Crezi că decizi singur? Manipularea psihologică și gaslighting-ul care te influențează fără să îți dai seama

foto Profimedia

Dacă într-un articol anterir am descris persuasiunea ca formă etică de influenţare a comportamentului, prin argumentare, postarea aceasta va fi dedicată manipulării, ca formă de influenţare a comportamentului unei persoane, care va face, aparent din proprie voinţă, ceea ce urmăreşte manipulatorul, care face apel la exploatarea subtilă a vulnerabilităților celuilalt.

O primă tehnică de manipulare este aceea a distorsionării realităţii prin prezentarea de informaţii incomplete; am întȃlnit-o destul de des în politică de exemplu, cȃnd sunt prezentate unele decizii aparent favorabile, dar fără a menţiona costurile ascunse. Acelaşi lucru se petrece cȃnd o persoană ne prezintă în mod supraevaluat competenţele sau calificările pentru a ne convinge să îi urmăm sfaturile. O altă situaţie subsumată tehnicii distorsionării realităţii este asocierea unor fapte sau comportamente fără legătură, în manieră conspiratorială, pentru a ne convinge că o terţă persoană sau situaţie ne sunt defavorabile şi a ne determina să ne poziţionăm în maniera dorită de manipulator.

Gaslighting-ul: manipularea care te face să te îndoiești de tine

O altă metodă de manipulare este cunoscuta sub numele de gaslighting (mai pe larg despre gaslighting-ul în relaţii am discutat aici), o formă de manipulare în care competenţele, judecata, emoţiile persoanei manipulate sunt puse la îndoială, minate, negate, pentru a o convinge să adopte poziţia dorită de manipulator. Metodele folosite sunt fie exagerarea fie minimizarea unor fapte prezente sau trecute, suprageneralizarea sau chiar folosirea cruzimii prezentate drept umor. Astfel persoana manipulată ajunge să se îndoiască de sine, de capacitatea de a judeca şi de a lua decizii corecte, ceea ce deschide drumul spre adoptarea poziţiilor manipulatorului.

Manipularea pe baze emoţionale implică fie o ameninţare mascată cu retragerea unei aprecieri bune sau a unor sentimente pozitive, fie asocierea deciziei cerute de la cel manipulat cu sentimentele acestuia faţă de manipulator („dacă mă iubeşti, atunci …”), fie trezirea unei vinovăţii în cel manipulat, fie folosirea „legii tăcerii”, ignorarea celui manipulat pȃnă cȃnd îşi schimbă comportamentul în direcţia dorită de manipulator. Manipulatorul foloseşte o întreagă paletă emoţională, de la a se plȃnge de situaţia în care a fost pus pȃnă la ameninţări voalate, răceală emoţională extremă, ignorare sau – la polul opus, un comportament seducător, fermecător. O altă tehnică este folosirea comparaţiei cu alţi (metoda triangulării), dȃnd impresia unei „competiţii” pentru a obţine aprecierea manipulatorului, competiţie care poate fi cȃştigată doar prin adoptarea poziţiei sau comportamentului dorit de acesta. De multe ori manipularea emoţională face apel la valori morale, norme sociale sau la riscuri pentru alte persoane, astfel „lovind” mult mai puternic în decizia iniţial opusă a celui manipulat.

Ce concluzii tragem de aici? Că manipularea ne poate conduce la lua decizii contrare intereselor, valorilor, dorinţelor sau priorităților noastre pentru a favoriza interesele unui manipulator. Manipularea este toxică, spre deosebire de persuasiune, care are o bază etică.

Semnele care arată că cineva încearcă să te manipuleze

Cum identificăm manipularea şi persoanele care sunt manipulatoare?

De cele mai multe ori manipularea are două caracteristici. Mai întȃi vine cu „prea mult”: prea multe emoţii exprimate deodată, prea multe informaţii, prea multă apropiere, prea multe argumente. În al doilea rȃnd implică o presiune a timpului, cerinţa de a decide acum, de a demonstra ceva în acest moment. Cȃnd este prea mult şi prea repede, cȃnd simţim o astfel de presiune este momentul să ne întrebăm dacă nu suntem pe cale de a deveni victima manipulării.

Cum ne protejăm de manipulare

Ce am avea de făcut? Să ne luăm timp şi distanţă. Să căutăm informaţii suplimentare, să ne decuplam emoţional de la manipulator, să vedem cum văd şi alte persoane situaţia şi mai ales să facem o distincţie clară între decizie şi persoana care ne-o cere. Dacă o decizie pare să fie asociată cu evocarea vinovăţiei, a desconsiderării, cu o ameninţare nerostită sau cu răceală emoţională, atunci este vorba de manipulare şi avem să ne întrebăm despre foloasele pe care le obţine manipulatorul dacă ne convinge, dar şi despre ce pierdem noi dacă facem ceea ce doreşte el: poate fi vorba de a face ceva ce implică un efort pe care nu am fi dispuşi să îl cheltuim, poate fi o acţiune contrară valorilor sau preferinţelor noastre sau poate să fie vorba de a-l susţine într-o situaţie care îl favorizează. În toate aceste cazuri soluţia este de a amȃna decizia pȃnă putem lua o anume distanţă (fizică, de timp sau psihologică) de manipulator. Abia atunci vom putea decide pentru noi; şi chiar dacă în final decizia este de a-l sprijini pe acesta. Avem nevoie să ştim că o facem pentru motivele noastre personale, pentru că dorim să îl ajutăm, pentru că îi considerăm poziţia ca fiind de fapt corectă sau pentru că şi interesele noastre merg în aceeaşi direcţie.

articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp