Că gunoiul sonor are avocați exact printre scriitorii și universitarii și cărturarii mult disprețuiți? Ce rîsete monumentale s-ar auzi! Cum s-ar zgudui ferestrele barurilor!"
Paraziții nu mi-au plăcut niciodată, tocmai datorită versurilor porcoase, însă nici generația actuală nu ascultă muzică prea bună Majoritatea ascultă manele și trap, iar mesajul din aceste două stiluri nu e deloc unul bun.
De obicei, ce cumperi/platesti, aceea ai! Hai sa mai lasam ipocrizia!
Generația zoom, ca orice generație, are și chestii ok dar și câteva bube. Una ar fi că sunt o generație destul de anxioasă în a părăsi cuibul părintesc iar revolta lor este despre de nu este cuibul încă perfect. Meh!
Ipocrizie este când rapperii americani repetă “nigger” la fiecare vers și pe urmă ies și zic că se simt ofensați de apelativul respectiv. E ca și cum Cheloo sau Ombladon, coborâți de pe scenă, ar fi roșit dacă auzeau o înjurătură.
Domnișoara Erica vrea puțină atenție, dacă ar fi vrut să facă activism feminist, ar fi cântat despre cât de mișto și puternice pot fi femeile. Pentru că sunteți, mai ales când nu vă plângeți de milă.