„Și cum mergea pe drum, găsește și ea o margică și-o înghite. Apoi răpede se întoarce acasă la babă, și începe de pe la poarta: cot, cot, cotcodac!! Baba iese cu bucurie înaintea găinii. Găina sare peste poartă, trece iute pe lânga baba și se pune pe cuibariu; și după vreun ceas de ședere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina... Și când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o margică!..." (Ion Creangă, „Punguța cu doi bani").
S-a făcut anul de când administrarea Bucureștiului a intrat pe mâna primăriței Gabriela Firea. Când te uiți înapoi, vezi viitorul Capitalei. Un oraș blocat în trafic, gălăgie, spectacole irelevante, găini gigant, iepurași spânzurați de instalațiile rămase de la Crăciun. Confetti, artificii, trompete. În spatele acestui zgomot permanent se fură, se iau comisioane, iar presa și activiștii se țin departe de cheltuielile publice păstrate în beznă. S-au înființat societăți în subordinea Primăriei, s-a tăiat accesul la informație și doar 3% din proiectele de hotărâri au fost supuse dezbaterii publice. În managementul spitalelor au fost aduși apropiații din Voluntari. Când vom trage linia peste 3 ani, ne vom trezi că am regresat, că suntem mai datori decât eram și că în București nu se mai poate trăi.
Primul an de mandat al primăriței Firea este - din păcate - doar un permanent exercițiu de imagine, expunere mediatică excesivă, cotcodăceală în fața microfoanelor, iar realitatea pe care încearcă să o acopere administrația e că nu s-a făcut niciun metru de piste de biciclete și niciun centimetru de parcare publică. Înlocuirea mijloacelor de transport în comun e în veșnicele proceduri de achiziție care se anunță la fiecare bilanț. Dacă primarul Oprescu (cel care nu punea mâna pe șpagă, îi îndemna pe cei care o dădeau să o așeze sub pernele de la canapea) va fi ținut minte din cauza autostrăzilor suspendate pe care nu le-a făcut și a celui mai lung cârnaț intrat în Cartea Recordurilor, primărița Gabriela Firea va rămâne în istorie pentru că va tăia panglici în fiecare zi, va inaugura și va aduce fanfară până și la montarea unor amărâte de semne de circulație pe stâlpi.
Este atât de slab, mărunt, fără viziune și îmbâcsit de miros de mici actul administrativ în București, încât vom ajunge să-i pupăm mâinile doamnei și când se asfaltează o groapă, se acoperă o gură de canal sau se ridică un tomberon plin. Vom asista plini de mândrie și vom intona imnul de stat la discursurile șefilor primăriei, înfășurați în steagul național, cotcodăcind gălăgios despre binele făcut de dragul cetățenilor.
Săptămâna trecută, Gabriela Firea a inaugurat Pasajul Sudului. O lucrare jenant de mică, a cărei construcție a durat cu mai mult decât era programat. În urmă cu 6 luni, aceeași Gabriela Firea tăiase panglica pentru un sens de mers la același pasaj. Spre final de an vom sărbători un amărât de tramvai care va trece pe acolo. În timp ce alte capitale restructurează întreg traficul, scot mașinile din zonele centrale, interzic autoturismele diesel, îmbracă clădirile în spații verzi, transformă bucăți întregi în artere pietonale, la noi se mai inaugurează o dată centrul de coordonare a traficului rutier și semafoarele inteligente. Despre lungul șir de gafe - de la logo-ul Bucureștiului copiat de pe Google și până la testele necomunicate cu banda întâi de mers dedicată autobuzelor - e de prisos să vorbim.
La jumătatea lunii iulie a fost lansată (din nou) în spațiul public tema terenului dintre Biblioteca Națională și Unirii. Este locul în care fostul primar Sorin Oprescu promitea cu o nonșalanță bolnavă că va face din proiectul Esplanada o zonă unde se vor plimba căprioarele alături de oameni și vor fi ridicate o sală de spectacole și clădiri de locuințe. Ce mai - un colț rai pe care ajungeai cu ajutorul autostrăzilor suspendate, din orice colț al orașului.
Primărița Firea supralicitează când vine vorba despre cele 10 hectare insalubre: va face săli de conferințe și centre de afaceri. Cel puțin un lucru au cei doi în comun - Sorin Oprescu și Gabriela Firea - niciunul nu s-a gândit să facă un parc central mare între Bibliotecă și Unirii, să lase moștenire generațiilor ce vin un plămân în una din cele mai poluate zone ale Capitalei. Un minim gest de scuze față de mutilarea la care a fost supus orașul după 1990 - clădiri de patrimoniu demolate, spații verzi rase cu totul, parcuri retrocedate și tăiate, zeci de milioane de euro tocate pe panseluțele lui Robert Negoiță de la Sectorul 3 și a celorlalți primari, bugete cu care s-ar fi ridicat nu un spital metropolitan (altă petardă aruncată în public de actuala administrație), ci două sau trei unități spitalicești de calibru.
Bucureștiul este ca o țară mai mică. Are un buget de 1,1 miliarde de Euro în 2017. Imaginați-vă ce ar putea face cu acești bani un primar responsabil, căruia i-ar păsa mai puțin de imaginea sa la televizor și mai mult de aerul pe care-l respiră locuitorii. România trăiește paradoxul bad-management-ului. Cea mai mare creștere economică din Europa, economia este pe plus de 5 ani consecutivi, iar investițiile publice sunt la minimum istoric, în scădere cu 50% față de 2016. Logica celor ajunși să conducă guvernul și cea mai mare primărie din țară este a unor oameni lipsiți de vocația construcției. De ce să lași ceva cu adevărat relevant în urma ta, când poți obține vremelnice voturi și pupat de mâini cu două trompete și o mână de confetti? Toate acestea ne vor costa cu dobândă în scurtă vreme.
Cât despre voucherele pentru biciclete, un alt gest de imagine, e ca și cum ai da sume de bani unor cetățeni ca să-și cumpere apartamente în blocuri ce nu se vor construi niciodată. Auzim că programul a avut un real succes și că va fi suplimentat. Dacă tot a pornit pe acest drum, îi propun primăriței Firea un act de curaj: 500 de lei fiecărui cetățean din cei 2 milioane ai Capitalei, pentru cumpărarea unei biciclete. Ar însemna vreo 112 milioane de Euro, adică 10% din bugetul orașului pe 2017. Efectele nu sunt greu de imaginat. Sub presiunea atâtor bicicliști, fie Bucureștiul ar deveni o pistă de biciclete de la un capăt la altul, fie un imens centru de colectare a fierului vechi. Aud că Gabriela Firea și majoritatea din Consiliul General al municipiului au în plan chiar un program de subvenționare a vacanțelor tinerilor pe litoral. Prima imagine care mi-a venit în minte este celebra replică a lui Gheorghe Dinică în Filantropica lui Nae Caranfil. Și totuși, lucrurile nu par complet lipsite de sens, ba chiar se leagă un pic. Și dacă facem parte dintr-un plan complex al primăriței Firea de a descongestiona Capitala? Locuitorii care mai apreciază mișcarea și aerul cât de cât curat primesc vouchere de biciclete ca să o ia pe A2, pe două roți, spre Marea Neagră. În acest fel, Bucureștiul poate rămâne 100% la dispoziția șoferilor de SUV-uri, iar trotuarele pot deveni oficial parcări, nu ar mai fi nimeni care să protesteze când se taie bucăți de parcuri. În scurtă vreme, acest oraș ar deveni ceea ce ei par să-și dorească: o parcare infinită din beton încins.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iata de ce Romania e plina de primari ca d-na Firea. implicit de localitati prost administrate.
D-na Firea ne demonstraza zilnic ca incompetenta si coeficientul mediocru al inteligentei native constituie trasaturile definitorii ale edililor Capitalei.
cu stima,rog acceptați o observație...NU PRIMARITA FIREA, CORECT MI SE PARE MADAM PANDELE!
Pana acum, dupa mai bine de un an de mandat, primaritza generala Firea pare sa-si fi dovedit competenta doar in organizarea chermezelor si serbarilor campenesti; niciuna dintre problemele multe si grave cu care se confrunta capitala nu si-a gasit loc pe agenda distinsei doamne; spre deosebure de dl.Livadaru, eu cred ca nu e vorba doar de incompetenta si coruptie; este vorba si de lipsa scolarizarii primarilor in domeniul administratiei locale; in Franta de exemplu, daca vrei sa condidezi pentru o functie publica ai nevoie, in afara de votul cetatenilor, si de o diploma de absolvire a unei scoli superioare de administratie publica; conform legislatiei franceze, aceasta diploma e obligatorie daca te vrei primar, consilier, ministru, etc.
In Romania, ne-existand o astfel de lege, partidele nu propun indivizi cu competentze dovedite pentru posturile din administratia locala sau centrala; prima conditie nu e competenta in administratie, ci popularitatea politicianului. Este evidennt ca D-na Firea nu a avut niciodata vreo competenta in domeniul administratiei locale, insa fiind "populara" si avand notorietate, PSD-ul a considerat-o apta pentru Primaria Generala.
Nu e doar cazul PSD-ului, ci toate partidele si-au plantat oamenii in administratia locala sau centrala dupa criterii care de regula nu au nicio legatura cu competentza administrativa.
"Sponsorizarea" biciclistilor de catre primaria generala a capitalei este un exemplu tipic de cretinism administrativ si de irosire iresponsabila a bugetului primariei.
Stimulati de "pistele" de pe trotuare inventate de Oprescu plus banii alocati de Firea, biciclistii pedaleaza voios pe trotuare printre pietoni, ca doar e liber de la Primarie; astfel ca Bucurestiul a inceput sa semene frapant cu orasele din Africa sau din fundul Asiei; doar in tarile din lumea a treia biciclistii se amesteca cu pietonii pe trotuare.
Din cauza lipsei parcarilor, in competitia pentru ocuparea trotuarelor au intrat si autoturismele; ca atare, pietonii nu mai sunt in siguranta pe trotuare, asa cum ar fi normal; ei trebuie sa fie atenti sa nu fie loviti fie de biciclistii care pedaleaza voios pe spatiul pietonal fie de masinile care intra sau ies de pe trotuare.
Ceilalti 6 primari care "gestioneaza" sectoarele Capitalei nici macar nu merita vreo discutie; sunt doar niste anonimi incompetenti care se ascund in spatele doamnei Firea.